ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 103 din 16 februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele: În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.F. la 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2000 din 9 decembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 247/1999, pronunțată de Tribunalul București și s-a contopit restul de 597 zile închisoare ce a mai rămas de executat din această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în cauza de față, urmând ca acesta să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 10 octombrie 2003. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 4 din Legea 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.D.M. la 2 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 10 octombrie 2002, până la 6 februarie 2003. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul C.F. cantitatea de 0,21 grame heroină. S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,05 grame heroină.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de 0,16 grame heroină. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care câte 300.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 10 octombrie 2002, cei doi inculpați s-au deplasat în București, str. Mătăsari, sector 2, de unde au cumpărat de la o persoană cunoscută șase punguțe cu heroină în cantitate de 0,21 grame destinată consumului propriu, inculpatul C.F. fiind cel care a achitat suma de bani și care a primit șase doze.

După ce a cumpărat heroină, inculpatul C.F. a ascuns cele șase doze într-un pachet de țigări. Ulterior, în timp ce inculpații se aflau în parcarea din spatele magazinului L.F., situat pe strada Traian, au fost legitimați și percheziționați de către organele de poliție asupra inculpatului C.F. găsindu-se pachetul de țigări în care se aflau cele șase punguțe cu heroină. S-a reținut că fapta săvârșită de inculpați, care la data de 10 octombrie 2002 au cumpărat împreună de la o persoană necunoscută cantitatea de 0,21 grame heroină, pentru consumul propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Din fișa de cazier a inculpatului C.F., tribunalul a constatat că prin sentința penală nr. 2000 din 9 decembrie 1998, pronunțată de Judecătoria Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 247/1999, pronunțată de Tribunalul București, acesta a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fiind arestat la data de 6 august 1998 și liberat condiționat având un rest rămas neexecutat de 597 zile. În raport de această condamnare, s-a constatat că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, tribunalul urmând să facă aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a mai reținut că prin sentința penală nr. 1159/1996, pronunțată de Judecătoria sector 2 București, inculpatul a fost condamnat la un an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În raport cu această condamnare inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, tribunalul făcând aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, precum și persoana inculpaților care sunt tineri, cunoscuți cu antecedente penale și care au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, s-a orientat la pedeapsa în cuantum moderat îndreptat spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că aceste pedepse sunt de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel cei doi inculpați, criticându-se pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate pe care le consideră prea severe, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și în raport de circumstanțele lor personale: sunt tineri și au recunoscut și regretat infracțiunea comisă. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 221 din 16 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. A motivat instanța de apel că în raport de probele administrate, prima instanță a stabilit corect situația de fapt, iar încadrările juridice date faptelor sunt legale.

Individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, natura și gradul de pericol social concret al faptelor, urmările socialmente periculoase, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților care sunt tineri, au recunoscut și regretat faptele, cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul C.F. fiind recidivist, manifestând perseverență infracțională. În raport de circumstanțele reale și personale reținute, pedepsele aplicate orientate către minimul special prevăzut de lege, corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale inculpații M.D.M. și C.F. au declarat recurs criticând-o cu privire la individualizarea pedepselor și au solicitat reducerea acestora. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților corespund unei individualizări proporționale, fiind orientate spre limita minimă a textelor de lege incriminatorii, astfel că nu există temeiuri pentru modificarea lor. Consumul de droguri creează un ecou negativ asupra populației creând temerea pentru răspândirea acestui fenomen. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Se va deduce pentru fiecare arestarea preventivă de la 10 octombrie 2002, la zi.

Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.F. și M.D.M. împotriva deciziei penale nr. 221 din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția II penală. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 octombrie 2002, până la 9 septembrie 2003, pentru ambii inculpați. Obligă pe inculpatul C.F. la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul M.D.M. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.