ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1197/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22

martie 2001, petenta, SC M.C.U. SRL, cu sediul în Satu Mare, a solicitat

instanței să dispună recunoașterea și încuviințarea executării silite în

România a hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul Comercial Regional

Brno, în contradictoriu cu intimata SC G.A.L. SRL Satu Mare.

În motivarea cererii, petenta a

arătat că, la 31 mai 2000, Tribunalul Comercial Regional Brno a eliberat un

ordin de onorare al cambiei, prin care intimata, SC G.A.L. SRL Satu Mare, a

fost obligată la plata sumei de 330.000 mărci germane, dobânzi de 6% pe an

calculate începând cu ziua de 21 mai 1999 și până la data achitării debitului,

onorariu în valoare de 1.100 mărci germane, precum și la cheltuieli de

procedură, în sumă de 254.036 kc, legate de asistența juridică, sume care nu au

fost achitate, deși intimata a fost încunoștințată, prin comisie rogatorie, de

existența debitului.

Tribunalul Satu Mare, prin sentința nr.

378/C din 11 iunie 2001, a respins cererea formulată de petentă, reținând, în

esență, că, în cauză, nu au fost îndeplinite cumulativ cele 3 condiții

prevăzute de art. 167 alin. (2) din Legea nr. 105/1999, pentru admiterea

cererii, și anume, dovada că intimatei i-a fost înmânată în timp util citația,

pentru termenul de dezbatere în fond a pricinii, pentru a-i da posibilitatea de

a se apăra și, eventual, de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs petenta SC M.C.U. SRL, cale de atac calificată ulterior de

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3497 din 22 mai

2002, ca apel, motiv pentru care, decizia Curții de Apel Oradea - nr. 38 din 24

ianuarie 2002 - prin care a fost admis recursul petentei și schimbată sentința

atacată, în sensul că s-a dispus recunoașterea și executarea hotărârii

judecătorești străine denumită ordin de onorare a cambiei, pronunțată de Tribunalul

Comercial Regional Brno, a fost casată, cu trimiterea cauzei spre soluționarea

apelului în compunerea legală a completului de judecată, conform Legii nr. 92/1992.

În rejudecare, Curtea de Apel Oradea,

prin decizia nr. 51/C din 22 octombrie, a admis apelul declarat de petenta SC M.C.U.

SRL, a schimbat sentința atacată (nr. 378/LC din 11 iunie 2001 a Tribunalului

Satu Mare) în sensul că a admis acțiunea reclamantei, formulată împotriva

pârâtei SC G.A.L. SRL și, în consecință, a dispus recunoașterea și executarea

în România a hotărârii judecătorești denumită „Ordinul de onorare al cambiei”,

pronunțată de Tribunalul Comercial Brno în dosarul nr. 3 SM 11/2000-8.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, în opoziție cu tribunalul că, din probele de la

dosar, rezultă că hotărârea străină (intitulată ordin de onorare a cambiei) s-a

dat în procedură necontencioasă, adică, fără citarea părților, ceea ce nu înseamnă

că împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac, care, de altfel, a

fost menționată chiar în hotărâre, ca fiind contestația formulată în termen de

3 zile de la data primirii actului.

Și, cum intimata nu s-a conformat acestor

dispoziții, în sensul că nu a formulat și introdus contestație în termenul

menționat, aceasta, adică hotărârea, a rămas irevocabilă și, ca atare, intimata,

SC G.A.L. SRL, nu se poate plânge că i-ar fi fost lezat dreptul la apărare,

deoarece, prin neexercitarea căii de atac intitulată contestație, cauza nu

putea fi dezbătută în procedură contencioasă, în care să fie examinate toate

excepțiile sale sau motivele de fond, care erau de natură să conducă la

concluzia că hotărârea străină a fost pronunțată cu încălcarea normelor de

procedură și să conducă automat la respingerea cererii.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs intimata, SC G.A.L. SRL Satu Mare, invocând, ca motiv de casare,

