ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1625/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1625/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 11
octombrie 2001 la Judecătoria Piatra Neamț G.E. a chemat în judecată pe pârâții
G.A., G.E., A.A. și A.V. pentru a se dispune evacuarea lor din imobilul situat
în Piatra Neamț str. Terasei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că este proprietara imobilului situat la adresa menționată, potrivit
certificatului nr. 19/734 – 21 din 10 octombrie 2000 eliberat de Direcția
Financiară Neamț. În urmă cu o lună, pârâții și-au adus lucrurile în casa
reclamantei și apoi au ocupat trei camere și o bucătărie, refuzând să mai
plece.
Prin sentința civilă nr. 2983 din 30
aprilie 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț a fost admisă în parte acțiunea,
dispunându-se evacuarea pârâților din locuința reclamantei, aflată pe o parcelă
de teren în suprafață de 600 mp, proprietatea reclamantei potrivit sentinței
civile nr. 4638/1973 a Judecătoriei Piatra Neamț.
A fost respinsă cererea
reconvențională formulată de pârâți, prin care au solicitat să se constate că
sunt proprietarii imobilului format din 3 camere, bucătărie și anexe situat la
aceeași adresă, pe o altă parcelă de teren de 600 mp, întrucât cei în cauză nu
au chemat în judecată pe proprietarul terenului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut în esență că reclamanta a dobândit prin cumpărare de la M.C.
suprafața de 600 mp, constatându-se vânzarea prin sentința civilă nr. 4638/1973
și că pe acest teren și-a construit un imobil cu 2 camere și hol, și cu
ajutorul pârâtului G.A.
Apoi, prin sentința civilă nr.
2123/1984 a Judecătoriei Piatra Neamț s-a luat act de tranzacția părților
potrivit căreia contra unei anumite sume de bani, construcția revine
reclamantei. Pentru că reclamanta a dovedit că este proprietara acestui imobil,
a fost admisă acțiunea în evacuare din această locuință.
Referitor la construcțiile ridicate
pe cealaltă suprafață de teren de 600 mp, s-a avut în vedere că reclamanta nu a
făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, ea confirmând în alt
dosar (5272/1982) că pârâții au ridicat construcțiile existente pe acest teren.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia civilă nr. 1542 din 20
noiembrie 2001 a Tribunalului Neamț, prin care a fost schimbată în parte
sentința, în sensul admiterii acțiunii de evacuare a pârâților și din celălalt
corp de clădire, situat pe terenul în suprafață de 601 mp de la aceeași adresă,
astfel cum este localizat prin raportul de expertiză al inginerului A.C.
Instanța de apel având în vedere
hotărârea de expedient la care s-a făcut referire, precum și certificatul emis
de Primăria Piatra Neamț, potrivit căruia reclamanta figurează în rolul fiscal
cu suprafața de 1200 m. a reținut că reclamanta este singurul proprietar al
construcțiilor și ca urmare s-a dispus evacuarea pârâților.
Recursul declarat de G.A. și G.E.
împotriva acestei decizii, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 569
din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
Au fost avute în vedere aceleași
considerente, în raport de care s-a reținut că reclamanta este unica proprietară
pe toate construcțiile aflate pe terenul în suprafață totală de 1200 mp și în
consecință s-a dispus evacuarea pârâților.
Considerând că toate hotărârile
menționate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a
determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și
netemeinice, prin recursul în anulare de față, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a solicitat casarea lor și
pe fond respingerea acțiunii de evacuare și a cererii reconvenționale.
În motivarea recursului în anulare
se arată că evacuarea pârâților din primul corp de clădire cum a hotărât
instanța de fond nu putea fi admisă pentru autoritate de lucru judecată, o
soluție în același sens fiind dată prin sentința civilă 2123 din 3 mai 1984 a
Judecătoriei Piatra Neamț.
Se susține și că acțiunea a fost
analizată ca o revendicare, deși instanțele au fost învestite cu cererea de
evacuare. În plus, acțiunea nu putea fi admisă pentru că pârâții au cumpărat
prin act autentic terenul ce constituie cea de a doua parcelă în litigiu.
