ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2135/2005

Asupra recursurilor penale

de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1347/ F din 21 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000, a fost condamnat inculpatul N.C.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen.,

i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

S-a dedus prevenția de la 16

februarie 2004 la 27 iulie 2004.

De asemenea, prin aceeași

sentință a fost condamnat în baza art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen. și inculpatul M.D.C.

la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 16 februarie

2004 la zi.

S-a constatat că o parte din

probe s-au consumat în procesul de laborator, iar în baza art. 17 alin. (1),

coroborat cu art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea

distrugerii a probelor rămase neconsumate, respectiv 30 comprimate M.D.M.A.

În temeiul art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.D.C. a sumei

de 1.600.000 lei, obținută la data de 14 februarie 2004 din valorificarea

drogurilor.

A fost obligat fiecare

inculpat să plătească către stat, suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că, la datele de 14 februarie

2004 și 16 februarie 2004, inculpatul M.D.C. a vândut 4 și respectiv 45

comprimate Ecstazy, furnizate de inculpatul N.C.M.

În contextul situației de

fapt expusă și reținută s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de

către cei doi inculpați, întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de poziția adoptată de

către cei doi inculpați și de faptul că sunt la primul contact cu legea penală,

s-au reținut în sarcina acestora circumstanțe personale prevăzute de art. 74 și

art. 76 C. pen.

Față de poziția adoptată de

către inculpatul N.C.M., care a denunțat pe numiții T.A. și C.E.C. organelor în

drept și față de care s-au întreprins cercetări sub aspectul infracțiunii de

trafic de droguri, s-a reținut articolul 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin urmare, inculpații au

fost condamnați în baza textelor de lege arătate mai sus la pedepse privative

de libertate de 4 ani și respectiv 9 ani închisoare.

La individualizarea și

aplicarea pedepselor s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile

înscrise în art. 72 C. pen., astfel că, pedepsele aplicate inculpaților să fie

de natură să ducă la reeducarea acestora.

Potrivit art. 362 și art.

363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către ambii inculpați,

N.C.M., solicitând reducerea pedepsei față de poziția sinceră adoptată pe

parcursul desfășurării procesului penal și că, urmare a denunțului său, a

facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală și a altor persoane,

iar M.D.C., a solicitat achitarea, întrucât el nu a comis infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc în formă continuată, fiind vinovat numai de

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, fiind consumator.

Prin urmare, s-a solicitat

admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea

aspectelor de nelegalitate și netemeinicie potrivit criticilor invocate.

Curtea de Apel București,

secția I penală, a examinat apelurile declarate de inculpați, în raport de

motivele invocate, actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțată în

cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen., astfel că, prin

decizia penală nr. 924 din 7 decembrie 2004, a respins apelurile inculpaților

ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că

hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

În ceea ce privește apelul

inculpatului N.C.M. referitor la reducerea pedepsei s-a arătat că nu sunt

temeiuri pentru a i se reduce pedeapsa sub 4 ani închisoare, față de gravitatea

faptei și că au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei atât

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, potrivit căreia, limita de pedeapsă

prevăzută de lege s-a redus la jumătate, cum și circumstanțe atenuante

personale cărora li s-au dat eficiența cuvenită.

În ceea ce privește pe

apelantul inculpat M.D.C., s-a menționat că nu sunt temeiuri care să justifice

schimbarea încadrării juridice, deoarece, el a fost cel care a vândut 49

comprimate Ecstazy, droguri de mare risc la datele de 14 și 16 februarie 2004,

furnizate de inculpatul N.C.M.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., decizia a fost atacată cu recurs de către ambii inculpați, care

cu ocazia soluționării au invocat aceleași motive de recurs ca și în apel.

Examinând recursurile

declarate, potrivit motivelor invocate, a actelor și dovezilor existente la

dosar, a hotărârilor pronunțate în cauză, se constată că recursurile de față

sunt nefondate și se vor respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

În ceea ce privește motivul

de recurs al inculpatului-recurent N.C.M., vizând greșita individualizare a

pedepsei și reducerea acesteia, pe motiv că nu s-a dat eficiența cuvenită

circumstanțelor atenuante personale, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.,

se constată că este neîntemeiat.

Instanțele în cauză au făcut

o justă și corectă individualizare a pedepsei cu privire la recurentul inculpat

fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., vizând atât

gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care

au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de datele

personale ale acestuia.

Nu sunt temeiuri care să

justifice reducerea pedepsei de 4 ani închisoare față de gravitatea faptei,

vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, întrucât pedeapsa

aplicată este de natură să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. și să

ducă la reeducarea acestora.

În ceea ce privește motivul

de recurs invocat de către recurentul M.D.C., vizând schimbarea încadrării

juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143 /2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunea de consumator de droguri, prevăzută de art.

43 din sus menționata lege, acesta a invocat această critică atât cu ocazia

judecării pe fond a cauzei cum și în calea de atac a apelului și se constată că

în mod justificat instanțele i-au înlăturat-o, dând încadrarea juridică legală

activității materiale desfășurate în săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc.

Prin urmare, instanțele

potrivit probatoriului de la dosar, respectiv denunțurile formulate de P.M.A.,

T.Șt., R.C., procesele verbale de recunoaștere din planșele foto, procesul

verbal de înseriere a sumei de 700 dolari S.U.A., procesul verbal de constatare

a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică, în mod

just au reținut că inculpatul a comercializat pastile Ecstazy și că acesta nu a

cooperat cu organele în drept pentru a furniza relații în vederea identificării

și tragerii la răspundere penală a persoanelor de la care acesta le primea și

cu care avea contact.

Ca atare, așa cum s-a

menționat, corect instanțele au reținut în sarcina sa infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc în formă continuată.

În consecință, nu sunt

temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice din săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în infracțiunea de consum de

droguri, cel mult se putea reține în sarcina acestuia și această infracțiune,

însă, în această fază procesuală nu se poate discuta, întrucât i s-ar agrava

situația în propria cale de atac.

Motivele de recurs invocate

nu constituie cazuri de casare din cele înscrise la pct. 17

1

, 18 și

14 de la art. 385

9

C. proc. pen.

Conchizând că, în cauză au

fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu

prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte, a situației de

fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpaților-recurenți, cum și a

tragerii la răspunderi penale prin durata pedepselor aplicate, că din oficiu nu

se constată cazuri de casare înscrise la pct. 3 de la art. 385

9

C.

proc. pen., recursurile declarate se vor respinge ca nefondate, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedepsele

aplicate timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004, la 29 martie

2005, pentru inculpatul M.D.C., și de la 16 februarie 2004 la 27 iulie 2004,

pentru inculpatul N.C.M.

Văzând și dispozițiile art.

189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.D.C. și N.C.M. împotriva

deciziei penale nr. 924 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate, timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004, la 29 martie

2005, pentru inculpatul M.D.C. și de la 16 februarie 2004, la 27 iulie 2004,

pentru inculpatul N.C.M.

Obligă pe recurentul

inculpat M.D.C. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției, iar pe recurentul inculpat N.C.M., la plata cu același titlu, a sumei

de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2005.