ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4846/2003

HOTĂRÂRE
29.10.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4846/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 24

martie 2003, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe

inculpatul G.F.E.

:

- în baza art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani

închisoare.

- în baza art. 25 și art. 20 C. pen.,

raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen., la două pedepse de câte 4 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.

S-a dispus punerea deîndată în

libertate a inculpatului și a fost dedus timpul arestării preventive începând

cu data de 23 ianuarie 2003, până la punerea în libertate.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

au fost confiscate cărțile credit și cea negăsită, precum și dispozitivul

electronic de clonat carduri.

S-a dispus restituirea către

inculpat a cardului și a unui floppy-disk, care nu aparținea inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la

data de 23 ianuarie 2003 martorul C.A.M., având de făcut un drum cu

autoturismul din București în municipiul Târgoviște, a fost rugat de către

inculpatul G.F.E., prieten, să-l ia și pe el.

S-a menționat că inculpatul are

cetățenie română și canadiană, cu domiciliul în Canada și a venit în România cu

o zi în urmă, fiind găzduit în București de prietenul său C.A.M.

Cei doi ajungând la intrarea în

municipiul Târgoviște, au oprit autoturismul la stația de distribuire

carburanți, intrând în incinta magazinului pentru a cumpăra diferite produse.

După alegerea acestora, inculpatul s-a oprit să facă plata, în care scop a

remis martorului T.V., casier, un card. Trecut prin aparatul de testat în

vederea efectuării plății electronice, pe ecran a fost afișat mesajul „card

furat, anunță”, fiind repetat masajul la o nouă introducere în aparat a cardului.

Martorul l-a înștiințat pe inculpat despre cele constatate și, în aceste

împrejurări, inculpatul i-a luat din mâna martorului cardul și sub motivația că

urmează să verifice la bancă situația cărții de credit a părăsit magazinul,

însoțit de C.A.M.

Bunurile alese din magazin, în

valoare de circa 1.500.000 lei, au rămas la vânzător, cu promisiunea inculpatului

că va veni să le ridice.

Fiind sesizat de lucrătorii magazinului,

organul de poliție din municipiul Târgoviște, prin elementul de identificare

privind autoturismul, i-a descoperit pe inculpat și prietenul său.

Percheziționat, au fost găsite

asupra inculpatului trei carduri, altele decât cel prezentat la magazin pentru

achitarea cumpărăturilor.

În buzunarul gecii inculpatului au

fost descoperite un dispozitiv de citit carduri și un floppy-disk (dischetă).

Verificările efectuate au stabilit

că cele două carduri sunt falsificate, respectiv, ele fiind emise pe numele

inculpatului, dar benzile lor magnetice conțin informații transferate de la

alte cărți de credit, cu alte numere, fără a se putea stabili cui aparțin.

Doar cartea de credit A.E. este

autentică.

Dispozitivul de citit carduri,

denumit S. se folosește la copierea conținutului unei benzi magnetice a unei

cărți de credit, transferând datele la un calculator și apoi, în sens invers pe

suportul magnetic al altui card.

Discheta (flappy-disk) are fișiere

cu date despre cărți de credit, printre care și cele încărcate pe benzile

magnetice ale celor două carduri găsite asupra inculpatului, constatate ca

având date falsificate. Discheta mai conține date și despre cartea de credit

prezentată de inculpat pentru plata produselor la magazin, însă acest card nu a

mai fost găsit, inculpatul precizând că l-a aruncat într-o gură de canal.

Inculpatul inițial nu a recunoscut

că cele 3 carduri ar fi falsificate, pentru ca ulterior să admită aceasta însă

cu precizarea că falsificarea nu îi este imputabilă lui, ci unei persoane

despre care nu cunoaște alte date decât că se numește M. și căruia i-ar aparține

și aparatul de citit carduri.

Împotriva hotărârii instanței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticând-o pentru

greșita individualizare și solicitând înlăturarea dispoziției de suspendare a

executării pedepsei, apreciind că se impune executarea acesteia prin privare de

libertate.

Asemenea, s-a solicitat confiscarea

dischetei găsită asupra inculpatului.

Prin decizia penală nr. 293 din 16

iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul parchetului, desființând hotărârea

atacată, înlăturând măsura suspendării condiționate a executării pedepsei și

dispunând executarea acesteia în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost confiscat de la inculpat

floppy disk-ul și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris și susținut oral numai

de apărătorul din oficiu, inculpatul nefiind prezent la judecată, în sensul admiterii,

casării deciziei și menținerii hotărârii instanței de fond.

Verificând hotărârea atacată în baza

materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Situația de fapt a fost corect

stabilită și din aceasta rezultă că inculpatul G.F.E. a deținut instrumente de

plată electronice falsificate, a deținut echipament în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronice și la data de 23 ianuarie 2003 a pus în

circulație un astfel de instrument de plată falsificat, încercând să facă o

plată fără consimțământul titularului cardului.

Vinovăția inculpatului este, de

asemenea, dovedită.

Acesta a recunoscut în final deținerea

echipamentului de falsificare a instrumentelor de plată electronice folosite și

că, la data de 23 ianuarie 2003, a încercat să achite contravaloarea unor

produse cu un astfel de instrument de plată, recunoaștere care se coroborează

cu constatările procesului-verbal al percheziției corporale, procesul-verbal de

constatare urmare vizualizării conținutului floppy-disck-ului și a cărților de

credit falsificate, întocmit de specialiști din cadrul I.G.P., Direcția

Generală de Combatere a Criminalității și Antidrog și declarațiile martorilor C.A.M.,

T.V., E.I. și T.R.D.

Prin Legea nr. 365/2002, privind

comerțul electronic faptele săvârșite de către inculpat au fost considerate

infracțiuni, tocmai în considerarea gradului lor de pericol social, prin

aceasta aducându-se atingere relațiilor sociale din sfera comerțului

electronic, a căror formare și desfășurare implică încrederea în conținutul

instrumentelor de plată electronice.

Dezvoltarea comerțului electronic

implică fermități în combaterea faptelor, care aduc atingere bunului mers al

acestor activități.

Față de cele ce preced Curtea,

constată că la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepsei, care

evocă gradul de pericol social generic al infracțiunilor, de gradul concret de

pericol social, rezultând din împrejurările săvârșirii acestora, precum și de

persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pedeapsa, atât sub aspectul

cuantumului cât și al modalității de executare este justificată și necesară

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Nerezultând, din examinarea

hotărârii atacate, existența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie

respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

inculpatul G.F.E., împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curții

de Apel Ploiești, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-13
0,99
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3033/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpatul G.F.E. la: - 2 ani închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Lege
ÎCCJ 2004-10-20
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5355/2004
art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicată în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 6 octombrie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc.
ÎCCJ 2012-12-06
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4035/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 421 din data de 18 mai 2012 Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe incul
ÎCCJ 2006-04-19
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2606/2006
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 505 din 20 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, inculpatul C.G.F. a fost condamnat după cum urmează: - în
ÎCCJ 2006-01-25
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 473/2006
-i lase liberi pe el și prietenul său. Apărarea inculpatului, în sensul că nu a cunoscut faptul că dispozitivele găsite asupra sa sunt interzise a fost înlăturată de instanța de fond, în raport de concluziile raportului de constatare tehnic
Sursă