ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3360/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3360/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea nr. 1078/2001 s-a
solicitat Judecătoriei sectorului 5 București încuviințarea executării silite
mobiliare în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 2138 din 4 iunie 1996
a Tribunalului București, secția comercială, decizia civilă nr. 385 din 10
martie 1997 a Curții de Apel București, prin care debitorul SC S. SA este
obligat la plata sumei de 88.800 mărci germane (echivalent la data plății)
către SC R.R. SA.
Prin încheierea nr. 1529 din 13
ianuarie 2004, această instanță a respins cererea de încuviințare silită.
În motivarea soluției, instanța de
fond a reținut că pentru această sumă creditoarea nu a prezentat titlu
executoriu în temeiul căruia se solicită executarea silită.
Hotărârea judecătorească invocată
drept titlu executoriu în cauză privește obligarea debitoarei la plata sumei de
178.932.682 lei, reprezentând contravaloare produse la care se adaugă
cheltuielile de judecată.
S-a mai reținut că pentru
recuperarea acestei creanțe, creditoarea a declanșat executarea silită
împotriva debitoarei, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 451/2001
pe rolul Judecătoriei sector 5, creditoarea confirmând recuperarea sumei de
178.932.682 lei, creanță prevăzută în titlul executor.
Împotriva acestei soluții reclamanta
creditoare a promovat apel susținând că în mod eronat instanța de fond a
reținut că debitoarea și-a achitat datoria în întregime, întrucât prin sentința
civilă nr. 7106 din 17 octombrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 10201/2001,
s-a stabilit faptul că debitoarea urmează să mai plătească echivalentul în lei
la data plății a sumei de 76.091 mărci germane, rest rămas neplătit din suma de
88.000 mărci germane.
Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, prin decizia civilă nr. 277 din 7 iunie 2004, a respins apelul ca
nefondat.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut că, creditoarea SC R.R. SA nu a
prezentat titlu executoriu, potrivit art. 372 C. proc. civ., în temeiul căruia
să poată solicita executarea silită asupra sumei de 88.000 mărci germane.
Sentința civilă nr. 7106/2001,
susține instanța de apel, s-a pronunțat în faza executării silite și nu în
soluționarea fondului, iar pe de altă parte în cererea de chemare în judecată
reclamanta și-a precizat pretențiile în lei, cuantumul acestora fiind stabilit
la suma de 178.932.686 lei sumă ce a fost achitată integral.
Cu petiția înregistrată la data de
15 iulie 2004, reclamanta creditoare a declarat recurs împotriva soluției
instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate.
Se susține că prin sentința civilă nr.
7106 din 17 octombrie 2001 rămasă definitivă, Judecătoria sectorului 5 a admis
contestația la executare reținând că debitoarea a achitat numai o parte din
datorie, întrucât prin titlul inițial s-a stabilit obligarea pârâtei intimate
la plata sumei de 178.932.682 lei reactualizată în funcție de cursul mărci
germane-leu.
Atâta timp cât prin această sentință
s-a stabilit cu puterea lucrului judecat că debitoarea urmează să mai plătească
echivalentul în lei a sumei de 76.091 mărci germane rămas neplătit din suma de
88.800 mărci germane susținerea instanțelor că debitul a fost achitat este
nejustificată.
Recursul este nefondat.
Prin sentința nr. 2138 din 4 iunie
1996 Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea precizată
formulată de reclamanta SC R.R. SA, obligând pârâta la plata sumei de
178.932.682 lei contravaloare produse și 178.932.682 lei penalități de
întârziere.
Deci din conținutul dispozitivului
acestui titlu executoriu nu rezultă că nu s-a pus în discuție plata
echivalentului în lei a vreunei sume, prin precizările făcute în dosarul de
fond reclamanta procedând la transformarea pretențiilor deduse judecății în
monedă națională.
Judecătoria sectorului 5 prin
încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 31 august 2001, a încuviințat
executarea silită a titlului executoriu respectiv sentința civilă nr. 2138/1996,
respectiv suma de 178.932.682 lei.
La data de 8 decembrie 2003
creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare în baza
aceluiași titlu executoriu făcând însă vorbire de o creanță în mărci germane,
cerere respinsă prin încheierea din 13 ianuarie 2004.
Corect s-a reținut de instanța de
apel că executarea silită nu poate fi încuviințată în temeiul sentinței civile nr.
7106/2001, întrucât aceasta s-a pronunțat în faza executării silite și nu în
soluționarea fondului litigiului.
Față de cele arătate, Înalta Curte
reține că hotărârea pronunțată a respectat normele legale în materie de
executare astfel că.
Văzând dispozițiile art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
creditoarea SC R.R. SA, cu sediul ales la cabinet avocat B.D.I., împotriva
deciziei nr. 277 din 7 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 2 iunie 2005.