ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2004

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2471 din 26 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul r.c.l., împotriva deciziei penale nr. 441 din 1 august 2002 a Curții de Apel București, prin care acesta a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Condamnatul a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție, susținând că recursul său s-a judecat cu lipsă de procedură, întrucât la termenul din 6 mai 2003, când au avut loc dezbaterile, el se afla internat în spital.

La 5 septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis în principiu contestația, reținând că sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de lege în art. 391 C. proc. pen. Examinând pe fond contestația formulată de condamnat, se constată că nu este întemeiată. Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive atunci când procedura de citare a părții, pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că la termenele de judecată din 17 decembrie 2002 și 11 martie 2003 condamnatul recurent a fost prezent în instanță, astfel încât, având cunoștință de termen, nu a mai fost citat pentru termenul din 6 mai 2003. La acest ultim termen, instanța neavând nici un indiciu că recurentul ar fi fost împiedicat să se prezinte și constatând că este reprezentat legal prin apărător ales, a soluționat recursul pronunțând decizia ce formează obiectul contestației de față. Se constată așadar, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea contestației în anulare, care urmează să fie respinsă, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul R.C.L., împotriva deciziei penale nr. 2471 din 26 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Obligă contestatorul condamnat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.