ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Iași, reclamanții T.D., T.P. și A.E. au chemat

în judecată pe pârâții SC A. SA Scânteia, Comisia Comunală Grajduri pentru

aplicarea Legii nr. 18/1991 și Ministerul Agriculturii și Alimentației, pentru

ca instanța prin sentința ce o va pronunța, să anuleze certificatul de atestare

a dreptului de proprietate seria M.O nr. 1062 din 13 septembrie 1994, emis

pentru SC A. SA Scânteia, cu privire la suprafața de 1800 mp, suprafață ce le-a

fost atribuită reclamanților, în baza Legii nr. 18/1991.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că, deși ei au făcut cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991,

pentru suprafața de 1800 mp, urmată de eliberarea titlurilor de proprietate în

luna mai 1994, aceeași suprafață a fost ulterior cuprinsă în suprafața totală

de 4423,69 mp, prevăzută în certificatul de atestare a dreptului de proprietate

eliberat pârâtei SC A. SA Scânteia, la 13 septembrie 1994.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

civilă nr. 23/2003, a admis acțiunea, a respins excepția privind tardivitatea

introducerii acțiunii și a dispus anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria M.O nr. 1062 din 13 septembrie 1994, în partea

referitoare la suprafața de 1800 mp, atribuită reclamanților, în baza Legii nr.

18/1991.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanții și-au dovedit dreptul lor de

proprietate asupra terenului în discuție, cu adeverința de punere în posesie nr.

962 din 25 martie 1994, precum și cu titlurile de proprietate eliberate pentru

aceeași suprafață de teren.

S-a reținut, de asemenea, că

certificatul contestat nu a fost comunicat reclamanților, dar că aceștia de

îndată ce au luat cunoștință de el, l-au contestat la organele de jurisdicție.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs în termenul legal, pârâții SC A. Scânteia SA și Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

I. Recurenta-pârâtă SC A. SA Iași,

motivându-și recursul, a susținut în esență că:

- acțiunea intimaților-reclamanți

este tardivă, în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990;

- titlurile de proprietate emise

intimaților, încalcă prevederile art. 27 și 42 din Legea nr. 18/1991, în

prezent fiind în curs de soluționare acțiunea pronunțată de Prefectul județului

Iași, având ca obiect anularea acestor titluri.

- împrejurarea că titlurile de

proprietate au fost emise reclamanților-intimați, doar cu 25 zile înainte de

emiterea certificatului de atestare, nu prezintă relevanță sub aspectul

valabilităților lor.

II. Recurentul-pârât Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în motivarea recursului formulat, a

susținut că acțiunea intimaților-reclamanți este tardivă, în raport cu

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, lipsind procedura prealabilă.

Analizând recursurile formulate prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea le va respinge, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește susținerea ambilor

recurenți-pârâți cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr.

29/1990, în sensul introducerii peste termen a acțiunii intimaților și

nerespectarea procedurii prealabile, Curtea o va respinge, ca neîntemeiată.

În acest sens, urmează a se reține

că art. 5 din Legea nr. 29/1990 face vorbire de actele administrative

comunicate, ceea ce, însă, nu este cazul în speță, certificatul de atestare a cărui

anulare s-a solicitat, nefiind niciodată comunicat intimaților-reclamanți,

împrejurare necontestată de recurenți.

În această situație, în mod corect

instanța de fond a reținut că intimații-reclamanți, de îndată ce au luat

cunoștință de certificatul de atestare, respectiv o dată cu introducerea

acțiunii în revendicare formulată de recurenta SC A. SA Iași, împrejurare, de asemenea,

necontestată, au atacat acest certificat la organele jurisdicționale, care prin

declinare, l-au trimis Curții de Apel Iași, competentă să soluționeze cauza.

Tot astfel, și susținerea recurentei

SC A. SA Iași, cu privire la nevalabilitatea titlurilor de proprietate emise

intimaților-reclamanți, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, fiind lipsită de

suport probator și legal.

Sub acest aspect, Curtea reține că

celor 3 intimați-reclamanți le-au fost eliberate titlurile de proprietate în

baza Legii nr. 18/1991, anterior emiterii certificatului de atestare, a cărui

anulare se solicită, respectiv în lunile mai – august, certificatul fiind emis

la 9 septembrie 1994, și că legalitatea emiterii lor a fost confirmată printr-o

hotărâre judecătorească, respectiv prin sentința civilă nr. 7623/2003,

pronunțată de Judecătoria Iași, rămasă definitivă și irevocabilă.

Prin această sentință a fost

respinsă acțiunea Prefectului de Iași, având ca obiect anularea celor 3 titluri

de proprietate eliberate intimaților, cu privire la suprafața de 1800 mp,

cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.O nr. 1062

din 13 septembrie 1994.

Este evident, așadar, că intimații

au făcut dovada dreptului lor de proprietate cu privire la suprafața în

discuție, inclusă cu încălcarea dispozițiilor legale, în suprafața totală de 4.423,69

mp prevăzută în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, eliberat

recurentei SC A. SA Iași.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., cele două recursuri

vor fi respinse ca neîntemeiate, soluția pronunțată fiind legală și în deplină

concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenții-pârâți vor fi obligați la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de avocat, către intimații-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC

A. SA Scânteia, județul Iași, precum și de Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, împotriva sentinței civile nr. 23/CA din 17

februarie 2003, a Curții de Apel Iași, ca nefondate.

Obligă recurenții-pârâți la plata

sumei de 8.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către

intimații-reclamanți.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2004.