ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2086/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118

din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmbovița a dispus condamnarea inculpatului G.F.E.

la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și

la câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzută de

art. 25 și art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr.

365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen.,

a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4

ani.

S-a dispus punerea de îndată

în libertate a inculpatului și a fost dedus din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive începând cu data de 23 ianuarie 2003 până la punerea sa în

liberate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița .

Prin decizia penală nr. 293

din 16 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a desființat hotărârea atacată, înlăturând

măsura suspendării condiționate a executării pedepsei, dispunând executarea

acesteia în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul G.F.E.

Prin decizia penală nr. 4846

din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins

recursul declarat de inculpatul G.F.E.

Condamnatul G.F.E. a

formulat contestație în anulare împotriva decizia penală nr. 4846 din 29

octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, care a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2 aprilie 2004.

Acesta invocat prevederile

art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că la data de 29 octombrie 2004 când

a fost judecat recursul, procedura de citare față de acesta nu a fost

îndeplinită conform legii.

De asemenea, a mai arătat în

motivarea contestației în anulare a că deși a declarat la urmărirea penală că

locuiește în Canada și a și-a menționat adresa în actele dosarului instanța de

recurs nu a dispus citarea la domiciliul din străinătate.

Contestația în anulare este

fondată, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 386 lit. a) C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula

contestație în anulare altele, atunci când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii.

De asemenea, potrivit art.

177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește,

iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, dacă nu se cunoaște adresa unde

locuiește inculpatul, citația se afișează la sediul Consiliului Local în a

cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, iar potrivit alin. (8), dacă

inculpatul locuiește în străinătate, se face prin scrisoare recomandată, în

afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Verificând motivul invocat

de contestator în raport cu actele dosarului, respectiv modul de îndeplinire a

procedurii de citare, se constată că susținerile acestuia sunt întemeiate.

Astfel, în cursul urmăririi

penale condamnatul și-a indicat domiciliul în Canada, și reședințele în

Constanța, str. Tulcei, în Constanța, str. Egalității și în Constanța str.

Theodor Speranția.

La data de 29 octombrie

2003, când a fost judecat recursul, citarea inculpatul s-a făcut numai la

adresa indicată în Constanța, str. Egalității, nefiind  citat și la celelalte

adrese, dar nici prin afișare la Consiliul Local Constanța, locul unde a fost

săvârșită fapta.

Așadar, judecarea recursului

s-a făcut cu încălcarea unui drept fundamental al inculpatului și anume,

dreptul la apărare, sancționat cu nulitatea absolută a hotărârii judecătorești

pronunțată în asemenea condiții.

Față de aceste considerente,

se constată că cererea de contestație în anulare formulată de condamnat este

întemeiată și în baza art. 391 C. proc. pen., urmează să fie admisă.

Se va desființa decizia

penală nr. 4846 din 29 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală.

Se va fixa termen pentru

judecarea recursului declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale

nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, la data de 13 mai 2005.

Se va cita recurentul

inculpat pentru termenul de recurs, la domiciliul apărătorului său ales, avocat

G.A., în Constanța, str. Lahovari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

contestația în anulare formulată de condamnatul G.F.E. împotriva deciziei

penale nr. 4846 din 29 octombrie 2003 a  Curții Supreme de Justiție, secția

penală.

Desființează decizia

atacată.

Fixează termen pentru

rejudecarea recursului declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale

nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, la data de 13 mai 2005, cu

citarea acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 martie 2005.