ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința nr. 534 din 29 mai 2003, a condamnat pe inculpatul B.E.

la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

2 ani după executarea pedepsei principale.

A contopit pedepsele și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr.

137/1997 a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de 2 ani

aplicată prin sentința penală nr. 779 din 6 mai 1999 a Judecătoriei sectorului

1 București, definitivă la 20 iunie 2000, urmând ca inculpatul să execute

această pedeapsă alături de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

A menținut starea de arest și a

dedus prevenția de la 17 octombrie 2002 la zi.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 a confiscat de la inculpat 162,69 gr. cannabis și 2 flacoane cu

ketamină.

A luat act că proba nr. 3, a fost

consumată în procesul analizelor de laborator.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

La 17 octombrie 2002, lucrătorii

I.G.P., Brigada de Combatere a Crimei Organizate Antidrog București s-au

sesizat din oficiu cu privire la faptul că în imobilul situat în București,

str. Mircea Vulcănescu locuiesc persoane care dețin droguri.

În baza autorizației de percheziție

nr. 1365/P/2002, polițiștii au efectuat o percheziție, fiind nevoite să

pătrundă prin forță în apartament, deoarece inculpatul a refuzat să deschidă

ușa.

Inculpatul a fost găsit în balconul

locuinței și s-a constatat că tocmai aruncase mai multe pungi pe fereastră, una

din ele oprindu-se în copacul de lângă bloc.

Continuând percheziția, în

apartament au mai fost găsite și 5 flacoane de ketamină și o cutie în care se

aflau semințe ce păreau a fi semințe de cânepă.

Inculpatul a declarat că fragmentele

vegetale de cannabis și flacoanele de ketamină îi aparțin și că o parte urma să

o comercializeze, iar cealaltă să o consume, deoarece este dependent de

droguri.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul care a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală. A cerut

desființarea sentinței și înlăturarea dispoziției de revocare a grațierii

pedepsei de 2 ani deoarece, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată

sunt săvârșite după împlinirea condiției, 3 ani de la data grațierii prevăzută

în art. 10 din Legea nr. 137/1997. A mai cerut să fie achitat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu

a comercializat droguri, fiind doar consumație de droguri, urmând ca pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 să fie

suspendată condiționat.

Prin decizia nr. 602 din 14

octombrie 2003, secția I penală de la Curtea de Apel București, a admis apelul

și desființând în parte sentința a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 10

din Legea nr. 137/1997 constatând că infracțiunile deduse judecății au fost

săvârșite după expirarea termenului de încercare de 3 ani, prevăzut de legea de

grațiere.

Nemulțumit și de această hotărâre

inculpatul, în termenul legal, a atacat-o cu recurs, reiterând motivele de

netemeinicie și nelegalitate din apel.

Recursul este fondat.

Verificând actele și lucrările de la

dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

corect situația de fapt și au încadrat faptele în textele de lege

corespunzătoare.

Din probele administrate rezultă că

inculpatul a procurat cantitatea de 190 gr. cannabis și cele 5 flacoane de

ketamină și că a consumat cannabis. Este stabilit pe baza declarațiilor

inculpatului și a martorului F.R., chiar dacă acesta în instanță a retractat

cele declarate la urmărirea penală, că inculpatul consuma droguri și că a

oferit martorului țigări cu cannabis pe care le-au fumat împreună.

Acest lucru rezultă și din actele

medicale care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei medico-legale

psihiatrice.

Astfel, din Raportul medico-legal

nr. A.1/12029 din 5 decembrie 2002 rezultă că în urma unei psihotraume la

vârsta de 18 ani inculpatul, operator de calculatoare la o societate

comercială, a prezentat o simptomatologie depresivă și a început să consume cannabis

și ketamină.

În anul 1999, inculpatul a fost

internat în Spitalul Prof. Al. Obregia în perioada 27 august – 2 septembrie

din care unul de trimitere la internare în vederea expertizei medicale

militare. S-a concluzionat că inculpatul prezenta diagnosticul „tulburare de

personalitate de tip polimorf, consumator cannabis”.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul a fost condamnat în anul 1999 pentru săvârșirea infracțiunii de

ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., pedeapsă a cărei

executare a fost suspendată condiționat și grațiată condiționat.

Deși condamnat, pentru o infracțiune

din culpă, aceasta nu este de natură a evidenția un pericol social crescut al

inculpatului, predispoziția de a săvârși fapte penale, cel mult acel accident

soldat cu moartea unei persoane putând fi cauza care l-a adus pe inculpat în

situația de a deveni consumator de droguri și dependent de ele, aspect care

rezultă din expertiza psihiatrică.

Din actele depuse rezultă că la data

săvârșirii faptelor inculpatul presta activitatea ca operator calculator la o

societate comercială câte 3 ore/zi, fiind retribuit cu 400.000 lei lunar.

Datele general pozitive, sunt de

natură a crea convingerea că inculpatul poate fi reeducat și prevenit de a

săvârși alte infracțiuni, executând o pedeapsă privativă de libertate în

cuantum mai redus decât acela stabilit de instanța de apel.

Nu există, însă, temeiuri, că scopul

pedepsei aplicate inculpatului ar putea fi atins fără executarea acesteia,

inculpatul aflându-se în situația că tocmai prin executarea pedepsei să poată

fi tratat și să scape de dependența de droguri.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia va fi casată, iar pedepsele reduse prin

reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C.

pen., la 2 ani închisoare și respectiv un an închisoare procedând conform

dispozitivului.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce

prevenția de la 17 octombrie 2002 la 27 ianuarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr. 602 din 14 octombrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 534 din 29 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură aplicarea art. 33 și art.

34 C. pen.

Reține în favoarea inculpatului

circumstanțele prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., pentru infracțiunile

comise.

Reduce pedeapsa pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa pentru infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani

închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 octombrie 2002 la 27

ianuarie 2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2004.