ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 383 din 18 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul B.R. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 25 februarie 2003, la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 10.000.000 lei către partea civilă D.K. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Pe fondul existenței unor neînțelegeri mai vechi, pe data de 10 noiembrie 2001, inculpatul B.R. și-a ucis mama și i-a transportat cadavrul în apropierea locuinței fiicei sale. Din raportul medico-legal de autopsie nr. A3/1713/01 din 11 martie 2002, întocmit de Institutul de medicină legală Prof.

Dr. Mina Minovici rezultă că moartea victimei B.C. în vârstă de 71 ani a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecință a unei asfixii mecanice prin comprimarea gâtului. Leziunile constatate la nivel cervical și care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin comprimare cu mâna, sugrumare, cu raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Celelalte leziuni (echimoze, plăgi, contuze, infiltrate sanguine epicraniene) s-au putut produce prin loviri repetate cu și de corpuri dure, fără legătură de cauzalitate în tanatogeneză.

Leziunile și moartea pot data din 10 noiembrie 2001. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de cercetare la fața locului, proces-verbal de reconstituire, acte medico-legale, declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului care a avut o atitudine oscilantă, în final recunoscând infracțiunea comisă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Parchetul a criticat soluția pentru netemeinicia pedepsei aplicate, nerespectarea dispozițiilor art. 67 C. pen. și încălcarea prevederilor art. 88 C. pen. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 329 din 10 mai 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința atacată și, rejudecând în fond, a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului B.R. de la 18 ani închisoare la 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. În baza art. 67 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea prevenției de la 24 februarie 2003, la zi. Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, menținându-se starea de arest a acestuia și dispunându-se obligarea sa la plata sumei de 500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de apel a constatat că împrejurările comiterii faptei și lipsa de sinceritate a inculpatului pe parcursul procesului penal constituie argumente pentru aplicarea unei pedepse mai severe care să corespundă criteriilor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen. Inculpatul B.R. a declarat recurs în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 74 lit. a) și c( C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate. Verificând hotărârile pronunțate prin prisma motivului de recurs invocat, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul B.R.

este nefondat. Instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, dând eficiența cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. și asigurând, astfel, posibilitatea realizării scopului coercitiv – educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen. Solicitarea recurentului inculpat de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., este neîntemeiată. Inculpatul B.R. nu a avut o atitudine sinceră în timpul urmăririi penale, el negând orice implicare în moartea mamei sale, constituindu-și alibiuri care au necesitat verificări amănunțite din partea organelor de anchetă. Abia după ce toate susținerile sale au fost înlăturate și apărările pro-cauza spulberate, inculpatul a admis că și-a îmbrâncit mama, aceasta ar fi căzut lovindu-se de pardoseala casei și a murit.

Prin urmare, sinceritatea manifestată de inculpat nu a fost spontană și voită ci indusă de mersul anchetei, de evidența probelor administrate și care dovedeau fără echivoc vinovăția sa. Inculpatul nu a depus stăruință în a-și ajuta și dezdăuna sora, parte civilă D.K., aceasta solicitând dezdăunarea sa cu suma reprezentând cheltuielile de înmormântare efectuate. Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt motive de reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea recurentului inculpat B.R. și nici de reducere a cuantumului pedepsei aplicate. În consecință, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 24 februarie 2003 la 20 iulie 2004. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 329 din 10 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării de la 24 februarie 2003 la 20 iulie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2004.