ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 05.08.2008, înregistrată sub nr. x/2008, pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul C., revendicând imobilul - casă de locuit și teren aferent în suprafață de circa 1.600 mp curți-construcții și arabil, situat în intravilanul județul Neamț, între vecinii D., E., drumul sătesc și moștenitorii defunctului F., înscris în sola 2, parcelele 11/1 și 11/2, în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002, emis pe numele lui G..

Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea reconvențională s-a solicitat obligarea reclamanților la plata daunelor morale și materiale, iar în contradictoriu cu reclamanții-pârâți și cu pârâta Primăria comunei Girov, s-a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate al reclamanților, în sensul excluderii parcelei de teren curți-construcții în suprafață de 536 mp, precum și emiterea, în favoarea acestuia, a unui titlu de proprietate pentru 1.632 mp teren intravilan Dănești.

Intervenienta H. a depus cerere de intervenție în interes propriu, întemeiată pe calitatea de coproprietară a imobilului revendicat.

Reclamanții au depus precizări la acțiunea introductivă.

Prin sentința civilă nr. 2154 din 30 aprilie 2013, Judecătoria Piatra Neamț a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată; a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul I. în contradictoriu cu pârâții J. și H. și, în consecință, a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul teren în suprafață de 1585 mp, situat în intravilanul satului, Dănești, com. Girov, județul Neamț, în sola 2, parcela x (teren arabil în suprafață de 1.049 mp, conform titlului și în suprafață de 1146 mp conform măsurătorilor) și parcela x (teren curți construcții, în suprafață de 536 mp, conform titlului, și în suprafață de 439 mp conform măsurătorilor), cu vecinătățile: N- E., E- E., S- drum sătesc, V- K. și L., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.) identificat pe conturul x, prin raportul de expertiză întocmit de expertul M.; a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului construcțiile edificate pe terenul revendicat, constând în casă de locuit (având suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri) și două construcții anexe, respectiv magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.; a obligat pârâții la plata sumei de 3213,8 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamanți.

Prin decizia civilă nr. 143 din 28 decembrie 2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâții J. și moștenitorii pârâtei H. (decedată pe parcursul judecății), respectiv O., asistat de tatăl J., P. și Q. împotriva sentinței civile nr. 2154/30.04.2013 a Judecătoriei Piatra Neamț; a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva pârâților; a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul teren în suprafață de 439 mp curți-construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, E- E., S- drum sătesc, V- K., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. pentru termenul de judecată din data de 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului; a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți în fața instanței de fond; a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată de același reclamant în contradictoriu cu aceiași pârâți, având ca obiect casa de locuit (având suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri) situată pe terenul de 439 mp curți construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.; a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de același reclamant în contradictoriu cu aceiași pârâți, având ca obiect: suprafața de 1049 mp arabil (din măsurători 1146 mp arabil), situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- E., E- E., S- teren proprietate reclamant pentru care s-a admis acțiunea de revendicare, V- K. și L., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în raportul de expertiză întocmit de expert M. cu notarea A; două construcții anexe situate pe terenul de 439 mp curți construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, respectiv: magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.; a obligat pârâții la plata sumei de 1.070 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamant; a menținut din sentință dispoziția de anulare a cererii reconvenționale ca netimbrată; a obligat intimatul-reclamant I. să plătească pârâților J., O., asistat de tatăl J., P. și Q. suma de 815 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Prin încheierea din 10 mai 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de petentele P. și Q., în contradictoriu cu intimații J., O., asistat de tatăl J., și I.; a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018 a Tribunalului Neamț, în sensul că a obligat pârâții să lase în deplină proprietate reclamantului imobilul teren în suprafață de 439 mp curți-construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, E- E., S- drum sătesc, V-K., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. pentru termenul de judecată din data de 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului; a obligat pârâții să lase în liniștită posesie reclamantului, din terenul identificat mai sus, suprafața ce excede următoarelor construcții, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.: casa de locuit (având suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri); anexe: magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp).

Prin decizia nr. 63 din 30 octombrie 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de reclamantul I. împotriva deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2008, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Prin decizia nr. 77 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant I. împotriva deciziei nr. 143 din 28.12.2018 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2008 și a obligat revizuentul să achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON reprezentând onorariu de avocat redus.

