ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 383 din 18

martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul B.R. a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,

inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În conformitate cu dispozițiile art.

350 C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, iar în

baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 25 februarie 2003, la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de

10.000.000 lei către partea civilă D.K.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din

care 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Pe fondul existenței unor

neînțelegeri mai vechi, pe data de 10 noiembrie 2001, inculpatul B.R. și-a ucis

mama și i-a transportat cadavrul în apropierea locuinței fiicei sale.

Din raportul medico-legal de

autopsie nr. A3/1713/01 din 11 martie 2002, întocmit de Institutul de medicină

legală Prof. Dr. Mina Minovici rezultă că moartea victimei B.C. în vârstă de 71

ani a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii,

consecință a unei asfixii mecanice prin comprimarea gâtului.

Leziunile constatate la nivel

cervical și care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin comprimare

cu mâna, sugrumare, cu raport direct de cauzalitate în tanatogeneză.

Celelalte leziuni (echimoze, plăgi,

contuze, infiltrate sanguine epicraniene) s-au putut produce prin loviri

repetate cu și de corpuri dure, fără legătură de cauzalitate în tanatogeneză.

Leziunile și moartea pot data din 10

noiembrie 2001.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: procese-verbale de cercetare la fața locului, proces-verbal de

reconstituire, acte medico-legale, declarațiile martorilor, raport de

constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului care a avut o

atitudine oscilantă, în final recunoscând infracțiunea comisă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Parchetul a criticat soluția pentru

netemeinicia pedepsei aplicate, nerespectarea dispozițiilor art. 67 C. pen. și

încălcarea prevederilor art. 88 C. pen.

Inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a)

C. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 329 din 10 mai 2004, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința

atacată și, rejudecând în fond, a dispus majorarea pedepsei aplicate

inculpatului B.R. de la 18 ani închisoare la 20 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

În baza art. 67 C. pen., i-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dispus

deducerea prevenției de la 24 februarie 2003, la zi.

Celelalte dispoziții ale sentinței

apelate au fost menținute.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat, menținându-se starea de arest a acestuia și dispunându-se

obligarea sa la plata sumei de 500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare

către stat.

Instanța de apel a constatat că

împrejurările comiterii faptei și lipsa de sinceritate a inculpatului pe

parcursul procesului penal constituie argumente pentru aplicarea unei pedepse

mai severe care să corespundă criteriilor prevăzute de art. 72 și art. 52 C.

pen.

Inculpatul B.R. a declarat recurs în

termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și

reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 74 lit. a) și c( C. pen., cu

consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.

Verificând hotărârile pronunțate prin prisma

motivului de recurs invocat, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul declarat de inculpatul B.R. este nefondat.

Instanța de apel a făcut o justă individualizare

a pedepsei, dând eficiența cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72

C. pen. și asigurând, astfel, posibilitatea realizării scopului coercitiv –

educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Solicitarea recurentului inculpat de

a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a) și c) C. pen., este neîntemeiată.

Inculpatul B.R. nu a avut o

atitudine sinceră în timpul urmăririi penale, el negând orice implicare în

moartea mamei sale, constituindu-și alibiuri care au necesitat verificări

amănunțite din partea organelor de anchetă.

Abia după ce toate susținerile sale

au fost înlăturate și apărările pro-cauza spulberate, inculpatul a admis că

și-a îmbrâncit mama, aceasta ar fi căzut lovindu-se de pardoseala casei și a

murit.

Prin urmare, sinceritatea

manifestată de inculpat nu a fost spontană și voită ci indusă de mersul

anchetei, de evidența probelor administrate și care dovedeau fără echivoc

vinovăția sa.

Inculpatul nu a depus stăruință în

a-și ajuta și dezdăuna sora, parte civilă D.K., aceasta solicitând dezdăunarea

sa cu suma reprezentând cheltuielile de înmormântare efectuate.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că în cauză nu sunt motive de reținere a circumstanțelor atenuante în

favoarea recurentului inculpat B.R. și nici de reducere a cuantumului pedepsei

aplicate.

În consecință, recursul declarat de

inculpat urmează a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 24 februarie 2003 la 20

iulie 2004.

În baza art. 192 alin. (2) și art.

189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 329 din 10 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării de la 24 februarie 2003 la 20 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iulie 2004.