ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4846/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe inculpatul G.F.E. : - în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare. - în baza art. 25 și art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la două pedepse de câte 4 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.

S-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului și a fost dedus timpul arestării preventive începând cu data de 23 ianuarie 2003, până la punerea în libertate. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate cărțile credit și cea negăsită, precum și dispozitivul electronic de clonat carduri. S-a dispus restituirea către inculpat a cardului și a unui floppy-disk, care nu aparținea inculpatului. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 23 ianuarie 2003 martorul C.A.M., având de făcut un drum cu autoturismul din București în municipiul Târgoviște, a fost rugat de către inculpatul G.F.E., prieten, să-l ia și pe el. S-a menționat că inculpatul are cetățenie română și canadiană, cu domiciliul în Canada și a venit în România cu o zi în urmă, fiind găzduit în București de prietenul său C.A.M.

Cei doi ajungând la intrarea în municipiul Târgoviște, au oprit autoturismul la stația de distribuire carburanți, intrând în incinta magazinului pentru a cumpăra diferite produse. După alegerea acestora, inculpatul s-a oprit să facă plata, în care scop a remis martorului T.V., casier, un card. Trecut prin aparatul de testat în vederea efectuării plății electronice, pe ecran a fost afișat mesajul „card furat, anunță”, fiind repetat masajul la o nouă introducere în aparat a cardului. Martorul l-a înștiințat pe inculpat despre cele constatate și, în aceste împrejurări, inculpatul i-a luat din mâna martorului cardul și sub motivația că urmează să verifice la bancă situația cărții de credit a părăsit magazinul, însoțit de C.A.M.

Bunurile alese din magazin, în valoare de circa 1.500.000 lei, au rămas la vânzător, cu promisiunea inculpatului că va veni să le ridice. Fiind sesizat de lucrătorii magazinului, organul de poliție din municipiul Târgoviște, prin elementul de identificare privind autoturismul, i-a descoperit pe inculpat și prietenul său. Percheziționat, au fost găsite asupra inculpatului trei carduri, altele decât cel prezentat la magazin pentru achitarea cumpărăturilor. În buzunarul gecii inculpatului au fost descoperite un dispozitiv de citit carduri și un floppy-disk (dischetă). Verificările efectuate au stabilit că cele două carduri sunt falsificate, respectiv, ele fiind emise pe numele inculpatului, dar benzile lor magnetice conțin informații transferate de la alte cărți de credit, cu alte numere, fără a se putea stabili cui aparțin.

Doar cartea de credit A.E. este autentică. Dispozitivul de citit carduri, denumit S. se folosește la copierea conținutului unei benzi magnetice a unei cărți de credit, transferând datele la un calculator și apoi, în sens invers pe suportul magnetic al altui card. Discheta (flappy-disk) are fișiere cu date despre cărți de credit, printre care și cele încărcate pe benzile magnetice ale celor două carduri găsite asupra inculpatului, constatate ca având date falsificate. Discheta mai conține date și despre cartea de credit prezentată de inculpat pentru plata produselor la magazin, însă acest card nu a mai fost găsit, inculpatul precizând că l-a aruncat într-o gură de canal. Inculpatul inițial nu a recunoscut că cele 3 carduri ar fi falsificate, pentru ca ulterior să admită aceasta însă cu precizarea că falsificarea nu îi este imputabilă lui, ci unei persoane despre care nu cunoaște alte date decât că se numește M. și căruia i-ar aparține și aparatul de citit carduri.

Împotriva hotărârii instanței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticând-o pentru greșita individualizare și solicitând înlăturarea dispoziției de suspendare a executării pedepsei, apreciind că se impune executarea acesteia prin privare de libertate. Asemenea, s-a solicitat confiscarea dischetei găsită asupra inculpatului. Prin decizia penală nr. 293 din 16 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul parchetului, desființând hotărârea atacată, înlăturând măsura suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunând executarea acesteia în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost confiscat de la inculpat floppy disk-ul și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris și susținut oral numai de apărătorul din oficiu, inculpatul nefiind prezent la judecată, în sensul admiterii, casării deciziei și menținerii hotărârii instanței de fond. Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Situația de fapt a fost corect stabilită și din aceasta rezultă că inculpatul G.F.E. a deținut instrumente de plată electronice falsificate, a deținut echipament în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice și la data de 23 ianuarie 2003 a pus în circulație un astfel de instrument de plată falsificat, încercând să facă o plată fără consimțământul titularului cardului.

Vinovăția inculpatului este, de asemenea, dovedită. Acesta a recunoscut în final deținerea echipamentului de falsificare a instrumentelor de plată electronice folosite și că, la data de 23 ianuarie 2003, a încercat să achite contravaloarea unor produse cu un astfel de instrument de plată, recunoaștere care se coroborează cu constatările procesului-verbal al percheziției corporale, procesul-verbal de constatare urmare vizualizării conținutului floppy-disck-ului și a cărților de credit falsificate, întocmit de specialiști din cadrul I.G.P., Direcția Generală de Combatere a Criminalității și Antidrog și declarațiile martorilor C.A.M., T.V., E.I. și T.R.D.

Prin Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic faptele săvârșite de către inculpat au fost considerate infracțiuni, tocmai în considerarea gradului lor de pericol social, prin aceasta aducându-se atingere relațiilor sociale din sfera comerțului electronic, a căror formare și desfășurare implică încrederea în conținutul instrumentelor de plată electronice. Dezvoltarea comerțului electronic implică fermități în combaterea faptelor, care aduc atingere bunului mers al acestor activități. Față de cele ce preced Curtea, constată că la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepsei, care evocă gradul de pericol social generic al infracțiunilor, de gradul concret de pericol social, rezultând din împrejurările săvârșirii acestora, precum și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare este justificată și necesară prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Nerezultând, din examinarea hotărârii atacate, existența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul G.F.E., împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.