ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 mai 1999, SC E.D.F. SRL Aeroportul Internațional București Otopeni a

solicitat anularea deciziei nr. 760 din 26 aprilie 1999 a Ministerului Finanțelor și a dispoziției nr. 3 din 3 iunie 1998 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Ilfov, restituirea

taxei de timbru de 1%, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 105/1997,

anularea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr. 616/1998 și a

celor dispuse prin hotărârea nr. 140553 din 23 aprilie 1998 și constatarea

inopozabilității procesului-verbal, considerat titlu executoriu.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că în mod nelegal, a fost obligată la obligații bugetare în

sumă de 2.133.242.980 lei, reprezentând 1.212.315.844 lei, impozit pe profit și

910.927.136 lei, majorări de întârziere aferente acestuia, în raport cu

legalitatea contractului de consultanță încheiat de aceasta, cu firma A.G. și a

bonificațiilor acordate clienților, precum și cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 82/1991 și a Regulamentului de aplicare a acesteia.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1506 din 9 decembrie 1999, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea în parte a deciziei nr. 760/1999 a Ministerului

Finanțelor, a dispoziției nr. 3/1998 a Direcției Generale a Finanțelor Publice

și Controlului Financiar de Stat a județului Ilfov și a procesului-verbal

înregistrat sub nr. 616 din 3 aprilie 1998, cu privire la capitolul privind

bonificațiile clienților pentru suma de 168.962.087 lei, impozit pe profit și

99.048.408 lei, majorări de întârziere și obligarea Ministerului Finanțelor, la

plata sumei de 2.680.104 lei reprezentând taxă de timbru achitată în faza

administrativ-jurisdicțională, conform Legii nr. 105/1997. S-a luat act că

reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, atât Ministerul Finanțelor, cât și SC E.D.F. SRL, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul formulat de Ministerul

Finanțelor, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se

sprijină soluția adoptată.

Totodată, se invocă și netemeinicia

soluției adoptate, în raport cu dispozițiile art. 13 cap. IV și pct. 15 cap. III

din Ordinul nr. 586/1993, privind normele de organizare, funcționare și control

vamal al magazinelor Duty-free și cele ale pct. 119 alin. (2) din Regulamentul

de aplicare a Legii nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993.

Printr-un ultim motiv de recurs se

invocă nelegalitatea restituirii taxei de timbru în raport cu dispozițiile

Legii nr. 105/1997, în vigoare la data parcurgerii căilor

administrativ-jurisdicționale, precum și cu deciziile Curții Constituționale,

pronunțate în materie.

Prin recursul societății comerciale

se susține că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind

deductibilitatea fiscală a sumelor plătite, conform contractului de consultanță,

precum și cel referitor la constatarea faptului că procesul-verbal atacat nu

mai poate constitui titlu executoriu (intervenind decăderea).

În plus, s-au invocat modificările

O.G. nr. 70/1994 și consecințele acestora, din perspectiva aplicării în timp a

legii.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 261 alin. (1) pct. C.

proc. civ., coroborat cu art. 18 din Legea nr. 29/1990, hotărârea se dă în

numele legii și va cuprinde, printre altele, obligatoriu, motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

În cauză, se constată că sentința

atacată nu corespunde acestor exigențe ale legii, făcând imposibil controlul

judiciar, datorită formulării sale sumare și lacunare.

Prin urmare, se vor admite

recursurile, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre

rejudecare, pentru a se proceda conform dispozițiilor legale arătate.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute

în vedere și celelalte motive de recurs, ca apărări ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și de SC E.D.F. SRL Otopeni împotriva sentinței

civile nr. 1506 din 9 decembrie 1999 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, casează sentința atacată și trimite cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.