Recursul în anulare este întemeiat,
urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Din expunerea rezumativă a
lucrărilor dosarului rezultă cu evidență că instanța de fond a fost investită
cu cerere de evacuare a pârâților din imobilul proprietatea reclamantei compus
din teren în suprafață de 1200 mp și construcții.
Deși investite astfel, toate
instanțele care s-au pronunțat în cauză au făcut o amplă analiză a titlului de
proprietate al reclamantei asupra fiecărei parcele de teren și asupra
construcțiilor, cu privire la care s-a reținut că parte din ele au fost
edificate de pârâți, ca și când ar fi fost investite cu o acțiune în
revendicare.
În final s-a dispus evacuarea
pârâților din întreg imobilul, anume din toate construcțiile aflate pe terenul
în suprafață de 1200 mp.
Soluția este greșită pentru că
însăși reclamanta în acțiune arată că pârâții au ocupat corpul de clădire
compus din 3 camere și bucătărie.
Și cu ocazia expertizei efectuată de
inginer C.L. s-a constatat că locuința construită în etape cuprinde două
unități locative, din care una este ocupată de reclamantă, iar cealaltă de
pârâți.
Prin urmare nu se putea dispune
evacuarea pârâților și din spațiul din care nu s-a cerut evacuarea și pe care
aceștia nu îl utilizează.
Pentru aceste considerente, cererea
de evacuare, astfel cum a fost soluționată de instanța de fond, nu era de
admis.
Se are în vedere, că nu este de
reținut considerentul din recursul în anulare, potrivit căruia acțiunea de față
nu putea fi admisă pentru că se încălca principiul autorității lucrului
judecat, consfințit de art. 1201 C. civ., în raport sentința civilă nr. 2123
din 3 mai 1984 a Judecătoriei Piatra Neamț.
În speță nu sunt întrunite cerințele
triplei identități privitoare la părți, obiect și cauză juridică, întrucât în
pricina de față sunt chemate în judecată și alte persoane față de pârâtul din
prima acțiune. În plus cauza juridică a procesului nu este aceeași, pentru că
cea de a doua acțiune de evacuare este întemeiată pe un alt fapt material,
ocuparea spațiului în urmă cu o lună, ceea ce a creat între părți un alt raport
juridic, ce nu putea fi dedus judecății și în urmă cu 20 de ani.
Instanțele au admis acțiunea de
evacuare, având în vedere astfel cum se arată și în motivarea acțiunii că
reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1200 mp, alcătuit din
două parcele egale, ceea ce rezultă din certificatul nr. 13/734/21 din 10
octombrie 2000 eliberată de Primăria Piatra Neamț, Direcția venituri bugetare.
Acest înscris, nu constituie titlu
de proprietate, el având menirea de a atesta plata impozitelor în raport de
declarația contribuabilului și actele însoțitoare.
Dar, în timpul judecării cauzei în
apel, pârâții au cumpărat potrivit contractului autentificat sub nr. 497 din 6
august 2001, terenul ce constituie cea de a doua parcelă în litigiu, în
suprafață de 600 mp de la G.C. și G.A. În această situație nu se poate hotărî
evacuarea lor, fiind incidente în speță prevederile art. 492 C. proc. civ.,
care instituie prezumția de proprietate asupra construcțiilor în favoarea
proprietarului terenului.
Față de cele arătate, recursul în
anulare de față va fi admis, în sensul casării în parte a hotărârilor
pronunțate, anume cu privire la judecarea acțiunii principale, ce va fi respinsă
ca neîntemeiată, cu menținerea soluției în ceea ce privește cererea
reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în
anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 2983 din 30 aprilie 2001 a
Judecătoriei Piatra Neamț, deciziei nr. 1542/ AC din 20 noiembrie 2001 a
Tribunalului Neamț și deciziei nr. 569 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel
Bacău, secția civilă.
Casează hotărârile atacate cu
privire la judecarea acțiunii principale și în fond respinge acțiunea de
evacuare formulată de G.E. împotriva pârâților G.A., G.E., A.A., A.V. din
imobilul situat în Piatra Neamț, str. Terasei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 februarie 2004.