Împotriva deciziei nr. 77 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul-reclamant I..

Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei curții de apel, cu trimiterea spre rejudecarea cererii de revizuire și anularea încheierii din 10.05.2019 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2008, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 17/01.02.2018 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

A criticat recurentul decizia atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

Prin cererea formulată a solicitat revizuirea încheierii din 10.05.2019, prin care a fost lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143/28.12.2018 a Tribunalului Neamț și s-a dispus ca intimații-pârâți să-i lase în liniștită posesie din terenul de 439 mp teren curți-construcții, situat în intravilanul jud. Neamț, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, E- E., S-drum sătesc, V- K., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul M., suprafața ce excede următoarelor construcții, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.: casa de locuit (având suprafața utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară și două holuri) și anexe - magazie (transformată din grajd, cu suprafața utilă de 18,84 mp și beci cu suprafața utilă de 6,56 mp) și bucătărie de vară (cu suprafața utilă de 8,75 mp).

A susținut recurentul că decizia curții de apel este nelegală, întrucât acesta a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din 10.05.019, prin care terenul aferent construcțiilor a fost lăsat "cadou" intimaților, iar nu împotriva deciziei civile nr. 143/28.12.2018, câtă vreme instanța de recurs a constatat că terenul curți-construcții în suprafață de 439 mp, sus-descris, este proprietatea recurentului, fiind înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele defunctului G., identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul M., ocupat în mod abuziv de intimați.

Or, prin încheierea de lămurire dispozitiv din 10.05.2019, a fost lipsit de terenul de sub construcții, în suprafață de 78,18 mp, iar această încheiere este contrazisă de decizia civilă nr. 17/01.02.2018 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de C., P. și Q. (în calitate de recurenți-reclamanți) împotriva sentinței civile nr. 380/08.02.2017 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins cererea de anulare parțială a titlului de proprietate nr. x/29.11.2002 titular G., formulată de C. și H. în contradictoriu cu pârâții Comisia locală Girov, Comisia județeană Neamț de fond funciar și I., ca existând autoritate de lucru judecat.

A arătat recurentul că autoritatea de lucru judecat presupune ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea altei judecăți, astfel încât ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare, respectiv drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o sentință definitivă și irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată într-un alt proces.

În opinia recurentului, lămurind dispozitivul deciziei civile nr. 143/28.12.2018 prin încheierea din 10.05.2019, instanța de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2013, generând astfel hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, contrar dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ.

A conchis recurentul în sensul că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal de o lună de la pronunțarea încheierii din 10.05.2019, prevăzut de art. 324 din C. proc. civ., astfel încât excepția tardivității reținută de curtea de apel este nelegală.

Intimații-pârâți O., Q., J. și P. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea excepției nulității recursului, s-a arătat că recurentul nu a indicat și nici argumentat vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. din 1865, fiind detaliate doar motive de netemeinicie ale deciziei atacate, care nu pot face obiectul analizei în recurs.

Cu referire la fondul recursului, intimații au susținut că în mod legal a fost admisă excepția tardivității revizuirii, întrucât cererea a fost depusă cu mult peste termenul de o lună prevăzut de lege.

Se mai apără intimații arătând că obiectul cererii de revizuire îl constituie decizia nr. 143/2018, și nu încheierea de lămurire a dispozitivului, care nu statuează asupra dreptului, ci aduce doar lămuriri asupra dispozitivului hotărârii. De altfel, nu există nicio prevedere legală care să permită revizuirea unei încheieri, legea prevăzând imperativ revizuirea unei hotărâri judecătorești rămase definitivă.

Or, decizia nr. 143/2018 a fost pronunțată în data de 28.12.2018, iar faptul că, ulterior pronunțării acestei decizii, a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv nu prezintă nicio relevanță asupra calculului termenului de revizuire, care curge de la data pronunțării deciziei contestate, câtă vreme cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 11.06.2019, la circa 6 luni după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită.

