ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 905 din 4 august 2006, Tribunalul București,

secția

I

penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:

- pentru inculpații S.M.A. și S.D.K. prin

înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru toate

infracțiunile reținute în sarcina lor;

- pentru inculpatul S.S.M. prin înlăturarea art. 75 lit. a)

C. pen., numai cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. a)

C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.D.K. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc,

prevăzută de

art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât

fapta nu există.

În temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. c)

C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.M.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc,

prevăzută de

art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât

fapta nu a fost săvârșită de acesta.

În temeiul art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (l) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c)

și art. 76 lit. a), a condamnat pe

inculpatul S.D.K., la pedeapsa de 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 20 raportat la art. 3 alin.

(l) și (2) din Legea nr. 143/2000, a

condamnat pe

inculpatul S.D.K., la pedeapsa de 8 ani

închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

,

în baza art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

, a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

baza art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele și a aplicat inculpatului S.D.K. pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare sporită cu un an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) în baza art. 35 alin. (3) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., inculpatul S.M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele și a aplicat inculpatului S.M.A., pedeapsa cea mai grea de 4  ani închisoare.

S-au  aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost

condamnat inculpatul S.S.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele și a aplicat inculpatului S.S.M. pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a fost menținută arestarea

preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată

inculpatului S.S.M. perioada reținerii și a arestării preventive de la 28

aprilie 2005 la zi.

În baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată

inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 29 aprilie 2005

la 17 mai 2005.

În temeiul art. 17 alin. (l) din Legea nr.

143/2000, s-a dispus confiscarea

cantităților de 1.977,8

gr. heroină, 1827,8 gr. opium, 57,11 gr. opium și 9,71 gr. opium, care au făcut

obiectul infracțiunilor.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus distrugerea acestor

droguri, cu obligația

păstrării de contraprobe.

S-a constatat că bunurile ridicate de la inculpații S.S.M. și M.M. în

vederea confiscării speciale au fost deja

restituite

acestora, cu excepția armelor și muniției aparținând inculpatului

M.M.

care rămân în custodia organelor de poliție în vederea aplicării art. 30 lit.

a) din Legea nr. 295/2004, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Toți inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 1200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 191/ A din 18 mai 2007, Curtea de Apel

București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

admis apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de toți

inculpații împotriva sentinței penale menționate, pe care a desființat-o, în

parte, și rejudecând în fond, a dispus:

- înlăturarea dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., descontopirea

pedepselor și repunerea pedepselor componente în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei

din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 3 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) a condamnat pe inculpatul S.D.K.

la 7 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2),

art. 74 lit. c) și art. 76 lit.

c) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 5 din Lege nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și a art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același

inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate

inculpatului S.D.K., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) și

pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 – art. 34 C. pen. și s-au

descontopit pedepsele și au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a

faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., texte în baza cărora s-a dispus

condamnarea inculpatului S.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C.

pen., au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului S.M.A.,

dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare,

cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 –

art. 34 C. pen., s-au descontopit

pedepsele și au fost

repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art.

4 alin. (l) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art.

13 C. pen.

În baza art. 4 alin. (l) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea 41 alin. (2),

art. 37 lit. a) și

art. 13 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea

inculpatului M.S.S. Ia pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat

restul de pedeapsă de 2

ani, 11 luni și 11 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 695/1999 a Tribunalului București, rest care a fost contopit în

fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, în final având de executat pedeapsa

de 6 ani închisoare, conform art. 33 și 34 C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) și

pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă prevenția de la 28 aprilie 2005 la zi, menținându-se starea de arest a

inculpatului.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) și

pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții.

Decizia a fost dată cu majoritate de

voturi și cu opinia separată a d-nei judecător A.E.B. în sensul reținerii în

favoarea inculpatului S.D.K. a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu

consecința reducerii

corespunzătoare a pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și toți inculpații.

Parchetul a considerat că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice,

cu privire  la soluția de achitare a inculpaților S.D.K. și S.M.A. pentru

infracțiunea de trafic ilicit de droguri săvârșită în perioada iunie - septembrie

2004, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat S.D.K. a invocat cazurile de care

prevăzute de art. 385

9

pct. 15 și pct.

