ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3033/2005

HOTĂRÂRE

13.05.2005

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3033/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpatul G.F.E. la:

- 2 ani închisoare, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și

- la două pedepse de câte 4 luni închisoare, în baza art. 25 și art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pe termenul de încercare de 4 ani.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului și a fost dedus timpul arestării preventive, începând cu data de 23 ianuarie 2003, până la punerea în libertate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate cărțile de credit M.C, V. și cea negăsită, precum și dispozitivul electronic de clonat carduri.

S-a dispus restituirea către inculpat a cardului A.E. și a unui floppy-disk, care nu aparținea inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 23 ianuarie 2003, martorul C.A.M., având un drum de făcut cu autoturismul din București, în municipiul Târgoviște, a fost rugat, de către inculpatul G.F.E., să-l ia și pe el.

S-a menționat că inculpatul are cetățenie română și canadiană, cu domiciliul în Canada și a venit în România cu o zi în urmă, fiind în București la prietenul său C.A.M. Cei doi, ajungând la intrarea în Târgoviște, au oprit autoturismul în stația de distribuire carburanți, intrând în incinta magazinului pentru a cumpăra diferite produse. După alegerea acestora, inculpatul s-a oprit să facă plata, în care scop a remis martorului T.V., casier, un card. Trecut prin aparatul de testat, în vederea efectuării plății electronice, pe ecran a fost afișat mesajul, „card furat, anunță”, fiind repetat mesajul la o nouă introducere a cardului. Martorul l-a înștiințat pe inculpat despre cele constatate și, în aceste împrejurări, inculpatul i-a luat din mâna martorului cardul și, sub motivația că urmează să verifice la bancă situația cărții de credit, a părăsit magazinul, însoțit de C.A.M.

Bunurile alese din magazin, în valoare de 1.500.000 lei, au rămas la vânzător, cu promisiunea inculpatului că va reveni să le ridice.

Fiind sesizat de lucrătorii magazinului, organul de poliție din Târgoviște, prin elementul de identificare privind autoturismul, i-a descoperit pe inculpat și prietenul său.

Inculpatul a fost percheziționat și s-au găsit asupra sa trei carduri, respectiv un card V., un card M. și un card A.E., altele decât cel prezentat la magazin pentru achitarea cumpărăturilor. În buzunarul gecii inculpatului au fost descoperite un dispozitiv de citit carduri și un floppy-disk (dischetă).

Verificările efectuate au stabilit că cele două carduri V. și M. sunt falsificate, respectiv, ele fiind emise pe numele inculpatului dar benzile lor magnetice conțin informații transferate de la alte cărți de credit, cu alte numere, fără a se putea stabili cui aparțin. Doar cartea de credit A.E. este autentică.

Dispozitivul de citit carduri, denumit Skimmer, se folosește la copierea conținutului unei benzi magnetice a unei cărți de credit, transferând datele la un calculator și apoi, în sens invers, pe suportul magnetic al altui card.

Discheta (floppy-disk) are fișiere cu date despre cărți de credit, printre care și cele încărcate pe benzile magnetice ale celor două carduri găsite asupra inculpatului, constatate ca având date falsificate. Discheta mai conținea date și despre cartea de credit prezentată de inculpat pentru plata produselor din magazin, însă acest card nu a mai fost găsit, inculpatul precizând că l-a aruncat într-o gaură de canal.

Inculpatul, inițial, nu a recunoscut că cele 3 carduri ar fi falsificate, pentru ca, ulterior, să admită aceasta, însă cu precizarea că falsificarea nu îi este imputabilă lui, ci unei persoane despre care nu cunoaște alte date, decât că se numește M. și căruia i-ar aparține și aparatul de citit carduri.

Prin decizia penală nr. 293 din 16 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a desființat sentința atacată, a înlăturat măsura suspendării condiționate a executării pedepsei și a dispus executarea acesteia în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost confiscat de la inculpat Floppy disk-ul și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin decizia penală nr. 4846 din 29 octombrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei instanței de apel, obligându-l la plata cheltuielilor de judecată către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestație în anulare condamnatul G.F.E., solicitând desființarea acesteia și, rejudecarea recursului său, deoarece cauza a fost judecată fără ca procedura de citare să fie îndeplinită față de acesta. A mai susținut condamnatul că, deși și-a indicat adresa corectă din Canada, unde a solicitat să fie citat, instanța nu a dispus citarea la acea adresă și nici prin afișare la Consiliul local al locului săvârșirii faptei, conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2086 din 25 martie 2005, a admis contestația în anulare formulată de condamnat, a desființat decizia atacată și a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 13 mai 2005, cu citarea acestuia.

La data de 13 mai 2005, condamnatul, prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului său și desființarea deciziei nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, pentru lipsa de procedură, întrucât nu a fost citat nici în Canada și nici prin afișare la consiliul local al locului săvârșirii faptei.

Recursul este fondat.

Conform art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, citația se afișează la sediul Consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, iar potrivit alin. (8), dacă inculpatul locuiește în străinătate, se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.

Din verificarea actelor dosarului, respectiv a modului de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că susținerile inculpatului sunt întemeiate.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul și-a indicat domiciliul în Canada, și reședințele din C.

La data de 16 iunie 2003, când a fost judecat apelul împotriva sentinței penale nr. 118 din 24 martie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, citarea s-a făcut numai la adresa indicată în Constanța, str. Egalității, nefiind citat și la celelalte adrese, dar nici prin afișare la Consiliul Local Constanța, locul unde a fost săvârșită fapta.

Așadar, judecarea apelului s-a făcut fără citarea legală a inculpatului, fiind incidente dispozițiile art. 385

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.

Ca urmare, în baza art. 385

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite

recursul declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, se va casa această hotărâre și va fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleeași instanțe.