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

intimata susține, în esență, că, numai printr-o interpretare greșită a probelor

de la dosar și aplicare eronată a dispozițiilor legale din dreptul

internațional privat (Legea nr. 105/1991) instanța de apel a admis, pe fond,

cererea și a dispus recunoașterea și executarea în România a hotărârii

judecătorești denumită „Ordinul de onorare al Cambiei”, pronunțată de

Tribunalul Regional Brno, deoarece, din probatoriul administrat în cauză,

rezultă că hotărârea a fost pronunțată în lipsa sa și, deci nu poate avea

caracter definitiv, în contextul în care, din dovezile existente la dosar, nu

reiese că citația i-a fost înmânată în timp util pentru termenul de dezbatere

în fond și nici că a avut posibilitatea să exercite calea de atac împotriva

hotărârii străine.

Se mai susține că violarea dreptului

la apărare al părții de către instanța străină, care a judecat procesul fără

citarea intimatei, constituie un motiv de iregularitate internațională a

hotărârii străine, întemeiat pe ordinea publică și, ca atare, cum, în speță, nu

erau îndeplinite condițiile pentru, recunoașterea și executarea hotărârii în

România, condiții prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) și ale alin. (2) al

aceluiași articol din Legea nr. 105/1991, hotărârea străină își pierde

eficacitatea, în sensul că nu are autoritate de lucru judecat și, ca atare, nu

poate fi executată în România.

Se mai susține că instanța de apel

ar fi ignorat, la pronunțarea soluției, dispozițiile legii conflictuale române,

întrucât și-a întemeiat decizia pe așa zisele instrucțiuni amănunțite, cuprinse

în hotărârea străină și, că, prin aceasta, a înlăturat excepția de ordine

publică din dreptul internațional privat român, ca instrument de protecție a

ordinii interne împotriva introducerii legii străine, întrucât, în ceea ce

privește efectele hotărârilor străine operează principiul suveranității

statelor din dreptul internațional public, care îndatorau instanța [art. 167 alin.

(2) din Legea nr. 105/1991] să constate că, în speță, erau incidente normele

conflictuale din dreptul internațional privat român și nu instrucțiunile

amănunțite din hotărârea străină.

Întrucât norma conflictuală română

nu distinge, în ceea ce privește obligativitatea citării părții care a pierdut

procesul, pentru termenul de dezbatere în fond a cauzei, obligație care trebuie

îndeplinită atât în procedura necontencioasă, cât și în cea contencioasă, or,

dacă hotărârea străină a fost pronunțată în procedură necontencioasă, atunci,

contrar celor reținute aceasta, nu are putere de lucru judecat, de vreme ce

încheierile, care se pronunță în cadrul acestei proceduri, nu au, potrivit art.

377 C. proc. civ., putere de lucru judecat.

În sfârșit, se mai susține că, față

de obiectul cererii, din care rezultă, fără echivoc, că aceasta a fost

promovată în vederea stabilirii unui drept potrivnic față de o altă persoană și,

deci, că din aceasta ar rezulta caracterul contencios al cererii, îndatora

instanța de apel să constate că instanța din străinătate era obligată să citeze

partea care a pierdut procesul pentru termenul de dezbateri în fond.

În consecință, se solicită admiterea

recursului, în sensul și pentru motivele scrise depuse la dosar.

Recursul declarat în cauză nu este

fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că, prin hotărârea denumită „Ordin de onorare a Cambiei, pronunțată de

Tribunalul Comercial Regional Brno, intrată în vigoare la 8 iunie 2000, pârâta

SC G.A.L. SRL Satu Mare a fost obligată să plătească reclamantei SC M.C.U. SRL,

în termen de 3 zile, sumele de 330.000 mărci germane, cu dobânzi de 6%

calculate începând cu ziua de 21 mai 1999 și până la data achitării debitului,

onorariu în valoare de 1.100 mărci germane și cheltuieli de procedură, în sumă

de 254.036 kc, legate de asistența juridică sau, în cazul în care are

obiecțiuni cu privire la plata sumelor menționate, să introducă în același

termen de 3 zile, calculat de la data pronunțării hotărârii, o contestație

motivată cu privire la ordinul de onorare a cambiei.

