Decizia nr. 1742/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2154/2013 a Judecătoriei Piatra Neamț

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 05.08.2008, înregistrată sub nr. x/2008, pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul C., revendicând imobilul - casă de locuit și teren aferent în suprafață de circa 1.600 mp curți-construcții și arabil, situat în intravilanul județul Neamț, între vecinii D., E., drumul sătesc și moștenitorii defunctului F., înscris în sola 2, parcelele 11/1 și 11/2, în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002, emis pe numele lui G.. Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională. Prin cererea reconvențională s-a solicitat obligarea reclamanților la plata daunelor morale și materiale, iar în contradictoriu cu reclamanții-pârâți și cu pârâta Primăria comunei Girov, s-a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate al reclamanților, în sensul excluderii parcelei de teren curți-construcții în suprafață de 536 mp, precum și emiterea, în favoarea acestuia, a unui titlu de proprietate pentru 1.632 mp teren intravilan Dănești. Intervenienta H. a depus cerere de intervenție în interes propriu, întemeiată pe calitatea de coproprietară a imobilului revendicat. Reclamanții au depus precizări la acțiunea introductivă.

Sentința pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț Prin sentința civilă nr. 2154 din 30 aprilie 2013, Judecătoria Piatra Neamț a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată; a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul I. în contradictoriu cu pârâții J. și H. și, în consecință, a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul teren în suprafață de 1585 mp, situat în intravilanul județul Neamț, în sola 2, parcela x (teren arabil în suprafață de 1.049 mp, conform titlului și în suprafață de 1146 mp conform măsurătorilor) și parcela x (teren curți construcții, în suprafață de 536 mp, conform titlului, și în suprafață de 439 mp conform măsurătorilor), cu vecinătățile: K., L., S- drum sătesc, M. și N., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.) identificat pe conturul 102-106-111-126-125-128-129-131-132-133-135-143-150-136-138-102, prin raportul de expertiză întocmit de expertul O.; a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului construcțiile edificate pe terenul revendicat, constând în casă de locuit (având suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri) și două construcții anexe, respectiv magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul P.; a obligat pârâții la plata sumei de 3213,8 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamanți.

Decizia pronunțată de Tribunalul Neamț, în recurs Prin decizia civilă nr. 143 din 28 decembrie 2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâții J. și moștenitorii pârâtei H. (decedată pe parcursul judecății), respectiv Q., asistat de tatăl J., R. și S. împotriva sentinței civile nr. 2154/30.04.2013 a Judecătoriei Piatra Neamț; a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva pârâților; a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul teren în suprafață de 439 mp curți-construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, L., S- drum sătesc, M., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert O. pentru termenul de judecată din data de 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului; a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți în fața instanței de fond; a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată de același reclamant în contradictoriu cu aceiași pârâți, având ca obiect casa de locuit (având suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri) situată pe terenul de 439 mp curți construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul P.; a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de același reclamant în contradictoriu cu aceiași pârâți, având ca obiect: suprafața de 1049 mp arabil (din măsurători 1146 mp arabil), situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, învecinat cu: K., L., S- teren proprietate reclamant pentru care s-a admis acțiunea de revendicare, M. și N., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în raportul de expertiză întocmit de expert O. cu notarea A; două construcții anexe situate pe terenul de 439 mp curți construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, respectiv: magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul P.; a obligat pârâții la plata sumei de 1.070 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamant; a menținut din sentință dispoziția de anulare a cererii reconvenționale ca netimbrată; a obligat intimatul-reclamant I. să plătească pârâților J., Q., asistat de tatăl J., R. și S. suma de 815 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs. Prin încheierea din 10 mai 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de petentele R. și S., în contradictoriu cu intimații J., Q., asistat de tatăl J., și I.; a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018 a Tribunalului Neamț, în sensul că a obligat pârâții să lase în deplină proprietate reclamantului imobilul teren în suprafață de 439 mp curți-construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, L., S- drum sătesc, M., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert O. pentru termenul de judecată din data de 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului; a obligat pârâții să lase în liniștită posesie reclamantului, din terenul identificat mai sus, suprafața ce excede următoarelor construcții, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul P.: casa de locuit (având suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri); anexe: magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp).

