ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 16

februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul

C.F. la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată a inculpatului din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2000 din 9 decembrie 2000, pronunțată de Judecătoria

Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 247/1999, pronunțată de

Tribunalul București și s-a contopit restul de 597 zile închisoare ce a mai

rămas de executat din această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată în cauza de față, urmând ca acesta să execute 2 ani și 6

luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția inculpatului de la 10 octombrie 2003.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 4 din Legea 143/2000 a

condamnat pe inculpatul M.D.M. la 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția inculpatului de la 10 octombrie 2002, până la 6 februarie

2003.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul

C.F. cantitatea de 0,21 grame heroină.

S-a constatat consumată în procesul

analizelor de laborator cantitatea de 0,05 grame heroină.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea

143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de 0,16 grame heroină.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații să plătească câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare statului, din care câte 300.000 lei onorariu avocat oficiu s-au

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pe baza probelor administrate în

cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 10 octombrie 2002, cei

doi inculpați s-au deplasat în București, str. Mătăsari, sector 2, de unde au

cumpărat de la o persoană cunoscută șase punguțe cu heroină în cantitate de

0,21 grame destinată consumului propriu, inculpatul C.F. fiind cel care a

achitat suma de bani și care a primit șase doze.

După ce a cumpărat heroină,

inculpatul C.F. a ascuns cele șase doze într-un pachet de țigări.

Ulterior, în timp ce inculpații se

aflau în parcarea din spatele magazinului L.F., situat pe strada Traian, au

fost legitimați și percheziționați de către organele de poliție asupra

inculpatului C.F. găsindu-se pachetul de țigări în care se aflau cele șase

punguțe cu heroină.

S-a reținut că fapta săvârșită de

inculpați, care la data de 10 octombrie 2002 au cumpărat împreună de la o

persoană necunoscută cantitatea de 0,21 grame heroină, pentru consumul propriu,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de

art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Din fișa de cazier a inculpatului

C.F., tribunalul a constatat că prin sentința penală nr. 2000 din 9 decembrie

1998, pronunțată de Judecătoria Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 247/1999, pronunțată de Tribunalul București, acesta a fost condamnat la 5

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art.

209 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fiind arestat la data de 6

august 1998 și liberat condiționat având un rest rămas neexecutat de 597 zile.

În raport de această condamnare, s-a

constatat că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă

postcondamnatorie, tribunalul urmând să facă aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a mai reținut că prin sentința

penală nr. 1159/1996, pronunțată de Judecătoria sector 2 București, inculpatul

a fost condamnat la un an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În raport cu această condamnare

inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă

postexecutorie, tribunalul făcând aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților, tribunalul având în vedere criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite,

precum și persoana inculpaților care sunt tineri, cunoscuți cu antecedente

penale și care au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, s-a

orientat la pedeapsa în cuantum moderat îndreptat spre minimul special prevăzut

de lege, apreciind că aceste pedepse sunt de natură a asigura atingerea

scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au formulat apel cei doi inculpați, criticându-se pentru

netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate pe

care le consideră prea severe, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii

faptei, cât și în raport de circumstanțele lor personale: sunt tineri și au

recunoscut și regretat infracțiunea comisă.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia penală nr. 221 din 16 aprilie 2003, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați.

A motivat instanța de apel că în

raport de probele administrate, prima instanță a stabilit corect situația de

fapt, iar încadrările juridice date faptelor sunt legale.

Individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților s-a făcut cu respectarea criteriilor generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, de limitele de pedeapsă prevăzute de

lege pentru infracțiunile comise, natura și gradul de pericol social concret al

faptelor, urmările socialmente periculoase, precum și de circumstanțele

personale ale inculpaților care sunt tineri, au recunoscut și regretat faptele,

cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul C.F. fiind recidivist, manifestând

perseverență infracțională.

În raport de circumstanțele reale și

personale reținute, pedepsele aplicate orientate către minimul special prevăzut

de lege, corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare,

scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale

inculpații M.D.M. și C.F. au declarat recurs criticând-o cu privire la

individualizarea pedepselor și au solicitat reducerea acestora.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Pedepsele de câte 2 ani și 6 luni

închisoare aplicate inculpaților corespund unei individualizări proporționale,

fiind orientate spre limita minimă a textelor de lege incriminatorii, astfel că

nu există temeiuri pentru modificarea lor.

Consumul de droguri creează un ecou

negativ asupra populației creând temerea pentru răspândirea acestui fenomen.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpați.

Se va deduce pentru fiecare

arestarea preventivă de la 10 octombrie 2002, la zi.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.F. și M.D.M. împotriva deciziei penale nr. 221 din 16

aprilie 2003 a  Curții de Apel București, secția II penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 10 octombrie 2002, până la 9 septembrie 2003, pentru ambii

inculpați.

Obligă pe inculpatul C.F. la

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul M.D.M. la 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2003.