ÎCCJ, decizie (scj.ro #85232)

Contestație

în anulare. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 317 – 318 C. proc. civ

.

C. proc. civ.,

art. 317-318

Potrivit legii, contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile

limitativ arătate de dispozițiile art.317 C. proc. civ. (lipsa de procedură și

necompetența instanței) și art.318 (când  dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale, sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de casare). Se tinde la anularea unei hotărâri definitive,

nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit

erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ,

decizia

nr.1837 din 11 mai 2004

La data de 27 august 2001, C.A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei

nr.110 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, în contradictoriu cu intimații E.N. – primarul comunei

Miloșești, Ialomița, Comisia Locală Miloșești de aplicare a Legii nr. 18/1991,

Ș.C. și Z.V., arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și a

acordat mai mult decât a cerut recurentul, decizia pronunțată fiind potrivnică

deciziei civile nr.133/1997 și nr.35/1999.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 265 din 6 decembrie 2001 a

respins ca neîntemeiată cererea de revizuire motivată pe dispozițiile art.322

pct.2 și 5 C. proc.civ. și a declinat competența în favoarea Curții Supreme de

Justiție pentru capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.7 C.

proc.civ.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.A.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.3033 din 7 octombrie 2003 a respins

ca nefondat recursul.

Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestație în anulare C.A.,

susținând, în esență că, instanța nu s-a pronunțat asupra nulității de ordine

publică invocată pe cale de excepție și că, în mod greșit, s-a reținut că

motivele de revizuire prevăzute de art.322 pct.2 și 5 C. proc.civ. nu mai pot

fi examinate, întrucât decizia criticată este irevocabilă, fără a indica

temeiul de drept.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac

admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de dispozițiile art.317 C. proc.

civ. (lipsa de procedură și necompetența instanței) și art.318 (când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța a

omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare). Se tinde la

anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută

în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite

forme procedurale.

Dar arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost

rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente

în legătură cu aspecte formale ale judecării procesului, cum ar fi respingerea

unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc

dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat,

pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o

reapreciere a probelor.

Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie

soluționată de aceeași instanță pe motivul greșitei stabiliri a situației de

fapt.

Or, în cauză, susținerile formulate prin contestație în anulare au fost

invocate și examinate atât de instanța de fond, cât și de instanța de recurs și

respinse ca neîntemeiate.

Față de considerentele prezentate s-a constatat că nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., iar contestația în anulare a fost

respinsă.