Decizia pronunțată de Tribunalul Neamț, în revizuire Prin decizia nr. 63 din 30 octombrie 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de reclamantul I. împotriva deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2008, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în revizuire Prin decizia nr. 77 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant I. împotriva deciziei nr. 143 din 28.12.2018 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2008 și a obligat revizuentul să achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON reprezentând onorariu de avocat redus.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 1218 din 18 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția nulității recursului, invocată de intimați, a admis recursul declarat de revizuentul I. împotriva deciziei nr. 77 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. B. Al doilea ciclu procesual

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în rejudecare Prin decizia nr. 202 din 23 aprilie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant I. împotriva deciziei nr. 143 din 28.12.2018 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2008 și a obligat revizuentul să achite suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C. și suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata T.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei nr. 202 din 202 din 23 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul-reclamant I.. Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei curții de apel, rejudecarea cererii de revizuire și anularea deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, lămurită prin încheierea din 10 mai 2019 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2008, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 17/01.02.2018 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2013. Recurentul a susținut că decizia atacată este nelegală întrucât cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 143/28.12.2018 a Tribunalului Neamț, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 10.05.2019, hotărâri pronunțate în dosarul nr. x/2008, care evocă fondul, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Arată că încheierea din 10 mai 2019 pronunțată de Tribunalului Neamț în dosarul nr. x/2008 face corp comun cu decizia civilă nr. 143 din 28 decembrie 2018, care evocă fondul. Susține că cererea de revizuire a fost formulată întrucât prin decizia civilă nr. 143/2018 din 28.12.2018, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 10.05.2019, instanța de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2013, generând în acest mod hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. A arătat recurentul că autoritatea de lucru judecat presupune ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea altei judecăți, astfel încât ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare, respectiv drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o sentință definitivă și irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată într-un alt proces. În opinia recurentului, lămurind dispozitivul deciziei civile nr. 143/28.12.2018 prin încheierea din 10.05.2019, instanța de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2013, generând astfel hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, contrar dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Q., S., J. și R. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea excepției nulității recursului, s-a arătat că recurentul nu a indicat și nici nu a argumentat vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. din 1865, fiind prezentate doar motive de netemeinicie ale deciziei atacate, care nu pot face obiectul analizei în recurs. Cu referire la fondul recursului, intimații au susținut că, din analiza celor două decizii invocate de recurent, nu rezultă autoritatea de lucru judecat deoarece nu este îndeplinită tripla identitate de cauză, obiect și părți, cerută de lege. Astfel, dosarul nr. x/2013, în care s-a pronunțat decizia nr. 17/2018, a avut ca obiect nulitatea parțială a titlului de proprietate, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991, figurând pe lângă aceleași părți, ca pârâte, și cele două comisii de fond funciar, iar dosarul nr. x/2008 a avut ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren, în temeiul prevederilor C. civ., între aceleași părți. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele expuse în continuare. Relativ la excepția nulității recursului, Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează un control de legalitate al hotărârii atacate, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Deși recurentul nu a invocat, ca temei al recursului, vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., totuși criticile formulate, prin care se susține că încheierea din 10 mai 2019, pronunțată de Tribunalului Neamț în dosarul nr. x/2008 face corp comun cu decizia civilă nr. 143 din 28 decembrie 2018, reprezentând hotărâri care evocă fondul, pot fi încadrate din oficiu, conform art. 306 alin. (3) din același cod, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ipoteza care vizează pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Prin urmare, excepția nulității este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Pe fondul motivelor de recurs, Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de revizuire este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile aduse de recurent hotărârii atacate fiind fondate. Principala critică ce se impune a fi examinată vizează corecta calificare a naturii juridice a hotărârii împotriva căreia s-a formulat calea extraordinară de atac, ceea ce presupune stabilirea împrejurării dacă încheierea din 10 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2008 reprezintă o hotărâre care evocă fondul. În acest sens, curtea de apel a reținut că obiectul cererii de revizuire este încheierea din 10 mai 2021, hotărâre pronunțată de o instanță de recurs care însă nu evocă fondul cauzei (spre deosebire de decizia nr. 143 din 28 decembrie 2018), ci lămurește întinderea dezlegării dispusă prin decizia nr. 143 din 28 decembrie 2018, astfel că nu poate constitui obiect al revizuirii. Corelativ, reclamantul a susținut că încheierea din 10 mai 2019 prin care a fost lămurită decizia nr. 143/28.12.2018, în procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ., cu care face corp comun, reprezintă o hotărâre care evocă fondul, condiție impusă de art. 322 C. proc. civ. Analizând critica recurentului, Înalta Curte reține că, potrivit art. 322 C. proc. civ., calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată împotriva unei hotărâri date de instanța de recurs "atunci când evocă fondul", condiție necesară și în cazul în care se invocă motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. La nivel jurisprudențial s-a afirmat că evocarea fondului presupune fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în etapele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt anterior stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. În speță, prin decizia civilă nr. 143/28.12.2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2008, s-a admis recursul pârâților declarat împotriva sentinței civile nr. 2154/30.04.2013 a Judecătoriei Piatra-Neamț, s-a modificat în parte sentința atacată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamant, au fost obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul curți-construcții în suprafață de 439 mp (descris la pct. I.4 din prezenta decizie) și s-a respins, ca inadmisibilă, revendicarea casei de locuit și, ca neîntemeiată, revendicarea terenului arabil în suprafață de 1049 mp (1146 mp din măsurători) și a construcțiilor anexe - magazie și bucătărie de vară (descrise, de asemenea, la pct. I.4 din prezenta decizie). Ulterior, la cererea pârâtelor R. și S., în procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ., instanța de recurs a pronunțat încheierea din 10 mai 2019 prin care a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, în sensul că a obligat pârâții să-i lase reclamantului în deplină proprietate terenul curții-construcții în suprafață de 439 mp și în liniștită posesie, suprafața care excede construcțiilor casă de locuit și anexe - magazie și bucătărie de vară, din acest teren. În esență, lămurirea deciziei a vizat înlăturarea sintagmei "și liniștită posesie" în ceea ce privește "terenul ce constituie amprenta la sol" a construcțiilor, fiind lesne de observat că prin încheierea din 10 mai 2018, pronunțată în procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ., s-a modificat în parte soluția reținută prin decizia nr. 143 din 28.12.2018. Ca urmare, în mod eronat a reținut curtea de apel argumentul că încheierea din 10 mai 2018 nu îndeplinește condiția evocării fondului impusă de prevederile art. 322 C. proc. civ., ci doar o lămurește, neputând constitui obiect al revizuirii. De altfel, prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual de instanța supremă s-a reținut, fără a constitui o problemă de drept dezlegată în condițiile art. 315 C. proc. civ., faptul că "statuarea curții de apel asupra obiectului revizuirii pendinte (…) nesocotește atributul încheierii din 10.05.2019, de a face parte, alături de celelalte tipuri de hotărâri - decizie ori sentință, din categoria hotărârilor judecătorești care intră în domeniul de reglementare al obiectului revizuirii, prevăzut de art. 322 pct. 7 coroborat cu art. 322 alin. (1) din C. proc. civ..". Față de aceste considerente, reținând incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 din același cod, va admite recursul declarat de revizuentul I. și va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel, care se va pronunța asupra cererii de revizuire ținând seama și de celelalte critici din recurs.