ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2235/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1516 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului București s-a respins, ca nefondată,

cererea formulată S.I. privind revizuirea sentinței penale nr. 598/2003 a

aceleiași instanțe prin care a fost condamnat la 8 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 14

lit. c) și 16 din Legea nr. 143/2000.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.

5 din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Ambele instanțe au reținut

că motivele invocate în cerere nu pot forma obiectul unei revizuiri a hotărârii

de condamnare, neîndeplinindu-se condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

S.I. a declarat recurs

împotriva deciziei curții de apel, reiterând cererea de revizuire în sensul de

a se face aplicarea art. 15 și 16 din Legea nr. 143/2000 și în consecință, să

fie achitat pentru că beneficiază de o cauză de nepedepsire sau să i se reducă

pedeapsa întrucât a denunțat o altă persoană.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului

se constată că atât instanța de fond cât și instanțele de control judiciar au

examinat susținerile condamnatului. Astfel, având în vedere că nu s-a dovedit

faptul că înainte de începerea urmăririi penale S.I. ar fi denunțat

autorităților competente participarea sa la săvârșirea infracțiunii, instanțele

nu au făcut aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, neîndeplinindu-se

condițiile prevăzute de acest text de lege. În schimb, au ținut seama de faptul

că a denunțat o altă persoană de săvârșirea traficului de droguri și au aplicat

dispozițiile art. 16 din aceeași lege, stabilind o pedeapsă de 8 ani închisoare

(la care s-a adăugat o pedeapsă anterioară de 6 luni închisoare ca urmare a

revocării grațierii acesteia).

Condamnatul nu a invocat în

cererea de revizuire fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe la

soluționarea cauzei, așa cum cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

pentru a se putea revizui o hotărâre de condamnare definitivă, astfel încât, în

mod corect, curtea de apel a menținut soluția pronunțată de tribunal, în sensul

respingerii cererii de revizuire.

În consecință, Înalta Curte

va respinge recursul declarat de condamnat, care va fi obligat să plătească

cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 5 din 10

ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2005.