ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin contestația introdusă la 4 iunie 2003, petentul D.C. a solicitat anularea deciziei penale nr. 2317 din 16 mai 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 3977/2002. Prin hotărârea atacată s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 485 din 9 august 2002 a Curții de Apel București. În susținerea contestației, condamnatul a prezentat următoarele motive: - nerespectarea prevederilor art. 292 C. proc. pen. din Legea nr. 56/1993; - nesemnarea minutei de completul de judecată; - nerespectarea prevederilor art. 163 C. proc. pen., cu privire la bunurile personale ce au fost ridicate de la petent și care se susține că în prezent sunt folosite de lucrătorii secției 4, Poliția București; - s-a mai invocat încălcarea dispozițiilor art. 188, art. 334 și art. 342 C. proc.

pen., de către Curtea de Apel București. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., fără citarea părților, se constată că cererea nu se sprijină pe cazurile arătate expres și limitativ, prin dispozițiile art. 386 C. proc. pen. Cum motivele invocate privesc alte situații decât cele arătate în dispozițiile art. 386 C. proc. pen. (care se referă la neîndeplinirea procedurii de citare la termenul de judecată în recurs, imposibilitatea prezentării și încunoștințării instanței de recurs despre această împiedicare, nepronunțarea instanței de recurs asupra unei cauze de încetare a procesului penal, sau când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceiași faptă), cererea este inadmisibilă, deoarece contestația la executare este o cale de atac extraordinară care se exercită numai în termenele și condițiile strict prevăzute de lege.

Acestea sunt motivele pentru care contestația în anulare se va respinge ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva deciziei penale nr. 2317 din 16 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Obligă pe contestator la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2004.