Din cele expuse, rezultă că hotărârea

străină a fost pronunțată în procedură necontencioasă, care nu presupunea

citarea pârâtei la termenul de soluționare a pricinii, urmând, eventual, ca

litigiul să fie rezolvat în cadrul procedurii contencioase, care impunea

citarea părților, numai în situația în care pârâta ar fi introdus o contestație

în termenul prevăzut anterior (de 3 zile) socotit de la data primirii hotărârii

străine.

Or, pârâta nu contestă că a primit,

prin comisie rogatorie de la Judecătoria Satu Mare, hotărârea străină și nici

că nu a introdus contestație în termenul de 3 zile de la primirea acesteia, ci,

dimpotrivă, încearcă să demonstreze că, prin susținerile din recurs, aceasta nu

ar fi definitivă și, deci, că nu ar putea fi recunoscută în vederea executării

silite în România, deși, prin instrucțiunile amănunțite, care au însoțit

această hotărâre străină, a fost încunoștiințată că, în cazul neformulării

contestației în termenul prevăzut mai sus, hotărârea devine irevocabilă, cu

toate consecințele care decurg dintr-o asemenea situație.

În acest context, bine a reținut

instanța de apel, spre deosebire de tribunal, că, în cauză, erau îndeplinite

toate cerințele prevăzute de Legea nr. 105/1992, pentru recunoașterea și

executarea hotărârii străine în România, din moment ce aceasta era definitivă

și poartă semnătura judecătorului și ștampila instanței și care a fost emisă,

în lipsa tuturor părților, în procedura necontencioasă, urmând ca, eventual,

cererea reclamantei să fie dezbătută în procedură contencioasă, cu citarea

părților numai în cazul în care pârâta ar fi introdus contestație împotriva

acesteia, cale de atac neexercitată de pârâtă, așa cum s-a arătat mai sus.

De asemenea, bine a reținut instanța

de apel că există reciprocitate de asistență juridică, în baza tratatului

ratificat prin Legea nr. 44/1995, precum și că excepția, privind lipsa

legalizării, nu poate fi primită fiind nefondată.

În concluzie, indiferent de

susținerile din recurs și de temeiurile juridice pe care sunt fundamentate

acestea, criticile pârâtei, îndreptate împotriva deciziei instanței de apel, nu

pot fi reținute, din moment ce hotărârea străină a devenit irevocabilă, ca

urmare a neexercitării împotriva acesteia a contestației, cale de atac asupra

căreia recurenta a fost încunoștiințată că o poate folosi, fără, însă, a

recurge în fapt la aceasta, în termenul de 3 zile de la primirea hotărârii

străine. În acest context, obiecțiunile sale, privind, caracterul nedefinitiv

al acesteia (care, dacă ar fi fost primite, ar conduce implicit la respingerea

cererii de recunoaștere și executare în România a hotărârii străine), sunt

nefondate și urmează a fi respinse, neavând nici o relevanță în soluționarea

pricinii, faptul că hotărârea străină a fost pronunțată în cadrul procedurii

necontencioase, adică fără citarea părților, atâta timp, cât aceasta putea,

dacă era diligentă, să uzeze de calea de atac a contestației, situație care ar

fi îndatorat Tribunalul Comercial Regional Brno să procedeze la soluționarea

pricinii în cadrul procedurii contencioase, adică cu citarea părților și, drept

urmare, acestea puteau discuta în contradictoriu toate aspectele litigioase ale

cauzei.

Neprocedând astfel, se constată că

toate susținerile formulate de pârâtă, prezentate sub forma criticilor

îndreptate împotriva acestei instanțe de apel, sunt neîntemeiate și, ca urmare,

recursul declarat de aceasta urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC G.A.L. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 51 din 22 octombrie 2002 a

Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 martie 2004.