ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1358/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalul Neamț, prin decizia nr. 63 din 30 octombrie 2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 143/2018 din 28 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2008, invocând în drept prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare a arătat, în esență, că există hotărâri judecătorești potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 17 din 1 februarie 2018 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Prin decizia nr. 77 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția tardivității cererii de revizuire și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu obligarea revizuentului să achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON reprezentând onorariu de avocat redus.

Împotriva acestei decizii a exercitat recurs revizuentul, iar Înalta Curte de Casație de Justiție, secția I civilă a pronunțat decizia nr. 1218 din 18 iunie 2020, prin care a admis calea de atac, a casat hotărârea contestată și a trimis pricina spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că obiectul revizuirii îl constituie încheierea din 10 mai 2019 de lămurire dispozitiv, iar în funcție de data pronunțării acesteia, revizuirea este în termen.

Prin decizia civilă nr. 202 din 23 aprilie 2021, Curtea de Apel, în rejudecare, a respins cererea de revizuire și a obligat revizuentul la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B. și 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata C..

Prin decizia nr. 1742 din 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva acestei ultime hotărâri, a casat decizia și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel, indicând în esență că în mod eronat a reținut curtea de apel argumentul că încheierea din 10 mai 2019 nu îndeplinește condiția evocării fondului impusă de prevederile art. 322 C. proc. civ., ci doar o lămurește, neputând constitui obiect al revizuirii.

Prin decizia nr. 167 din 4 aprilie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a încheierii din 10 mai 2019 și a deciziei nr. 143 din 28 decembrie 2018, ambele pronunțate de Tribunalul Neamț, și a obligat recurentul să plătească intimatului B. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON și intimatei C. cheltuieli de judecată în cuantum de 2.200 RON.

În pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere următoarele considerente.

A reținut că revizuentul a formulat prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018 în dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 10 mai 2019.

Revizuentul a susținut că prin decizia nr. 143/2018 din 28 decembrie 2018, lămurită prin încheierea din 10 mai 2019, se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 17 din 1 februarie 2018 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 380 din 8 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații pârâți A., Comisia Județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Locală Girov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce urmărește îndreptarea erorilor materiale săvârșite în legătură cu situația de fapt. Principiul securității raporturilor juridice presupune respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o cenzurare a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac extraordinară a revizuirii nu poate fi primită decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege justificată de circumstanțe riguroase și de substanță și nu trebuie să constituie un apel deghizat.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire de la pct. 7 trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecă­torești definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă s-a ridicat să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Noțiunea de hotărâri definitive potrivnice presupune să se dispună soluții diferite cu privire la aceleași părți și aceeași pricină.

A reținut Curtea de Apel că prin decizia civilă nr. 143/28.12.2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2008, au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul curți-construcții în suprafață de 439 mp (descris la pct. I.4 din prezenta decizie) și s-a respins, ca inadmisibilă, revendicarea casei de locuit și, ca neîntemeiată, revendicarea terenului arabil în suprafață de 1049 mp (1146 mp din măsurători) și a construcțiilor anexe - magazie și bucătărie de vară (descrise, de asemenea, la pct. I.4 din prezenta decizie).

Ulterior, la cererea pârâtelor C. și D., în procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., instanța de recurs a pronunțat încheierea din 10 mai 2019 prin care a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, în sensul că a obligat pârâții să-i lase reclamantului în deplină proprietate terenul curții-construcții în suprafață de 439 mp și în liniștită posesie suprafața care excede construcțiilor casă de locuit și anexe - magazie și bucătărie de vară, din acest teren. Lămurirea deciziei a vizat înlăturarea sintagmei "și liniștită posesie" în ceea ce privește "terenul ce constituie amprenta la sol" a construcțiilor.

A mai notat instanța că prin decizia nr. 17/01.02.2018 din dosarul nr. x/2013 s-a respins, ca nefondat, recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 380 din 8 februarie 2017, ce a soluționat acțiunea în anularea titlului de proprietate nr. x/2002, emis pe numele lui E., autorul revizuentului.

A apreciat Curtea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Deși este vorba de hotărâri judecătorești definitive, din dosare diferite, hotărârile sunt pronunțate în cauze distincte, cu obiect și cauze diferite, respectiv acțiunea în anularea titlului de proprietate (în dosarul nr. x/2013) și acțiunea în revendicare (în dosarul nr. x/2008).

Totodată, a constatat că nu rezultă niciun aspect contradictoriu, cum pretinde revizuentul, prin hotărârea ce face obiectul revizuirii nefiind încălcate statuările instanței din dosarul anterior.

Este adevărat că prin încheierea din 10 mai 2018, pronunțată în procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., s-a modificat în parte soluția reținută prin decizia nr. 143 din 28 decembrie 2018, însă această împrejurare nu deschide calea revizuirii pentru motivul invocat (contrarietate de hotărâri), întrucât prin această soluție, instanța nu a statuat contrar dezlegărilor din dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei date în calea de atac a revizuirii, a promovat recurs revizuentul A..

