ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1197/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 martie 2001, petenta, SC M.C.U. SRL, cu sediul în Satu Mare, a solicitat instanței să dispună recunoașterea și încuviințarea executării silite în România a hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul Comercial Regional Brno, în contradictoriu cu intimata SC G.A.L. SRL Satu Mare. În motivarea cererii, petenta a arătat că, la 31 mai 2000, Tribunalul Comercial Regional Brno a eliberat un ordin de onorare al cambiei, prin care intimata, SC G.A.L.

SRL Satu Mare, a fost obligată la plata sumei de 330.000 mărci germane, dobânzi de 6% pe an calculate începând cu ziua de 21 mai 1999 și până la data achitării debitului, onorariu în valoare de 1.100 mărci germane, precum și la cheltuieli de procedură, în sumă de 254.036 kc, legate de asistența juridică, sume care nu au fost achitate, deși intimata a fost încunoștințată, prin comisie rogatorie, de existența debitului. Tribunalul Satu Mare, prin sentința nr. 378/C din 11 iunie 2001, a respins cererea formulată de petentă, reținând, în esență, că, în cauză, nu au fost îndeplinite cumulativ cele 3 condiții prevăzute de art. 167 alin. (2) din Legea nr. 105/1999, pentru admiterea cererii, și anume, dovada că intimatei i-a fost înmânată în timp util citația, pentru termenul de dezbatere în fond a pricinii, pentru a-i da posibilitatea de a se apăra și, eventual, de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta SC M.C.U. SRL, cale de atac calificată ulterior de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3497 din 22 mai 2002, ca apel, motiv pentru care, decizia Curții de Apel Oradea - nr. 38 din 24 ianuarie 2002 - prin care a fost admis recursul petentei și schimbată sentința atacată, în sensul că s-a dispus recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine denumită ordin de onorare a cambiei, pronunțată de Tribunalul Comercial Regional Brno, a fost casată, cu trimiterea cauzei spre soluționarea apelului în compunerea legală a completului de judecată, conform Legii nr. 92/1992. În rejudecare, Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 51/C din 22 octombrie, a admis apelul declarat de petenta SC M.C.U.

SRL, a schimbat sentința atacată (nr. 378/LC din 11 iunie 2001 a Tribunalului Satu Mare) în sensul că a admis acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei SC G.A.L. SRL și, în consecință, a dispus recunoașterea și executarea în România a hotărârii judecătorești denumită „Ordinul de onorare al cambiei”, pronunțată de Tribunalul Comercial Brno în dosarul nr. 3 SM 11/2000-8. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, în opoziție cu tribunalul că, din probele de la dosar, rezultă că hotărârea străină (intitulată ordin de onorare a cambiei) s-a dat în procedură necontencioasă, adică, fără citarea părților, ceea ce nu înseamnă că împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac, care, de altfel, a fost menționată chiar în hotărâre, ca fiind contestația formulată în termen de 3 zile de la data primirii actului.

Și, cum intimata nu s-a conformat acestor dispoziții, în sensul că nu a formulat și introdus contestație în termenul menționat, aceasta, adică hotărârea, a rămas irevocabilă și, ca atare, intimata, SC G.A.L. SRL, nu se poate plânge că i-ar fi fost lezat dreptul la apărare, deoarece, prin neexercitarea căii de atac intitulată contestație, cauza nu putea fi dezbătută în procedură contencioasă, în care să fie examinate toate excepțiile sale sau motivele de fond, care erau de natură să conducă la concluzia că hotărârea străină a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură și să conducă automat la respingerea cererii. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs intimata, SC G.A.L.

SRL Satu Mare, invocând, ca motiv de casare, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, intimata susține, în esență, că, numai printr-o interpretare greșită a probelor de la dosar și aplicare eronată a dispozițiilor legale din dreptul internațional privat (Legea nr. 105/1991) instanța de apel a admis, pe fond, cererea și a dispus recunoașterea și executarea în România a hotărârii judecătorești denumită „Ordinul de onorare al Cambiei”, pronunțată de Tribunalul Regional Brno, deoarece, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că hotărârea a fost pronunțată în lipsa sa și, deci nu poate avea caracter definitiv, în contextul în care, din dovezile existente la dosar, nu reiese că citația i-a fost înmânată în timp util pentru termenul de dezbatere în fond și nici că a avut posibilitatea să exercite calea de atac împotriva hotărârii străine.

Se mai susține că violarea dreptului la apărare al părții de către instanța străină, care a judecat procesul fără citarea intimatei, constituie un motiv de iregularitate internațională a hotărârii străine, întemeiat pe ordinea publică și, ca atare, cum, în speță, nu erau îndeplinite condițiile pentru, recunoașterea și executarea hotărârii în România, condiții prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) și ale alin. (2) al aceluiași articol din Legea nr. 105/1991, hotărârea străină își pierde eficacitatea, în sensul că nu are autoritate de lucru judecat și, ca atare, nu poate fi executată în România.

Se mai susține că instanța de apel ar fi ignorat, la pronunțarea soluției, dispozițiile legii conflictuale române, întrucât și-a întemeiat decizia pe așa zisele instrucțiuni amănunțite, cuprinse în hotărârea străină și, că, prin aceasta, a înlăturat excepția de ordine publică din dreptul internațional privat român, ca instrument de protecție a ordinii interne împotriva introducerii legii străine, întrucât, în ceea ce privește efectele hotărârilor străine operează principiul suveranității statelor din dreptul internațional public, care îndatorau instanța [art. 167 alin. (2) din Legea nr. 105/1991] să constate că, în speță, erau incidente normele conflictuale din dreptul internațional privat român și nu instrucțiunile amănunțite din hotărârea străină.

