ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația introdusă la 4

iunie 2003, petentul D.C. a solicitat anularea deciziei penale nr. 2317 din 16

mai 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 3977/2002.

Prin hotărârea

atacată s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.

împotriva deciziei penale nr. 485 din 9 august 2002 a Curții de Apel București.

În susținerea contestației,

condamnatul a prezentat următoarele motive:

- nerespectarea prevederilor art.

292 C. proc. pen. din Legea nr. 56/1993;

- nesemnarea minutei de completul de

judecată;

- nerespectarea prevederilor art.

163 C. proc. pen., cu privire la bunurile personale ce au fost ridicate de la

petent și care se susține că în prezent sunt folosite de lucrătorii secției 4,

Poliția București;

- s-a mai invocat încălcarea

dispozițiilor art. 188, art. 334 și art. 342 C. proc. pen., de către Curtea de

Apel București.

Examinând admisibilitatea în

principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen.,

fără citarea părților, se constată că cererea nu se sprijină pe cazurile

arătate expres și limitativ, prin dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Cum motivele invocate privesc alte

situații decât cele arătate în dispozițiile art. 386 C. proc. pen. (care se

referă la neîndeplinirea procedurii de citare la termenul de judecată în

recurs, imposibilitatea prezentării și încunoștințării instanței de recurs

despre această împiedicare, nepronunțarea instanței de recurs asupra unei cauze

de încetare a procesului penal, sau când împotriva unei persoane s-au pronunțat

două hotărâri definitive pentru aceiași faptă), cererea este inadmisibilă,

deoarece contestația la executare este o cale de atac extraordinară care se

exercită numai în termenele și condițiile strict prevăzute de lege.

Acestea sunt motivele pentru care

contestația în anulare se va respinge ca inadmisibilă, cu obligarea petentului

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva deciziei

penale nr. 2317 din 16 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă pe contestator la plata sumei

de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 martie 2004.