În dezvoltarea aspectelor critice a susținut revizuentul că încheierea din 10 mai 2019 a nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 143/2018 și a deciziei nr. 17/01.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, iar, în ipoteza înfățișată este vorba despre hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri în lumina prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

A arătat că terenul de sub construcții, în suprafață de 78,18 mp îi aparține, fiind înscris în titlul de proprietate nr. x/2002, eliberat pe numele defunctului E.. Intimații nu dețin un drept de proprietate asupra construcțiilor, instanța respingând cererea lor pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare a unui bun imobil și constatare drept de proprietate cu privire la casa de locuit și terenul în suprafață de 1622 mp, situate în intravilanul satului Dănești, comuna Girov, proprietate a revizuentului, dobândită prin moștenire de la părinți, prin sentința civilă nr. 1906 din 23 mai 2014, rămasă irevocabilă.

Încheierea din 10 mai 2019 nu ține seama de faptul că terenul aferent construcțiilor aparține revizuentului în temeiul deciziei nr. 143/2018.

Recurentul a făcut aprecieri teoretice cu privire la principiul autorității lucrului judecat și a concluzionat că, prin admiterea cererii intimaților în lămurirea dispozitivului deciziei nr. 143/2018, prin încheierea din 10 mai 2019, s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 143/2018 și a deciziei nr. 17/01.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013. Or, acest aspect determină existența a două hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Soluția adoptată de Tribunalul Neamț prin încheierea din 10 mai 2019, care lămurește decizia civilă nr. 143/2018 (corectă, în opinia recurentului revizuent) este dificil de explicat, în apărările formulate recurentul arătând că, în cauză, controlul judecătoresc asupra legalității emiterii titlului de proprietate nr. x/2002 și a înscrisurilor ce au stat la baza emiterii acestuia, a fost efectuat în dosarul nr. x/2013, la solicitarea numiților B. și F..

A afirmat recurentul și că, în speță, cererea de anulare a titlului de proprietate nr. x/29.11.2002, eliberat pe numele defunctului G., a făcut obiectul dosarelor nr. x/2009 și nr. y/2012, acțiuni respinse în mod irevocabil de instanțele de judecată.

Întrucât cererile de anulare parțială a respectivului titlu au fost respinse irevocabil de mai multe ori, a apreciat recurentul revizuent că este întemeiată revizuirea încheierii din 10 mai 2019 și, în consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel și anularea încheierii prin prisma încălcării autorității de lucru judecat a celor două hotărâri.

A solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Intimații C., H. și I. au depus întâmpinare, invocând pe cale de excepție nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar în măsura în care se va depăși acest impediment procesual, au solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată. Au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de declanșarea recursului, în speță onorariul de avocat în sumă de 700 RON, dovedit cu chitanța nr. x din 8 iunie 2022 emisă pe numele intimatului H..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 mai 2022, repartizat completului nr. 4, cu termen de judecată fixat la 16 iunie 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul promovat de revizuentul A. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Preliminar, se reține că prin întâmpinarea formulată de intimații C., H. și I. s-a ridicat excepția nulității recursului declarat de revizuent. Aceștia au argumentat că din conținutul cererii de recurs nu se desprind motivele de nelegalitate instituite de art. 304 C. proc. civ., în ipoteza dată fiind vorba despre o cerere nemotivată, iar, dincolo de acest aspect, recurentul expune situația de fapt și reiterează susținerile din revizuire, cu intenția de a declanșa o nouă judecată pe fond a litigiului, chestiunile antamate reprezentând critici de netemeinicie, neîncadrabile în cazurile de la recurs.

Excepția nu este întemeiată.

Constată Înalta Curte, din lecturarea recursului, că au fost expuse motive care fac posibilă încadrarea în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. "Când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii’’ de vreme ce se critică aplicarea eronată a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de către instanța de revizuire.

Privitor la obiectul cererii de revizuire, se reține că revizuentul a supus căii extraordinare de atac decizia civilă nr. 143/28.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2008 de către Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 10 mai 2019 a aceleiași instanțe, și a invocat contradictorialitatea cu decizia civilă nr. 17 din 1 februarie 2018 a Tribunalului Neamț, secția I civilă în dosarul nr. x/2013.

Curtea de Apel a respins cererea de revizuire prin prisma neîndeplinirii condițiilor menționate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în privința hotărârilor judecătorești pretins a fi contradictorii, cu argumentul că deși sunt în discuție hotărâri judecătorești definitive, în dosare diferite, acestea au fost pronunțate în cauze distincte, cu obiect și cauze diferite.

Recurentul contestă acest raționament al instanței și afirmă că decizia civilă nr. 143/28.12.2018, lămurită prin încheierea din 10 mai 2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 17 din 1 februarie 2018.

Susținerile nu pot fi primite.

Dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile ce se cere a fi îndeplinită pentru admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri vizează tripla identitate de elemente caracteristică lucrului judecat, respectiv de părți, obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. Totodată, raportat la autoritatea de lucru judecat, partea din hotărâre care interesează această instituție juridică este dispozitivul, care cuprinde soluția și se execută, neputându-se executa simultan dispozitive ce conțin prevederi de neconciliat.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea principiului autorității de lucru judecat, care împiedică judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, și conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Instanța de revizuire a realizat o analiză comparativă a elementelor din cele două litigii deduse judecății în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice și a ajuns la concluzia că nu se regăsește condiția triplei identități, în privința obiectului și cauzei, care sunt diferite.

Astfel, în procesul ce s-a judecat în dosarul nr. x/2008 de către Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a fost soluționată o acțiune în revendicare, iar prin decizia nr. 143/28.12.2018 s-a admis recursul declarat de pârâții H. și moștenitorii pârâtei F. (decedată pe parcursul judecății), respectiv I. - asistat de tatăl H., C. și D. în contradictoriu cu intimatul reclamant A., a fost modificată în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii în revendicare formulate de reclamantul A. împotriva pârâților H., I. - asistat de tatăl H., C. și D. și au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul teren în suprafață de 439 mp curți construcții situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002, eliberat pe numele autorului reclamantului (G.).

Totodată, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți în fața instanței de fond, și s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în revendicare formulată de același reclamant în contradictoriu cu aceiași pârâți, având ca obiect casa de locuit (cu suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri) situată pe terenul de 439 mp curți construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x.

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în revendicare formulată de același reclamant în contradictoriu cu aceiași pârâți, având ca obiect: suprafața de 1049 mp arabil (din măsurători 1146 mp arabil) situată în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, învecinată cu: N-J., E-J., S-teren proprietate reclamant pentru care s-a admis acțiunea de revendicare, V-K. și L., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002, eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în raportul de expertiză întocmit de expert M. cu notarea A; două construcții anexe situate pe terenul de 439 mp curți construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, respectiv: magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert N. .

Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1.070 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamant.

Au fost menținute din sentință dispoziția de anulare a cererii reconvenționale, ca netimbrată.

A fost obligat intimatul-reclamant A. să plătească pârâților H., I. - asistat de tatăl H., C. și D. suma de 815 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Prin încheierea din 10 mai 2019 a Tribunalului Neamț, dată în același dosar, a fost admisă în parte cererea formulată de petentele C. și D., în contradictoriu cu intimații H., I.-asistat de tatăl H. și A., și a fost lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28.12.2018 a Tribunalului Neamț, după cum urmează: au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate reclamantului imobilul teren în suprafață de 439 mp curți construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. pentru termenul de judecată din 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului. Totodată, au fost obligați pârâții să lase în liniștită posesie reclamantului, din terenul identificat mai sus, suprafața ce excede următoarelor construcții, identificate prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert N.: casa de locuit (cu suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri); anexe: magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp).

În litigiul configurat în dosarul nr. x/2013 a fost formulată o acțiune în anularea parțială a titlului de proprietate nr. x/2002, emis pe numele numitului E., procesul derulându-se între reclamanții B., C. și D. și pârâții A., Comisia județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia locală Girov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar prin decizia civilă nr. 17 din 1 februarie 2018 a Tribunalului Neamț, secția I civilă, a fost finalizat în mod irevocabil în stadiul procesual al recursului.

Astfel, sub aspectul obiectului și cauzei, reiese cu evidență că cele două litigii au tranșat acțiuni cu obiect diferit, iar Curtea de Apel Bacău a oferit un raționament corect sub aspectul neîntrunirii cerințelor pentru valorificarea ipotezei de revizuire înscrisă în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din perspectiva celor reliefate. Chiar dacă prin încheierea din 10 mai 2019 a fost modificată în parte soluția dispusă prin decizia nr. 143/28.12.2018, pe calea cererii de lămurire, acest demers judiciar nu este apt a declanșa, întemeiat, promovarea unei revizuiri pentru contrarietate de hotărâri, de vreme ce instanța nu a statuat în sensul contrar celor dispuse prin decizia civilă nr. 17/1 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

În concluzie, decizia dată în soluționarea cererii de revizuire nu a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ipoteza reliefată de recurent neputând fundamenta cazul de revizuire determinat de existența unor hotărâri potrivnice, deoarece nu este asigurată îndeplinirea cerinței identității de cauză și obiect, exigență a autorității de lucru judecat. Observă Înalta Curte că nu se verifică nici identitatea de părți în cele două litigii, iar lipsa acestor cerințe justifică respingerea revizuirii.

Pentru considerentele expuse, se va respinge ca nefondat recursul promovat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 167 din 4 aprilie 2022 în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 din același cod.

Față de această soluție, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile impuse de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în privința acordării cheltuielilor de judecată pricinuite de declanșarea recursului, solicitate de intimatul H.. Recurentul este parte căzută în pretenții în accepțiunea textului menționat și în virtutea textului citat se va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 RON, reprezentând onorariu de avocat, probat cu chitanța nr. x din 8 iunie 2022, către intimatul H.. Totodată, în aplicarea aceleiași norme, se va respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată pe motiv că nu este parte câștigătoare în proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimați.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 167 din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul H..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.