Au mai susținut intimații că din analiza celor două decizii invocate de recurent nu rezultă autoritatea de lucru judecat, deoarece nu este îndeplinită tripla identitate de cauză, obiect și părți, cerută de lege. Astfel, dosarul nr. x/2013, în care s-a pronunțat decizia nr. 17/2018, a avut ca obiect nulitatea parțială a titlului de proprietate, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991, figurând pe lângă aceleași părți, ca pârâte, și cele două comisii de fond funciar, iar dosarul nr. x/2008 a avut ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren, în temeiul prevederilor C. civ., între aceleași părți.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 din C. proc. civ. din 1865 (aplicabil litigiului pendinte), excepția procesuală absolută și peremptorie a nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

În reglementarea legii procesuale civile, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate, în condițiile expres și limitativ prevăzute prin dispozițiile speciale, de strictă interpretare, ale art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ.

Deși recurentul nu a invocat, ca temei al recursului, vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, totuși criticile formulate, prin care se susține că a fost respectat întocmai termenul legal de revizuire de o lună calculat de la data pronunțării încheierii din 10.05.2019, pot fi încadrate din oficiu, conform art. 306 alin. (3), în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, ipoteza care vizează pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Ca atare, excepția nulității este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Pe fondul motivelor de recurs, Înalta Curte constată că soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente, criticile recurentului fiind fondate.

Astfel, obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia curții de apel prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de reclamantul I., întemeiată pe motivul de revizuire privind contradictorialitatea de hotărâri, reglementat de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Principala critică din recurs, ce se impune a fi mai întâi examinată, vizează aplicarea greșită a sancțiunii decăderii din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac de retractare, a revizuirii, din perspectiva momentului de la care a început să curgă termenul procedural de o lună calculat de la data pronunțării "ultimei hotărâri".

În acest sens, reținând tardivitatea exercitării revizuirii depuse la data de 10.06.2019 (transmisă prin e-mail), curtea de apel a avut în vedere, ca punct de plecare în calculul termenului procedural, data pronunțării deciziei instanței de recurs (decizia nr. 143 din 28.12.2018 a Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal), în vreme ce recurentul revizuent-reclamant a susținut că, în raport de obiectul revizuirii formulate, termenul procedural a început să curgă de la data pronunțării încheierii din 10.05.2019 prin care a fost lămurită decizia nr. 143/28.12.2018, în procedura prevăzută de art. 281

1

din C. proc. civ., moment în raport de care calea de atac a fost exercitată în termen.

Luând în examinare critica recurentului, Înalta Curte are în vedere că, potrivit motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ., se poate uza de această cale extraordinară de atac "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". La nivel doctrinar si jurisprudențial s-a afirmat, consecvent, că acest motiv valorizează situația în care excepția autorității de lucru judecat fie nu a fost invocată, deși se impunea, într-un proces caracterizat prin identitate de părți în aceeași calitate, de obiect și cauză a cererii, fie a fost invocată, însă instanța a omis să se pronunțe asupra ei.

Cu privire la termenul de exercitare a revizuirii pentru sus-evocatul motiv, art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod prevede că termenul de revizuire este de o lună și "se va socoti (...) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri", iar referitor la soluția prevăzută pentru situația în care revizuirea exercitată pentru acest motiv ar fi întemeiată, art. 327 alin. (1) teza finală stabilește că "în cazul hotărârilor definitive potrivnice, (...) va anula cea din urmă hotărâre".

De asemenea, cu același titlu preliminar, Înalta Curte are în vedere că, în spiritul dispozițiilor art. 84 din C. proc. civ., care reglementează calificarea corectă a actului de procedură denumit greșit, calificarea juridică a cererii și delimitarea cadrului procesual se realizează ținându-se seama de natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acesteia. Însă, calificarea unei cereri, inclusiv a unei căi de atac, nu înseamnă, în nicio împrejurare și sub nicio formă, nesocotirea principiul disponibilității procesului civil, potrivit cu care părțile sunt cele care fixează limitele în care are loc judecata, atât din punctul de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, precum și al fundamentului pretenției ce este dedusă judecății.

În litigiul pendinte, instanța de recurs (Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal), prin decizia civilă nr. 143/28.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2008, a admis recursul pârâților declarat împotriva sentinței civile nr. 2154/30.04.2013 a Judecătoriei Piatra-Neamț, a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului în revendicare imobiliară, a obligat pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul curți-construcții în suprafață de 439 mp (descris la pct. I.4 din prezenta decizie) și a respins ca inadmisibilă revendicarea casei de locuit și ca neîntemeiată revendicarea terenului arabil în suprafață de 1049 mp (1146 mp din măsurători) și a construcțiilor anexe - magazie și bucătărie de vară (descrise, de asemenea, la pct. I.4 din prezenta decizie).