Întrucât norma conflictuală română nu distinge, în ceea ce privește obligativitatea citării părții care a pierdut procesul, pentru termenul de dezbatere în fond a cauzei, obligație care trebuie îndeplinită atât în procedura necontencioasă, cât și în cea contencioasă, or, dacă hotărârea străină a fost pronunțată în procedură necontencioasă, atunci, contrar celor reținute aceasta, nu are putere de lucru judecat, de vreme ce încheierile, care se pronunță în cadrul acestei proceduri, nu au, potrivit art. 377 C. proc. civ., putere de lucru judecat. În sfârșit, se mai susține că, față de obiectul cererii, din care rezultă, fără echivoc, că aceasta a fost promovată în vederea stabilirii unui drept potrivnic față de o altă persoană și, deci, că din aceasta ar rezulta caracterul contencios al cererii, îndatora instanța de apel să constate că instanța din străinătate era obligată să citeze partea care a pierdut procesul pentru termenul de dezbateri în fond.

În consecință, se solicită admiterea recursului, în sensul și pentru motivele scrise depuse la dosar. Recursul declarat în cauză nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, prin hotărârea denumită „Ordin de onorare a Cambiei, pronunțată de Tribunalul Comercial Regional Brno, intrată în vigoare la 8 iunie 2000, pârâta SC G.A.L. SRL Satu Mare a fost obligată să plătească reclamantei SC M.C.U. SRL, în termen de 3 zile, sumele de 330.000 mărci germane, cu dobânzi de 6% calculate începând cu ziua de 21 mai 1999 și până la data achitării debitului, onorariu în valoare de 1.100 mărci germane și cheltuieli de procedură, în sumă de 254.036 kc, legate de asistența juridică sau, în cazul în care are obiecțiuni cu privire la plata sumelor menționate, să introducă în același termen de 3 zile, calculat de la data pronunțării hotărârii, o contestație motivată cu privire la ordinul de onorare a cambiei.

Din cele expuse, rezultă că hotărârea străină a fost pronunțată în procedură necontencioasă, care nu presupunea citarea pârâtei la termenul de soluționare a pricinii, urmând, eventual, ca litigiul să fie rezolvat în cadrul procedurii contencioase, care impunea citarea părților, numai în situația în care pârâta ar fi introdus o contestație în termenul prevăzut anterior (de 3 zile) socotit de la data primirii hotărârii străine.

Or, pârâta nu contestă că a primit, prin comisie rogatorie de la Judecătoria Satu Mare, hotărârea străină și nici că nu a introdus contestație în termenul de 3 zile de la primirea acesteia, ci, dimpotrivă, încearcă să demonstreze că, prin susținerile din recurs, aceasta nu ar fi definitivă și, deci, că nu ar putea fi recunoscută în vederea executării silite în România, deși, prin instrucțiunile amănunțite, care au însoțit această hotărâre străină, a fost încunoștiințată că, în cazul neformulării contestației în termenul prevăzut mai sus, hotărârea devine irevocabilă, cu toate consecințele care decurg dintr-o asemenea situație.

În acest context, bine a reținut instanța de apel, spre deosebire de tribunal, că, în cauză, erau îndeplinite toate cerințele prevăzute de Legea nr. 105/1992, pentru recunoașterea și executarea hotărârii străine în România, din moment ce aceasta era definitivă și poartă semnătura judecătorului și ștampila instanței și care a fost emisă, în lipsa tuturor părților, în procedura necontencioasă, urmând ca, eventual, cererea reclamantei să fie dezbătută în procedură contencioasă, cu citarea părților numai în cazul în care pârâta ar fi introdus contestație împotriva acesteia, cale de atac neexercitată de pârâtă, așa cum s-a arătat mai sus. De asemenea, bine a reținut instanța de apel că există reciprocitate de asistență juridică, în baza tratatului ratificat prin Legea nr. 44/1995, precum și că excepția, privind lipsa legalizării, nu poate fi primită fiind nefondată.

În concluzie, indiferent de susținerile din recurs și de temeiurile juridice pe care sunt fundamentate acestea, criticile pârâtei, îndreptate împotriva deciziei instanței de apel, nu pot fi reținute, din moment ce hotărârea străină a devenit irevocabilă, ca urmare a neexercitării împotriva acesteia a contestației, cale de atac asupra căreia recurenta a fost încunoștiințată că o poate folosi, fără, însă, a recurge în fapt la aceasta, în termenul de 3 zile de la primirea hotărârii străine.

În acest context, obiecțiunile sale, privind, caracterul nedefinitiv al acesteia (care, dacă ar fi fost primite, ar conduce implicit la respingerea cererii de recunoaștere și executare în România a hotărârii străine), sunt nefondate și urmează a fi respinse, neavând nici o relevanță în soluționarea pricinii, faptul că hotărârea străină a fost pronunțată în cadrul procedurii necontencioase, adică fără citarea părților, atâta timp, cât aceasta putea, dacă era diligentă, să uzeze de calea de atac a contestației, situație care ar fi îndatorat Tribunalul Comercial Regional Brno să procedeze la soluționarea pricinii în cadrul procedurii contencioase, adică cu citarea părților și, drept urmare, acestea puteau discuta în contradictoriu toate aspectele litigioase ale cauzei.

Neprocedând astfel, se constată că toate susținerile formulate de pârâtă, prezentate sub forma criticilor îndreptate împotriva acestei instanțe de apel, sunt neîntemeiate și, ca urmare, recursul declarat de aceasta urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta, SC G.A.L. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 51 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2004.