ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 534 din 29 mai 2003, a condamnat pe inculpatul B.E. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale. A contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 779 din 6 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă la 20 iunie 2000, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. A menținut starea de arest și a dedus prevenția de la 17 octombrie 2002 la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat 162,69 gr. cannabis și 2 flacoane cu ketamină. A luat act că proba nr. 3, a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: La 17 octombrie 2002, lucrătorii I.G.P., Brigada de Combatere a Crimei Organizate Antidrog București s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în imobilul situat în București, str. Mircea Vulcănescu locuiesc persoane care dețin droguri.

În baza autorizației de percheziție nr. 1365/P/2002, polițiștii au efectuat o percheziție, fiind nevoite să pătrundă prin forță în apartament, deoarece inculpatul a refuzat să deschidă ușa. Inculpatul a fost găsit în balconul locuinței și s-a constatat că tocmai aruncase mai multe pungi pe fereastră, una din ele oprindu-se în copacul de lângă bloc. Continuând percheziția, în apartament au mai fost găsite și 5 flacoane de ketamină și o cutie în care se aflau semințe ce păreau a fi semințe de cânepă. Inculpatul a declarat că fragmentele vegetale de cannabis și flacoanele de ketamină îi aparțin și că o parte urma să o comercializeze, iar cealaltă să o consume, deoarece este dependent de droguri.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală. A cerut desființarea sentinței și înlăturarea dispoziției de revocare a grațierii pedepsei de 2 ani deoarece, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată sunt săvârșite după împlinirea condiției, 3 ani de la data grațierii prevăzută în art. 10 din Legea nr. 137/1997. A mai cerut să fie achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu a comercializat droguri, fiind doar consumație de droguri, urmând ca pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 să fie suspendată condiționat.

Prin decizia nr. 602 din 14 octombrie 2003, secția I penală de la Curtea de Apel București, a admis apelul și desființând în parte sentința a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997 constatând că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite după expirarea termenului de încercare de 3 ani, prevăzut de legea de grațiere. Nemulțumit și de această hotărâre inculpatul, în termenul legal, a atacat-o cu recurs, reiterând motivele de netemeinicie și nelegalitate din apel. Recursul este fondat. Verificând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și au încadrat faptele în textele de lege corespunzătoare.

Din probele administrate rezultă că inculpatul a procurat cantitatea de 190 gr. cannabis și cele 5 flacoane de ketamină și că a consumat cannabis. Este stabilit pe baza declarațiilor inculpatului și a martorului F.R., chiar dacă acesta în instanță a retractat cele declarate la urmărirea penală, că inculpatul consuma droguri și că a oferit martorului țigări cu cannabis pe care le-au fumat împreună. Acest lucru rezultă și din actele medicale care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice. Astfel, din Raportul medico-legal nr. A.1/12029 din 5 decembrie 2002 rezultă că în urma unei psihotraume la vârsta de 18 ani inculpatul, operator de calculatoare la o societate comercială, a prezentat o simptomatologie depresivă și a început să consume cannabis și ketamină.

În anul 1999, inculpatul a fost internat în Spitalul Prof. Al. Obregia în perioada 27 august – 2 septembrie 1999. Același diagnostic este menționat și pe alte câteva bilete de internare din care unul de trimitere la internare în vederea expertizei medicale militare. S-a concluzionat că inculpatul prezenta diagnosticul „tulburare de personalitate de tip polimorf, consumator cannabis”. Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat în anul 1999 pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat și grațiată condiționat.

Deși condamnat, pentru o infracțiune din culpă, aceasta nu este de natură a evidenția un pericol social crescut al inculpatului, predispoziția de a săvârși fapte penale, cel mult acel accident soldat cu moartea unei persoane putând fi cauza care l-a adus pe inculpat în situația de a deveni consumator de droguri și dependent de ele, aspect care rezultă din expertiza psihiatrică. Din actele depuse rezultă că la data săvârșirii faptelor inculpatul presta activitatea ca operator calculator la o societate comercială câte 3 ore/zi, fiind retribuit cu 400.000 lei lunar. Datele general pozitive, sunt de natură a crea convingerea că inculpatul poate fi reeducat și prevenit de a săvârși alte infracțiuni, executând o pedeapsă privativă de libertate în cuantum mai redus decât acela stabilit de instanța de apel.

Nu există, însă, temeiuri, că scopul pedepsei aplicate inculpatului ar putea fi atins fără executarea acesteia, inculpatul aflându-se în situația că tocmai prin executarea pedepsei să poată fi tratat și să scape de dependența de droguri. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia va fi casată, iar pedepsele reduse prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare și respectiv un an închisoare procedând conform dispozitivului. În temeiul art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenția de la 17 octombrie 2002 la 27 ianuarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr. 602 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 534 din 29 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepsei. Înlătură aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. Reține în favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., pentru infracțiunile comise. Reduce pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 2 ani închisoare. Reduce pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 octombrie 2002 la 27 ianuarie 2004. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.