ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4458/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București,

secția I penală, prin sentința nr. 683 din 17 iulie 2003, în baza art. 174,

raportat la art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) și d) C. pen., a condamnat pe

G.T. la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64

C. pen.

Conform art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a

faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c), instanța l-a

condamnat la 7 ani închisoare, iar în temeiul art. 217 alin. (4) C. pen., l-a

condamnat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., tribunalul a contopit pedepsele în cea mai grea de 25 ani

închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să

execute, în final, 27 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71, raportat

la art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen.,

instanța a prelungit arestarea preventivă de la 19 iulie 2003, la 17 august

2003; a dedus prevenția de la 22 octombrie 2002 la zi; a constatat că în cauză

nu s-a constituit parte civilă; a dispus confiscarea sumei de 100.000 lei de la

inculpat și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 5.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în fapt, că, în după-amiaza zilei de 21 octombrie 2002, în timp ce se

afla în curtea casei sale, victima B.G., cu afecțiuni serioase la nivelul

membrelor inferioare, l-a văzut trecând pe stradă pe inculpat, pe care îl

cunoștea de mai mult timp, și l-a invitat la ea, pentru a consuma împreună

băuturi alcoolice.

Inculpatul a acceptat și împreună cu

B.G. și martorul B.C. au mâncat și au băut, iar după plecarea martorului și-a

amintit că victima care între timp, fiind în stare de ebrietate, a adormit,

i-ar fi aruncat pe față niște cafea fierbinte, pregătită de martor, fapt ce l-a

iritat, hotărând să se răzbune. În acest sens, a blocat ușa de la intrarea în

cameră, pe care a bătut-o în cuie, iar pentru a nu fi văzut a stins lumina,

după care, cu o țeavă metalică a lovit în mod repetat victima în cap și peste

membrele superioare până ce aceasta a decedat.

În continuare, a sustras de sub

perna pe care era culcată victima suma de 100.000 lei, iar pentru a ascunde

urmele faptei sale, a aprins o bucată de cauciuc și niște căști, după care a

părăsit locuința, aruncând într-o groapă din curtea casei, țeava metalică

folosită la uciderea lui B.G.

Potrivit concluziilor (rezumate)

Raportului medico-legal de necropsie nr. A 3/1620/02 din 20 martie 2003,

întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici: moartea lui

B.G. a fost violentă; ea a fost consecința traumatismului capului, cu multiple

plăgi și fracturi de viscero-craniu (și hemoragie subarahnoidiană întinsă)

produse prin loviri repetate cu un instrument ascuțit de tip

tăietor-despricător și probabil un corp dur-contondent; în agonie s-a produs

aspirarea sângelui provenit de la focarele de fractură ale viscerocraniului în

căile respiratorii. Leziunile traumatice decelate la autopsie s-au produs prin

mecanism activ în cadrul unui politraumatism prin agresiune. Leziunile de

arsură prin flacără ce ocupă aproximativ 20% din suprafața corporală au fost

produse în agonie sau imediat postmortem.

Secția a II-a penală a Curții de

Apel București, prin decizia nr. 458 din 14 august 2003, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat prin care solicita desființarea

sentinței, considerată netemeinică, cu referire la pedepsele stabilite, care

sunt prea aspre, și la sporul de 2 ani închisoare care nu se justifică.

Instanța de control judiciar a

apreciat că: „Modalitatea în care a săvârșit omorul, prin aplicarea de

numeroase lovituri victimei, condițiile în care a încercat să-și asigure

neidentificarea, indendiind locuința, după ce a blocat intrarea, precum și

sustragerea unei sume de bani după decesul persoanei care l-a invitat în casă,

conferă faptei comise un pericol social extrem de grav”.

În termen legal, cu reiterarea

aceluiași motiv de netemeinicie, inculpatul a declarat recurs, care va fi

admis.

La aplicarea și menținerea

pedepselor, instanțele au luat în considerare în mod judicios criteriile

generale de individualizare a acestei sancțiuni penale, evidențiate de

dispozițiile art. 72 C. pen., ele reflectând gradul concret de pericol social

deosebit de ridicat atât al faptei, cât și al inculpatului.

Înalta Curte constată că de la

săvârșirea uneia dintre infracțiuni și până la judecarea definitivă a

inculpatului, a fost adoptată Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor

pedepse, care prin dispozițiile art. 1, grațiază în întregime pedepsele cu

închisoare până la 5 ani inclusiv, situație în care se va grația în întregime

pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită inculpatului pentru comiterea infracțiunii

de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (4) C. pen.

Instanța apreciază că, prin

înlăturarea uneia dintre infracțiunile concurente, ca efect al grațierii și cu

luarea în considerare a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care

se află la prima confruntare cu legea penală, pe care o regretă în mod sincer,

în contextul prezentării unor tulburări de personalitate de tip antisocial pe

fond de intelect liminar prin neistruire, pedeapsa de 25 de ani închisoare, pe

care urmează să o execute prin înlăturarea sporului de 2 ani închisoare,

corespunde funcțiilor și scopului prevăzute de art. 52 C. pen.

În concluziile, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul G.T.,

va casa hotărârile atacate și va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 458 A din 14 august 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 683 din 17 iulie 2003 a Tribunalului București, secția I

penală, numai cu privire la neaplicarea dispozițiilor de grațiere prevăzute de

Legea nr. 543/2002, privind infracțiunea de distrugere, prevăzută și pedepsită

de art. 217 alin. (4) C. pen. și cu privire la pedeapsa de executat.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și a art. 34 lit. b) C. pen., precum și sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., în pedepsele componente, după cum urmează:

- 25 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată

pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită

de art. 174 – art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) și d) C. pen.;

- 7 ani închisoare aplicată pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.;

- 3 ani închisoare aplicată pentru

comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217 alin.

(4) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 543/2002, grațiază în întregime și condiționat pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută și

pedepsită de art. 217 alin. (4) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 7

alin. (2) din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, în

final, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 22 octombrie 2002, la 14 octombrie

2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.