ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2235/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1516 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului București s-a respins, ca nefondată, cererea formulată S.I. privind revizuirea sentinței penale nr. 598/2003 a aceleiași instanțe prin care a fost condamnat la 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 14 lit. c) și 16 din Legea nr. 143/2000. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 5 din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Ambele instanțe au reținut că motivele invocate în cerere nu pot forma obiectul unei revizuiri a hotărârii de condamnare, neîndeplinindu-se condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. S.I. a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, reiterând cererea de revizuire în sensul de a se face aplicarea art. 15 și 16 din Legea nr. 143/2000 și în consecință, să fie achitat pentru că beneficiază de o cauză de nepedepsire sau să i se reducă pedeapsa întrucât a denunțat o altă persoană. Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului se constată că atât instanța de fond cât și instanțele de control judiciar au examinat susținerile condamnatului. Astfel, având în vedere că nu s-a dovedit faptul că înainte de începerea urmăririi penale S.I.

ar fi denunțat autorităților competente participarea sa la săvârșirea infracțiunii, instanțele nu au făcut aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, neîndeplinindu-se condițiile prevăzute de acest text de lege. În schimb, au ținut seama de faptul că a denunțat o altă persoană de săvârșirea traficului de droguri și au aplicat dispozițiile art. 16 din aceeași lege, stabilind o pedeapsă de 8 ani închisoare (la care s-a adăugat o pedeapsă anterioară de 6 luni închisoare ca urmare a revocării grațierii acesteia). Condamnatul nu a invocat în cererea de revizuire fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, așa cum cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., pentru a se putea revizui o hotărâre de condamnare definitivă, astfel încât, în mod corect, curtea de apel a menținut soluția pronunțată de tribunal, în sensul respingerii cererii de revizuire.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul declarat de condamnat, care va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 5 din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2005.