ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3757/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 943 din 17 octombrie

2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 13 C. pen., a condamnat pe

inculpatul M.I. la 8 ani închisoare.

Conform art. 239 alin. (2) și (3),

cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 13 C. pen., a fost condamnat la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., iar în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966,

republicat, cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 13 C. pen., inculpatul a mai

fost condamnat la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și a art.

34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele în cea mai grea de 8 ani

închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b), urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, cu aplicarea

art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Tribunalul a menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la

11 octombrie 2001, la 17 octombrie 2002, a luat act că părțile vătămate F.M. și

S.D.P. nu se constituie părți civile, a dispus, conform art. 118 lit. b) C.

pen., confiscarea specială a agendei și a instrumentelor de spargere, precum și

obligarea inculpatului la plata sumei de 3.500.000 lei, cheltuieli judiciare

către stat.

Hotărând astfel, instanța a reținut,

în fapt, că, în ziua de 11 octombrie 2001, inculpatul, însoțit de alți doi

bărbați, rămași neidentificați, s-au deplasat cu autoturismul personal, pe care

l-a condus fără a avea permis de conducere, la imobilul unde locuiește

administratorul acestuia, S.D.P., unde au intrat prin efracție în apartament și

au sustras suma de 13.514.000 lei, reprezentând cotele de întreținere ale

locatarilor, un video și o combină audio.

Aparatura a fost pusă într-o geantă

de voiaj, sustrasă tot din locuința părții vătămate, pe care a luat-o

inculpatul, iar unul dintre ceilalți participanți avea o borsetă cu numeroase

instrumente de spargere.

După părăsirea locuinței, în ușa

liftului s-au întâlnit cu serg. mj. F.M., îmbrăcat în uniformă, care i-a

întrebat dacă la etajul respectiv, locuiește administratorul blocului și cum

răspunsul a fost negativ, au coborât cu toții la parter. Aici, sergentul major,

împreună cu subofițerul R.P., din cadrul secției 18 poliție, părându-li-se că

respectivii nu sunt din bloc, le-a cerut să se legitimeze, moment în care

suspecții au aruncat gențile și au fugit în direcții diferite, fiind prins

M.I., care pentru a scăpa, i-a rupt uniforma numitului F.M. dându-i și un pumn

în figură.

Împotriva sentinței a declarat apel,

în termen legal, inculpatul, prin care o consideră netemeinică, deoarece

pedeapsa aplicată este deosebit de aspră în raport cu circumstanțele săvârșirii

faptei și datele sale personale.

Secția I penală a Curții de Apel București,

prin decizia nr. 850 din 20 decembrie 2002, a respins, ca nefondat apelul,

apreciind că pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, corespunde cerințelor

cuprinse în art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul mare de pericol social

concret al primelor două infracțiuni, de împrejurările în care s-au comis toate

faptele, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care este

recidivist.

Cu reiterarea aceluiași motiv de

netemeinicie, decizia a fost atacată, în termen legal, cu recurs, care, examinat

în raport cu actele și lucrările dosarului, va fi respins ca nefondat.

În acest sens, din analiza bogatului

probatoriu dispus și administrat în cauză, rezultă, fără nici un dubiu

comiterea de către inculpat a faptelor pentru care a fost cercetat și

condamnat, deși acesta nu a recunosuct decât prezența sa în fața blocului, unde

îi aștepta pe ceilalți doi, iar pedepsele stabilite, ca și pedeapsa de executat

corespund tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Totodată, inculpatul nu se află

pentru prima dată în conflict cu rigorile legii penale, fiind condamnat încă

din minorat pentru fapte de aceeași natură, pedeapsa de 8 ani închisoare

corespunde atât gradului de pericol social concret al faptelor și al

făptuitorului, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 52 C. pen.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de

recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului M.I., va deduce din pedeapsa

aplicată timpul arestării preventive de la 11 octombrie 2001, la 16 septembrie

2003 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 850 din 20 decembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 11 octombrie 2001, la 16 septembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.