ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 533 din 13 decembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe următorii inculpați: - P.G. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 28 iunie 2002, parte civilă Rafinăria A. SA Ploiești). S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat detenția, la zi. - P.F.V. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 20, cu referire la art. 208 – art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 21 alin. (2) și art. 27 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat detenția, la zi. - P.E. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 – art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 21 alin. (2) și art. 27 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat acoperit prejudiciul total, în sumă de 45.511.691 lei, prin restituire. În baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sigiliilor aplicate asupra autotractorului marca Scania și restituirea acestuia proprietarei SC D.I. SRL Beiuș, cu obligația acesteia de a-l păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a menținut custodia SC A. SA Ploiești asupra cisternei, întrucât nu s-a solicitat restituirea acesteia de către proprietar. S-a reținut că, în ziua de 28 iunie 2002, potrivit delegației și comenzii eliberate de SC S. SA București, inculpatul P.G. s-a deplasat cu autocisterna Scania, cap tractor, la Rafinăria A.R. SA Ploiești, în vederea achiziționării cantității de 30 tone leșie naftenică. Inculpatul s-a prezentat la șeful sectorului rafinație produse albe, E.M., care a aprobat comanda și a emis tichetul de încărcare în care a menționat cantitatea, produsul și rezervorul nr. 133, din care urma să se facă încărcarea cisternei. Acest tichet a fost înmânat de E.M., inculpatului P.F.V., rafinor, șef de schimb la aceeași instalație, dând dispoziție verbală acestuia, cât și subordonaților săi P.E.

și B.N., lăcătuș mecanic, să încarce autocisterna cu 30 tone leșie naftenică, la discuție participând și inculpatul P.G. Inculpatul a parcat autocisterna pe rampă și a început procedura de încărcare a produsului, P.G., P.V. și B.N., supraveghind activitatea, în apropierea autovehiculului, iar P.E. a deschis ventilul de la linia de leșie și a pornit pompa. În timpul pompării, în compartimentele nr. 3 și nr. 4, începând de la cabină. Inculpații P.G. și P.V. au discutat despre posibilitatea sustragerii de motorină, prin pomparea acestui produs, într-unul din compartimentele autocisternei. În urma acestei discuții, cei doi au stabilit, ca, un compartiment să fie umplut cu motorină în loc de leșie, produs care urma să fie valorificat de P.G.

Inculpatul P.V. i-a solicitat inculpatei P.E. să ajute la încărcarea compartimentului cu motorină, urmând ca, din banii pe care P.G. i-ar fi oferit, să primească, și ea, o parte, neprecizată. Inculpata, fiind de acord, după ce compartimentele nr. 3 și nr. 4 au fost umplute cu leșie, la semnalul dat de P.V., a oprit pomparea, a închis ventilul de la linia de leșie naftenică și l-a deschis pe cel de la motorină, așteptând ca primul să mute capătul furtunului în compartimentul nr. 1 și a pornit pomparea acestui produs. În momentul în care au apreciat că restul de leșie rămas pe coloană s-a scurs în acest compartiment, au mutat capătul furtunului în compartimentul nr. 2 și au început pomparea de motorină.

Când în compartiment se pompase deja circa 5 tone motorină, inculpații au fost surprinși de martora E.M., care, efectuând un control sumar, a constatat că în compartimentul nr. 2 se afla un alt produs decât cel comandat. La fața locului s-au prezentat lucrătorii de poliție, în prezența cărora au fost prelevate probe și contraprobe din fiecare compartiment. Au fost sigilate capacele și vanele de scurgere, iar autocisterna lăsată în custodia SC A.R. SA. Analizele de laborator au stabilit că în compartimentul nr. 2, începând de la cabina șoferului, se află C.L.V. tip 1, în compartimentul nr. 1 se află emulsie de leșie naftenică amestecată cu C.L.V. tip 1, iar în compartimentele nr. 3 și nr. 4, leșie naftenică.

Prejudiciul, în sumă de 45.511.691 lei a fost recuperat, prin restituire. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, considerând că este nelegală și netemeinică. Inculpatul P.G. a solicitat reducerea pedepsei, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei și ridicarea sechestrului asigurător asupra cisternei care aparține soției sale. Inculpatul P.F.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la furt de produse petroliere în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, iar, în subsidiar reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și reducerea pedepselor. Inculpata P.E. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de tentativă la furt de produse petroliere în infracțiunea de complicitate la tentativă de înșelăciune, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

De asemenea, s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu art. 81 C. pen., sau a art. 86 1 C. pen. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 132 din 17 martie 2003 a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat sentința atacată și conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor astfel: - din art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., privind pe inculpatul P.G., și îl condamnă la 2 ani închisoare. - din art. 26 – 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., privind pe inculpatul P.F.V.

și îl condamnă la pedeapsa de 2 ani închisoare. - din art. 26 – 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., privind pe inculpata P.E., și o condamnă pe aceasta la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus ca pentru inculpata P.E., să se suspende condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, prevăzut de art. 82 C. pen. și, conform art. 359 C. proc. pen., atrage atenția acesteia asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-au înlăturat pedepsele accesorii prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen., privind pe inculpata P.E. S-a dispus ridicarea sigiliilor aplicate asupra cisternei, aflată în custodia SC A. SA Ploiești, și restituirea acesteia proprietarului.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a computat, la zi, detenția inculpaților P.G. și P.F.V., începând cu 28 iunie 2002. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune și tentativă la această infracțiune în cea de tentativă la furt calificat, respectiv complicitate la tentativă de furt calificat și aplicarea unor pedepse mai severe. Recursul este nefondat. Din examinarea hotărârii atacate, în raport de criticile aduse, se constată că, situația de fapt reținută corespunde probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală. În cauză se observă că faptele inculpaților au fost săvârșite contra patrimoniului, dar latura obiectivă a acestora se deosebește de celelalte infracțiuni ce fac parte din capitolul Codului penal „Infracțiuni contra patrimoniului”.

Astfel, este de observat că, în cauză, obținerea bunului, nu s-a realizat prin luarea acestuia din posesia sau detențiunea părții vătămate, fără consimțământul acestuia, cu scopul de a și-l însuși pe nedrept, cum prevăd dispozițiile art. 208 C. pen., ci obținerea bunului, respectiv combustibilului tip I, s-a realizat ca urmare a unei acțiuni frauduloase, de inducere în eroare, făcând să se creadă că și în compartimentul respectiv s-a încărcat tot leșie naftenică, așa cum ar fi trebuit să fie.

Rezultă că, ne aflăm în fața unei activități infracționale de inducere în eroare, al cărui rezultat urma să fie achitarea unei valori mai mici, așa cum era plătită leșia, decât a produsului petrolier tip I. Infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată, a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit, o pagubă. În cauză, prin înlocuirea produselor au urmărit, inculpatul P.G. să achite un preț mai mic decât valoarea reală a combustibilului, iar ceilalți doi inculpați, realizarea unui folos material, la propunerea primului.

Deci, în mod corect, instanța de apel a condamnat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) și art. 26 –art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. Stabilită fiind vinovăția inculpaților, instanța de apel a aplicat acestora pedepse just individualizate, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporționale cu pericolul social al faptelor comise. Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților P.F.V. și P.G., timpul reținerii și arestării preventive de la 28 iunie 2002, la zi. Onorarul pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.F.V. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 132 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpații P.E., P.F.V. și P.G. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților P.F.V. și P.G., timpul reținerii și arestării preventive de la 28 iunie 2002, la 30 septembrie 2003. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.F.V., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2003.