ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2594/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, sub nr. 185 din 22 aprilie 1998, SC E.D.F. SRL Otopeni, județul Ilfov, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală București și Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării actului de constatare nr. 122 din 31 martie 1998, întocmit de Direcția Regională Vamală București, în baza procesului-verbal nr. 3892 din 20 martie 1998, până la soluționarea plângerii pe care reclamanta a formulat-o împotriva acestui proces-verbal.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că: prin actele administrative menționate s-a stabilit în sarcina sa, plata sumei de 122.585.395 lei reprezentând taxe și alte drepturi ale bugetului de stat; procesul-verbal întocmit de autoritatea vamală nu este semnat de reprezentanții reclamantei și nici nu îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de lege; punerea în executare a actului constatator emis în baza procesului-verbal menționat, ar crea reclamantei, o pagubă iminentă ce nu va putea fi înlăturată. Prin sentința civilă nr. 199 din 13 mai 1998, Tribunalul București, secția de contencios administrativ, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta Direcția Generală a Vămilor și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Fiind învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin încheierea de la 15 februarie 1999, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Instanța a motivat această măsură, prin faptul existenței la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dosarului de cercetare penală nr. 935/P/1998, cercetarea fiind declanșată în urma sesizării formulată de Direcția Generală a Vămilor, care a efectuat verificarea bonurilor de vânzare pentru mărfurile comercializate de reclamantă. Împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei a formulat recurs, pârâta Direcția Generală a Vămilor.

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 444 din 10 februarie 2000, a admis recursul, a desființat încheierea atacată și a trimis cauza, la aceiași instanță, pentru continuarea judecății. Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin încheierea de la 10 octombrie 2003, a menținut la cererea reclamantei, măsura suspendării judecării cauzei, dispusă în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța reținând că din analiza actelor și înscrisurilor depuse de reclamantă, rezultă că motivele suspendării subzistă. Împotriva încheierii de menținere a suspendării judecării cauzei a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor.

Prin motivele de recurs, pârâta a arătat următoarele: - măsura dispusă de instanța de fond este lipsită de temei legal, ținând seama de faptul că la termenul de judecată de la 19 septembrie 2003 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, întrucât motivele care au dus la suspendarea judecății, nu mai subzistă; - dosarul penal aflat pe rolul instanțelor de judecată, nu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a fi dată în prezenta cauză, pentru a putea constitui temei de suspendare a judecării cauzei; - drepturile vamale datorate sunt stabilite în sarcina reclamantei, și numai aceasta are obligația de a le achita, astfel că nu interesează modul în care va fi soluționat dosarul penal în care sunt judecate persoane fizice – foști angajați ai reclamantei.

Recursul este întemeiat. Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata, „când se ivesc indiciile unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”. Este de reținut faptul că actele administrative deduse controlului judiciar în contencios administrativ, respectiv actul de constatare nr. 122 din 31 martie 1998 și procesul-verbal nr. 3892 din 20 martie 1998, întocmite de Direcția Regională Vamală București, vizează doar societatea comercială supusă verificării, stabilind în sarcina acesteia, obligația de a achita diferențe de taxe vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat. Împrejurarea că acțiunea penală ce face obiectul dosarului nr. 4066/2000 al Judecătoriei sectorului 1 București, îi vizează foștii angajați ai SC E.D.F.

SRL Otopeni, implicați în întocmirea și evidența actelor supuse verificării organului vamal, nu poate să justifice măsura suspendării judecății, de către instanța de contencios administrativ. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a acestor angajați, în sarcina cărora s-a reținut întocmirea în fals a unui anumit număr de bonuri de vânzare pentru mărfuri aflate în magazinele duty-free ale societății controlate, nu are nici o înrâurire asupra hotărârii ce urmează a fi dată de instanța de contencios administrativ.

Cu atât mai mult, actele și înscrisurile depuse de reclamantă, la termenul de la 10 octombrie 2003 și anume: scrisoarea de răspuns a Curții Europene a Drepturilor Omului; procesul-verbal seria nr. 0096502, de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat de Garda Financiară Centrală, la 18 martie 1998; obiecțiunile formulate de reclamantă la acest proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nu au nici o înrâurire asupra hotărârii ce urmează a fi dată în această cauză. Față de cele arătate, recursul urmează a fi admis, încheierea atacată va fi desființată, iar cauza va fi trimisă aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva încheierii de ședință de la 10 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 292/2000. Trimite cauza, pentru continuarea judecății de către aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2004.