14 C. proc. pen.

A susținut că nu trebuia condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de

instigare la introducerea în țară a drogurilor de mare risc, prevăzută de art. 25

raportat la art. 3 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu numai

că nu a

săvârșit fapta, dar el a fost acela

care l-a denunțat organelor de poliție pe autorul

faptei A.R.P., care au

și găsit drogurile în locul indicat de inculpat.

A susținut că organele de poliție nu s-au sesizat din oficiu, ci au

acționat în urma denunțării sale. Această situație trebuia să ducă la

exonerarea de răspundere penală iar nu la condamnarea inculpatului la pedeapsa

cea mai grea de 10 ani închisoare. In acest sens a arătat că a și făcut dovada

susținerilor sale.

Totodată a considerat că beneficiază de prevederile art. 16 din Legea nr.

143/2000, întrucât a denunțat și a contribuit la prinderea în flagrant a

inculpatului S.S.M., arestat în cauză.

Recurentul inculpat A.S.M. a solicitat achitarea pentru ambele

infracțiuni prevăzute de art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art.

5 din aceeași lege, întrucât nu a săvârșit aceste fapte.

Referitor la drogurile găsite ascunse în locuința sa a învederat că

organele de poliție au refuzat să verifice amprentele de pe pachetele cu

droguri, probă

esențială în stabilirea

persoanei vinovate. A mai susținut că inculpații S.S.M. și

S.D.K. au

avut acces în locuința sa primul deținând cheile iar al doilea fiind văzut în

momentul în care intra în locuință, în lipsa unui membru al familiei sale.

Nu s-a verificat de asemenea, susținerea

inculpatului privind consumarea

drogurilor în locuința sa,

în lipsa inculpatului S.A.M. A mai susținut că hotărârile instanțelor nu sunt

suficient motivate și nu răspund argumentelor apărării, motive pentru care, în

principal, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri, cu trimitere spre

rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Recurentul inculpat S.S.M. a susținut că

nu s-a avut în

vedere colaborarea sa cu organele de

poliție pentru trimiterea în judecată a altor infractori.

Recurentul inculpat M.M. a solicitat casarea cu trimitere a hotărârilor

și rejudecarea cauzei, susținând că nu a săvârșit nici o faptă penală, ci,

dimpotrivă, a colaborat cu organele de poliție, el neavând nici un contact

direct cu drogurile.

Examinând motivele de casare invocate de toți recurenții în raport cu

probele dosarului și cu hotărârile pronunțate, Înalta

Curte constată, că recursurile

declarate sunt fondate, pentru

următoarele argumente:

Instanțele de judecată nu au stabilit o situație de fapt clară,

comițând grave erori care au avut drept consecință pronunțarea unor hotărâri

greșite.

Astfel, nu s-a motivat convingător participarea inculpaților la

săvârșirea

faptelor pentru care au fost

trimiși în judecată și nici nu s-a argumentat cu probe

nevinovăția lor

în raport cu infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpaților,

reținându-se situații de fapt contradictorii.

De asemenea, nu au fost verificate apărările inculpaților referitoare

la

eventuala aplicare a art. 15 din Legea nr.

143/2000, neadministrându-se probe în

acest sens.

Criticile tuturor recurenților vor fi avute în vedere cu prilejul

rejudecării

cauzei, urmând a se verifica cu

probe apărările inculpaților, precum și susținerile

reprezentantului

Ministerului Public.

Considerând că ambele hotărâri nu au

stabilit corect situația de fapt, nu au

administrat toate

probele necesare și nu au stabilit fără posibilitate de dubiu vinovăția

inculpaților sau nevinovăția acestora, pentru respectarea dreptului la apărare

și pentru a nu priva părțile de gradele de jurisdicție prevăzute de lege, Înalta

Curte va admite toate recursurile declarate de parchet și de toți inculpații,

va casa decizia atacată, precum și sentința penală nr. 905 din 4 august 2006 a

Tribunalului București, secția I penală, cu trimitere spre rejudecare la

Tribunalul București.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.S.M. în

sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpații M.M., S.S.M., S.D.K. și S.M.A. împotriva Deciziei

penale nr. l91/ A din 18 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 905 din 4 august

2006 a Tribunalului București, secția I penală și trimite cauza spre rejudecare

la Tribunalul București.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.S.M., în

sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

martie 2008.