ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra contestației în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 2471 din 26
mai 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de
inculpatul
r.c.l.,
împotriva
deciziei penale nr. 441 din 1 august 2002 a Curții de Apel București, prin care
acesta a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Condamnatul a formulat o contestație
în anulare împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție, susținând că recursul
său s-a judecat cu lipsă de procedură, întrucât la termenul din 6 mai 2003,
când au avut loc dezbaterile, el se afla internat în spital.
La 5 septembrie 2003, Curtea Supremă
de Justiție a admis în principiu contestația, reținând că sunt îndeplinite
condițiile, prevăzute de lege în art. 391 C. proc. pen.
Examinând pe fond contestația
formulată de condamnat, se constată că nu este întemeiată.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc.
pen., se poate face contestație în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive
atunci când procedura de citare a părții, pentru termenul la care s-a judecat
cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Din verificarea actelor dosarului
rezultă că la termenele de judecată din 17 decembrie 2002 și 11 martie 2003
condamnatul recurent a fost prezent în instanță, astfel încât, având cunoștință
de termen, nu a mai fost citat pentru termenul din 6 mai 2003.
La acest ultim termen, instanța
neavând nici un indiciu că recurentul ar fi fost împiedicat să se prezinte și
constatând că este reprezentat legal prin apărător ales, a soluționat recursul pronunțând
decizia ce formează obiectul contestației de față.
Se constată așadar, că nu sunt
întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea contestației în
anulare, care urmează să fie respinsă, cu obligarea contestatorului la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația
în anulare formulată de condamnatul R.C.L., împotriva deciziei penale nr. 2471
din 26 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul condamnat să
plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9
ianuarie 2004.