ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2008

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 905 din 4 august 2006, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează: - pentru inculpații S.M.A. și S.D.K. prin înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor; - pentru inculpatul S.S.M. prin înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen., numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.D.K.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta nu există. În temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (l) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta. În temeiul art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a), a condamnat pe inculpatul S.D.K., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 20 raportat la art. 3 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.D.K., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. , în baza art. 65 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. , a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului S.D.K.

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu un an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) în baza art. 35 alin. (3) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul S.M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului S.M.A., pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul S.S.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului S.S.M. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului S.S.M. perioada reținerii și a arestării preventive de la 28 aprilie 2005 la zi. În baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 29 aprilie 2005 la 17 mai 2005. În temeiul art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 1.977,8 gr.

heroină, 1827,8 gr. opium, 57,11 gr. opium și 9,71 gr. opium, care au făcut obiectul infracțiunilor. În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea acestor droguri, cu obligația păstrării de contraprobe. S-a constatat că bunurile ridicate de la inculpații S.S.M. și M.M. în vederea confiscării speciale au fost deja restituite acestora, cu excepția armelor și muniției aparținând inculpatului M.M. care rămân în custodia organelor de poliție în vederea aplicării art. 30 lit. a) din Legea nr. 295/2004, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Toți inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 191/ A din 18 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de toți inculpații împotriva sentinței penale menționate, pe care a desființat-o, în parte, și rejudecând în fond, a dispus: 1. - pentru inculpatul S.D.K.: - înlăturarea dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., descontopirea pedepselor și repunerea pedepselor componente în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 3 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) a condamnat pe inculpatul S.D.K.

la 7 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an și 6 luni închisoare. În baza art. 5 din Lege nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.D.K., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) și pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

2. - pentru inculpatul S.M.A.: Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 – art. 34 C. pen. și s-au descontopit pedepsele și au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., texte în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului S.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.M.A., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

3. - pentru inculpatul M.S.S.: Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 – art. 34 C. pen., s-au descontopit pedepsele și au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului M.S.S. Ia pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocat restul de pedeapsă de 2 ani, 11 luni și 11 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 695/1999 a Tribunalului București, rest care a fost contopit în fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, în final având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare, conform art. 33 și 34 C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) și pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 28 aprilie 2005 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului. 4. - pentru inculpatul M.M.: Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 – art. 64 lit. a) și b) și pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții. Decizia a fost dată cu majoritate de voturi și cu opinia separată a d-nei judecător A.E.B. în sensul reținerii în favoarea inculpatului S.D.K. a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și toți inculpații. Parchetul a considerat că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, cu privire la soluția de achitare a inculpaților S.D.K. și S.M.A. pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri săvârșită în perioada iunie - septembrie 2004, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. Recurentul inculpat S.D.K. a invocat cazurile de care prevăzute de art. 385 9 pct. 15 și pct. 14 C. proc. pen. A susținut că nu trebuia condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară a drogurilor de mare risc, prevăzută de art. 25 raportat la art. 3 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu numai că nu a săvârșit fapta, dar el a fost acela care l-a denunțat organelor de poliție pe autorul faptei A.R.P., care au și găsit drogurile în locul indicat de inculpat.

A susținut că organele de poliție nu s-au sesizat din oficiu, ci au acționat în urma denunțării sale. Această situație trebuia să ducă la exonerarea de răspundere penală iar nu la condamnarea inculpatului la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. In acest sens a arătat că a și făcut dovada susținerilor sale. Totodată a considerat că beneficiază de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a denunțat și a contribuit la prinderea în flagrant a inculpatului S.S.M., arestat în cauză. Recurentul inculpat A.S.M. a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni prevăzute de art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din aceeași lege, întrucât nu a săvârșit aceste fapte.

Referitor la drogurile găsite ascunse în locuința sa a învederat că organele de poliție au refuzat să verifice amprentele de pe pachetele cu droguri, probă esențială în stabilirea persoanei vinovate. A mai susținut că inculpații S.S.M. și S.D.K. au avut acces în locuința sa primul deținând cheile iar al doilea fiind văzut în momentul în care intra în locuință, în lipsa unui membru al familiei sale. Nu s-a verificat de asemenea, susținerea inculpatului privind consumarea drogurilor în locuința sa, în lipsa inculpatului S.A.M. A mai susținut că hotărârile instanțelor nu sunt suficient motivate și nu răspund argumentelor apărării, motive pentru care, în principal, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri, cu trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Recurentul inculpat S.S.M. a susținut că nu s-a avut în vedere colaborarea sa cu organele de poliție pentru trimiterea în judecată a altor infractori. Recurentul inculpat M.M. a solicitat casarea cu trimitere a hotărârilor și rejudecarea cauzei, susținând că nu a săvârșit nici o faptă penală, ci, dimpotrivă, a colaborat cu organele de poliție, el neavând nici un contact direct cu drogurile. Examinând motivele de casare invocate de toți recurenții în raport cu probele dosarului și cu hotărârile pronunțate, Înalta Curte constată, că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele argumente: Instanțele de judecată nu au stabilit o situație de fapt clară, comițând grave erori care au avut drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite.

Astfel, nu s-a motivat convingător participarea inculpaților la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și nici nu s-a argumentat cu probe nevinovăția lor în raport cu infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpaților, reținându-se situații de fapt contradictorii. De asemenea, nu au fost verificate apărările inculpaților referitoare la eventuala aplicare a art. 15 din Legea nr. 143/2000, neadministrându-se probe în acest sens. Criticile tuturor recurenților vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării cauzei, urmând a se verifica cu probe apărările inculpaților, precum și susținerile reprezentantului Ministerului Public.

Considerând că ambele hotărâri nu au stabilit corect situația de fapt, nu au administrat toate probele necesare și nu au stabilit fără posibilitate de dubiu vinovăția inculpaților sau nevinovăția acestora, pentru respectarea dreptului la apărare și pentru a nu priva părțile de gradele de jurisdicție prevăzute de lege, Înalta Curte va admite toate recursurile declarate de parchet și de toți inculpații, va casa decizia atacată, precum și sentința penală nr. 905 din 4 august 2006 a Tribunalului București, secția I penală, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul București. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.S.M. în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații M.M., S.S.M., S.D.K. și S.M.A. împotriva Deciziei penale nr. l91/ A din 18 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 905 din 4 august 2006 a Tribunalului București, secția I penală și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.S.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.