ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 august 2001, C.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 110 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimații E.N. – primarul comunei Miloșești, Ialomița, Comisia Locală Miloșești de aplicare a Legii nr. 18/1991, Ș.C. și Z.V., arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și a acordat mai mult decât a cerut recurentul, decizia pronunțată fiind potrivnică deciziei civile nr. 133/1997 și nr. 35/1999. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 265 din 6 decembrie 2001, a respins ca neîntemeiată, cererea de revizuire motivată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc.

civ. și a declinat competența în favoarea Curții Supreme de Justiție, pentru capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.A. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 3033 din 7 octombrie 2003, a respins ca nefondat, recursul. Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestație în anulare C.A., susținând în esență că, instanța nu s-a pronunțat asupra nulității de ordine publică invocate pe cale de excepție și că în mod greșit s-a reținut că motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., nu mai pot fi examinate, întrucât decizia criticată este irevocabilă, fără a indica temeiul de drept. Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. [lipsa de procedură și necompetența instanței] și art. 318 [când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare]. Se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.

Dar, arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării procesului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Legea nu a urmărit să deschidă părților, calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță, pe motivul greșitei stabiliri a situației de fapt. Or, în cauză, susținerile formulate prin contestație în anulare au fost invocate și examinate, atât de instanța de fond, cât și de instanța de recurs și respinse ca neîntemeiate.

Față de considerentele prezentate, se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., încât contestația în anulare urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.A. împotriva deciziei nr. 3033 din 7 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.