ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2086/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmbovița a dispus condamnarea inculpatului G.F.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și la câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzută de art. 25 și art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului și a fost dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive începând cu data de 23 ianuarie 2003 până la punerea sa în liberate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița . Prin decizia penală nr. 293 din 16 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a desființat hotărârea atacată, înlăturând măsura suspendării condiționate a executării pedepsei, dispunând executarea acesteia în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.F.E. Prin decizia penală nr. 4846 din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins recursul declarat de inculpatul G.F.E.

Condamnatul G.F.E. a formulat contestație în anulare împotriva decizia penală nr. 4846 din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, care a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2 aprilie 2004. Acesta invocat prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că la data de 29 octombrie 2004 când a fost judecat recursul, procedura de citare față de acesta nu a fost îndeplinită conform legii. De asemenea, a mai arătat în motivarea contestației în anulare a că deși a declarat la urmărirea penală că locuiește în Canada și a și-a menționat adresa în actele dosarului instanța de recurs nu a dispus citarea la domiciliul din străinătate. Contestația în anulare este fondată, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 386 lit. a) C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare altele, atunci când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. De asemenea, potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește inculpatul, citația se afișează la sediul Consiliului Local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, iar potrivit alin. (8), dacă inculpatul locuiește în străinătate, se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Verificând motivul invocat de contestator în raport cu actele dosarului, respectiv modul de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că susținerile acestuia sunt întemeiate. Astfel, în cursul urmăririi penale condamnatul și-a indicat domiciliul în Canada, și reședințele în Constanța, str. Tulcei, în Constanța, str. Egalității și în Constanța str. Theodor Speranția. La data de 29 octombrie 2003, când a fost judecat recursul, citarea inculpatul s-a făcut numai la adresa indicată în Constanța, str. Egalității, nefiind citat și la celelalte adrese, dar nici prin afișare la Consiliul Local Constanța, locul unde a fost săvârșită fapta. Așadar, judecarea recursului s-a făcut cu încălcarea unui drept fundamental al inculpatului și anume, dreptul la apărare, sancționat cu nulitatea absolută a hotărârii judecătorești pronunțată în asemenea condiții.

Față de aceste considerente, se constată că cererea de contestație în anulare formulată de condamnat este întemeiată și în baza art. 391 C. proc. pen., urmează să fie admisă. Se va desființa decizia penală nr. 4846 din 29 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Se va fixa termen pentru judecarea recursului declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, la data de 13 mai 2005. Se va cita recurentul inculpat pentru termenul de recurs, la domiciliul apărătorului său ales, avocat G.A., în Constanța, str. Lahovari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de condamnatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 4846 din 29 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Desființează decizia atacată. Fixează termen pentru rejudecarea recursului declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, la data de 13 mai 2005, cu citarea acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2005.