ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2004

Asupra contestației în anulare de

față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 905/ F din

30 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3233/2004, Tribunalul București,

secția I penală, a declinat competența de soluționare a contestației în anulare

formulată de condamnatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 2647 din 24 mai

2002 a Curții Supreme de Justiție, în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin contestația în anulare,

condamnatul a solicitat anularea hotărârii de condamnare, reaudierea

martorilor, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic

de droguri în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, întrucât

a fost doar consumator de droguri.

Tribunalul București a trimis cauza

spre soluționare Înaltei Curți, în temeiul art. 389 C. proc. pen., hotărârea de

condamnare rămânând definitivă prin decizia penală nr. 2647 din 24 mai 2002 a

Curții Supreme de Justiție.

Examinând în principiu

admisibilitatea contestației în anulare formulată de condamnat, în temeiul art.

391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator nu

se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 386 C. proc.

pen.

Astfel, contestația nu a fost

întemeiată nici pe neîndeplinirea procedurii de citare a sa la instanța de

recurs la data judecării cauzei [(lit. a)], nici pe imosibilitatea de a se

prezenta și de a încunoștința instanța [(lit. b)] și nici pe nepronunțarea

asupra unei cauze de încetare a procesului penal [(lit. c)]. De asemenea, nu

s-a invocat pronunțarea unor hotărâri definitive pentru aceeași faptă ](art.

386 lit. d)].

Așadar, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare motivele invocate de condamnat vizând

fondul cauzei, iar nu cazurile de contestație prevăzute limitativ de art. 386

C. proc. pen., enumerate mai sus.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de condamnatul S.G. împotriva deciziei penale

nr. 2647 din 24 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă pe contestatorul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 august 2004.