ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2135/2005

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1347/ F din 21 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul N.C.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-a dedus prevenția de la 16 februarie 2004 la 27 iulie 2004. De asemenea, prin aceeași sentință a fost condamnat în baza art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen.

și inculpatul M.D.C. la o pedeapsă de 9 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 16 februarie 2004 la zi. S-a constatat că o parte din probe s-au consumat în procesul de laborator, iar în baza art. 17 alin. (1), coroborat cu art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a probelor rămase neconsumate, respectiv 30 comprimate M.D.M.A. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.D.C.

a sumei de 1.600.000 lei, obținută la data de 14 februarie 2004 din valorificarea drogurilor. A fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat, suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, la datele de 14 februarie 2004 și 16 februarie 2004, inculpatul M.D.C. a vândut 4 și respectiv 45 comprimate Ecstazy, furnizate de inculpatul N.C.M. În contextul situației de fapt expusă și reținută s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către cei doi inculpați, întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Față de poziția adoptată de către cei doi inculpați și de faptul că sunt la primul contact cu legea penală, s-au reținut în sarcina acestora circumstanțe personale prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Față de poziția adoptată de către inculpatul N.C.M., care a denunțat pe numiții T.A. și C.E.C. organelor în drept și față de care s-au întreprins cercetări sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri, s-a reținut articolul 16 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, inculpații au fost condamnați în baza textelor de lege arătate mai sus la pedepse privative de libertate de 4 ani și respectiv 9 ani închisoare. La individualizarea și aplicarea pedepselor s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel că, pedepsele aplicate inculpaților să fie de natură să ducă la reeducarea acestora. Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel de către ambii inculpați, N.C.M., solicitând reducerea pedepsei față de poziția sinceră adoptată pe parcursul desfășurării procesului penal și că, urmare a denunțului său, a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală și a altor persoane, iar M.D.C., a solicitat achitarea, întrucât el nu a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, fiind vinovat numai de infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, fiind consumator. Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie potrivit criticilor invocate. Curtea de Apel București, secția I penală, a examinat apelurile declarate de inculpați, în raport de motivele invocate, actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc.

pen., astfel că, prin decizia penală nr. 924 din 7 decembrie 2004, a respins apelurile inculpaților ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. În ceea ce privește apelul inculpatului N.C.M. referitor la reducerea pedepsei s-a arătat că nu sunt temeiuri pentru a i se reduce pedeapsa sub 4 ani închisoare, față de gravitatea faptei și că au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei atât prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, potrivit căreia, limita de pedeapsă prevăzută de lege s-a redus la jumătate, cum și circumstanțe atenuante personale cărora li s-au dat eficiența cuvenită. În ceea ce privește pe apelantul inculpat M.D.C., s-a menționat că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice, deoarece, el a fost cel care a vândut 49 comprimate Ecstazy, droguri de mare risc la datele de 14 și 16 februarie 2004, furnizate de inculpatul N.C.M.

În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., decizia a fost atacată cu recurs de către ambii inculpați, care cu ocazia soluționării au invocat aceleași motive de recurs ca și în apel. Examinând recursurile declarate, potrivit motivelor invocate, a actelor și dovezilor existente la dosar, a hotărârilor pronunțate în cauză, se constată că recursurile de față sunt nefondate și se vor respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos. În ceea ce privește motivul de recurs al inculpatului-recurent N.C.M., vizând greșita individualizare a pedepsei și reducerea acesteia, pe motiv că nu s-a dat eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante personale, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., se constată că este neîntemeiat.

Instanțele în cauză au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei cu privire la recurentul inculpat fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., vizând atât gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de datele personale ale acestuia. Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei de 4 ani închisoare față de gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, întrucât pedeapsa aplicată este de natură să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. și să ducă la reeducarea acestora.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către recurentul M.D.C., vizând schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143 /2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de consumator de droguri, prevăzută de art. 43 din sus menționata lege, acesta a invocat această critică atât cu ocazia judecării pe fond a cauzei cum și în calea de atac a apelului și se constată că în mod justificat instanțele i-au înlăturat-o, dând încadrarea juridică legală activității materiale desfășurate în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Prin urmare, instanțele potrivit probatoriului de la dosar, respectiv denunțurile formulate de P.M.A., T.Șt., R.C., procesele verbale de recunoaștere din planșele foto, procesul verbal de înseriere a sumei de 700 dolari S.U.A., procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică, în mod just au reținut că inculpatul a comercializat pastile Ecstazy și că acesta nu a cooperat cu organele în drept pentru a furniza relații în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor de la care acesta le primea și cu care avea contact. Ca atare, așa cum s-a menționat, corect instanțele au reținut în sarcina sa infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În consecință, nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice din săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în infracțiunea de consum de droguri, cel mult se putea reține în sarcina acestuia și această infracțiune, însă, în această fază procesuală nu se poate discuta, întrucât i s-ar agrava situația în propria cale de atac. Motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare din cele înscrise la pct. 17 1 , 18 și 14 de la art. 385 9 C. proc. pen. Conchizând că, în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte, a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpaților-recurenți, cum și a tragerii la răspunderi penale prin durata pedepselor aplicate, că din oficiu nu se constată cazuri de casare înscrise la pct. 3 de la art. 385 9 C. proc.

pen., recursurile declarate se vor respinge ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004, la 29 martie 2005, pentru inculpatul M.D.C., și de la 16 februarie 2004 la 27 iulie 2004, pentru inculpatul N.C.M. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.D.C. și N.C.M. împotriva deciziei penale nr. 924 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004, la 29 martie 2005, pentru inculpatul M.D.C. și de la 16 februarie 2004, la 27 iulie 2004, pentru inculpatul N.C.M. Obligă pe recurentul inculpat M.D.C. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat N.C.M., la plata cu același titlu, a sumei de 1.200.000 lei.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2005.