Ulterior, la cererea pârâtelor P. și Q., în procedura prevăzută de art. 281

1

din C. proc. civ., instanța de recurs a pronunțat încheierea din 10.05.2019 prin care a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143/28.12.2018, în sensul că a obligat pârâții să-i lase reclamantului în deplină proprietate terenul curții-construcții în suprafață de 439 mp și în liniștită posesie, din acest teren, suprafața care excede construcțiilor casă de locuit și anexe - magazie și bucătărie de vară.

Considerentele încheierii anterior evocate permit cu ușurință a se observa că instanța de recurs a uzat, la cererea părților, de procedura lămuririi hotărârii - ipoteza înlăturării dispozițiilor potrivnice din cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 143/2018, care pot constitui impedimente la executarea silită pornită la cererea reclamantului. În esență, lămurirea deciziei a vizat înlăturarea sintagmei "și liniștită posesie" în ceea ce privește "terenul ce constituie amprenta la sol" a construcțiilor.

Or, revizuirea exercitată de reclamant, cu care curtea de apel a fost legal învestită, a avut drept obiect încheierea din 10.05.2019, despre care acesta a afirmat că este potrivnică și, drept urmare, încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 380/08.02.2017 a Judecătoriei Piatra-Neamț, irevocabilă prin decizia civilă nr. 17/01.02.2018 a Tribunalului Neamț, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate al autorului reclamantului.

Exercitând calea extraordinară de atac de retractare, întemeiată pe motivul de revizuire vizând existența hotărârilor definitive potrivnice, reclamantul a supus judecății instanței de revizuire, drept ultimă hotărâre în accepțiunea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 și art. 327 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., încheierea de lămurire hotărâre din 10.05.2019, întrucât aceasta era hotărârea judecătorească despre care a pretins că îi încalcă efectivitatea dreptului de proprietate recunoscut asupra întregii suprafețe de 439 mp teren curți-construcții, golindu-l de prerogativele ce alcătuiesc conținutul juridic al acestui drept, prin lipsirea de posesia terenului de sub construcții, ceea ce în opinia reclamantului-revizuent nesocotește efectul lucrului judecat într-un alt proces, anterior, care a format obiectul dosarului nr. x/2013, sus-menționat.

Drept urmare, în mod greșit a reținut curtea de apel, în motivarea punctului de plecare a termenului procedural, argumentul că obiectul revizuirii nu poate fi decât decizia nr. 143/2018, "și nu încheierea de lămurire a dispozitivului, aceasta nestatuând în vreun fel asupra dreptului ci aducând doar lămuriri asupra dispozitivului".

Aceasta întrucât, statuarea curții de apel asupra obiectului revizuirii pendinte înfrânge principiul disponibilității procesului civil, iar pe de altă parte, nesocotește atributul încheierii din 10.05.2019, de a face parte, alături de celelalte tipuri de hotărâri - decizie ori sentință, din categoria hotărârilor judecătorești care intră în domeniul de reglementare al obiectului revizuirii, prevăzut de art. 322 pct. 7 coroborat cu art. 322 alin. (1) din C. proc. civ.

De altfel, este de observat că soluția curții de apel nu a fost consecința reținerii neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ci efectul sancțiunii decăderii reclamantului din dreptul de a exercita calea de atac a revizuirii.

Ca atare, punctul de plecare în calculul termenului legal de o lună, de exercitare a revizuirii, îl constituie data pronunțării sus-evocatei încheieri - 10.05.2019 -, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., astfel că cererea de revizuire transmisă prin e-mail la data de 10.06.2019 a fost depusă în termenul procedural, a cărui durată a fost stabilită în acord cu prevederile art. 101 alin. (3) din C. proc. civ.

Apreciind contrariul și reținând incidența sancțiunii decăderii, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Raportat considerentelor expuse, reținând incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 din același cod, va admite recursul declarat de revizuentul I. și va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel, care se va pronunța asupra cererii de revizuire ținând seama și de celelalte critici din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimați.

Admite recursul declarat de revizuentul I. împotriva deciziei nr. 77 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2020.