ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la numărul

7975/2003 la Tribunalul Mehedinți, condamnatul S.O.B., a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 931 din 8 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a, definitivă prin decizia penală nr. 2799 din 11 iunie

2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Prin sentința penală nr. 327 din 12

noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

În motivarea cererii sale de

revizuire condamnatul a precizat că în mod greșit s-a schimbat încadrarea

juridică a infracțiunii reținută în sarcina sa, din infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege

în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Prin sentința penală nr. 315 din 3

martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 469/2004 s-a respins cererea de revizuire ca fiind nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., deoarece motivul invocat de condamnat nu se circumscrie în

prevederile articolului menționat.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând

admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., pentru care a fost condamnat, în infracțiunea

prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., cu consecința redozării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 282 din 21

aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1150/2004 a Curții de Apel București,

secția I penală, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de condamnatul

S.O.B. cu motivarea că susținerile acestuia nu se circumscriu prevederilor art.

394 C. proc. pen.

Condamnatul a declarat recurs

împotriva acestei decizii reiterând motivele din apel.

Examinând decizia recurată în raport

de motivele invocate de condamnat cât și din oficiu, Curtea consideră că

aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.

Potrivit dispozițiilor art. 394

alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când: s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționare cauzei; un martor, un expert sau in interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost

declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana

care a efectuat acte de cercetare penale a comis o infracțiune în legătură cu

cauza a cărei revizuire se cere; două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

După cum se observă motivele

invocate de condamnat referitoare la schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii și redozarea pedepsei aplicate nu se încadrează în nici unul din

cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 C. proc. pen.

Față de această situație, Curtea

consideră că decizia recurată este legală și temeinică și în consecință, având

în vedere dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul declarat de condamnat ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

revizuientul S.O.B. împotriva deciziei penale nr. 282 din 21 aprilie 2004 a

Curții de Apel București, Secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul revizuient să

plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în

care se include și suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2004.