ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6299/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59/ A din 6 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.F.V.F. împotriva rezoluțiilor nr. 739/ II/2/2006 din 16 iunie 2006 și nr. 60/P/2006 din 25 aprilie 2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul N.F.V.F. la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin rezoluția dată că faptele pentru care judecătorul B.D.

de la Tribunalul Galați a fost cercetat sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, cuprinse în textele art. 246 C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen., nu sunt prevăzute de legea penală și nu există (cu referire la fals). Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul N.F.V.F. care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate. Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul N.F.V.F.

este nefondat pentru următoarele considerente: Prin plângerea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, ce a fost trimisă spre competență soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, unde a fost înregistrată sub nr. 60/P/2006, petiționarul N.F.V.F. a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorul B.D. de la Tribunalul Galați sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzute de art. 246 și art. 289 alin. (1) C. pen. În motivarea plângerii, petiționarul a susținut că este nemulțumit de modul în care magistratul a soluționat dosarul civil nr. 2827/LJ/2001, afirmând că judecătorul s-a pronunțat pe baza unor înscrisuri false aflate la dosar și că a reținut o situație de fapt care nu corespunde adevărului.

În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția nr. 60/P/2006 din 25 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul B.D. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că fapta de fals intelectual nu există, iar celelalte aspecte invocate de petiționarul N.F.V.F. nu sunt prevăzute de legea penală, ci reprezintă motive de nelegalitate și netemeinicie, pe care petentul le putea invoca în căile de atac promovate împotriva sentinței civile nr. 177 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Galați pronunțată în cauză.

Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 739/II/2/2006 din 16 iunie 2006. Împotriva celor două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., în termen legal, petentul N.F.V.F. a formulat plângere la Curtea de Apel Galați, instanță competentă să soluționeze cauza în fond. Examinând întreg materialul probator administrat în cauză Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată sub nr. 2827/LJ/2001 la Tribunalul Galați, secția comercială, creditorii N.F.V.F.

și A.F.V.F. au solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC A. SA Berheci, declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei și recuperarea creanței lor în sumă de 471.669 mărci germane și de 50.000 mărci germane sau echivalentul acestor sume în Euro. În motivarea cererii creditorii au arătat că au avut relații comerciale cu debitoarea, conform contractului nr. 206 din 4 aprilie 1997, în sensul că au împrumutat debitoarei suma de 380.000 mărci germane. Conform contractului debitoarea trebuia să restituie integral suma împrumutată și dobânzile aferente până la data de 4 aprilie 2001. Debitoarea nu și-a respectat obligațiile contractuale, restituind doar sume derizorii, iar din luna septembrie 2001 a încetat plățile.

Debitoarea SC A. SA Berheci, în temeiul art. 31 din Legea nr. 64/1995, a formulat contestație împotriva cererii creditorilor, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată, deoarece a efectuat anumite plăți, iar creanța creditorilor nu este certă și nu se află în stare de insolvență. Prin sentința civilă nr. 177 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Galați, contestația formulată de debitoarea SC A. SA Berheci a fost admisă, iar cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de creditorii N.F.V.F. și A.F.V.F. a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 64/1995, deoarece creanța creditorilor nu este certă, fiecare parte susținând altă variantă de executare a contractului și că debitoarea nu se află în insolvență, deoarece, în perioada septembrie-decembrie 2001, a făcut plăți în sumă de aproximativ 7.000.000.000 lei.

Sentința civilă nr. 177 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Galați a fost pronunțată de judecătorul B.D. și a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 661/ R din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, decizie prin care recursul creditorilor N.F.V.F. și A.F.V.F. a fost respins ca nefondat. Împotriva judecătorului B.D., care a soluționat cauza menționată mai sus, petiționarul N.F.V.F. a formulat plângere penală, apreciind că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor reclamate, deoarece a pronunțat hotărârea având în vedere numai actele depuse la dosar de către debitoarea SC A. SA Berheci, acte care sunt false și că a reținut o situație de fapt neadevărată, favorizând debitoarea și scăpând-o de la faliment.

Înalta Curte constată că, în mod corect, față de probele administrate în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că fapta de fals intelectual nu există, iar celelalte aspecte reclamate de petentul N.F.V.F. nu sunt prevăzute de legea penală, dispunând neînceperea urmăririi față de judecătorul B.D. În ceea ce privește fapta de fals se constată că petentul a făcut referire la înscrisurile depuse la dosar de SC A. SA Berheci, susținând că aceste acte sunt false și nu la înscrisuri întocmite de judecător. În situația în care ar fi apreciat că documentele de plată depuse la dosar de debitoarea SC A. SA Berheci sunt false, petentul ar fi avut posibilitatea să uzeze de procedura prevăzută de art. 177 – art. 184 C. proc.

civ. La pronunțarea sentinței civile nr. 177 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Galați, judecătorul B.D. a avut în vedere susținerile și documentele depuse la dosar, atât de creditori, cât și de debitor. Faptul că, în motivarea hotărârii, judecătorul a preluat unele dintre susținerile părților, de exemplu susținerea debitoarei că a achitat suma de 242.157 mărci germane, cu titlul de dobândă și suma de 217.169 mărci germane, cu titlul de împrumut, nu înseamnă că judecătorul a comis un fals, atâta timp cât documentele respective nu au fost contestate. Mai mult, susținerile și documentele contradictorii au fost de natură să formeze judecătorului convingerea că între părți există neînțelegeri cu privire la modul în care și-au îndeplinit obligațiile contractuale, cu privire la existența și întinderea creanței, aspecte care puteau fi clarificate pe calea unei acțiuni civile în justiție.

Chiar dacă judecătorul ar fi reținut o situație contrară probelor administrate în cauză, acest aspect nu atrage răspunderea penală a magistratului respectiv. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată de judecătorul B.D. în cauza aflată pe rolul Tribunalului Galați nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa. Interpretarea și evaluarea probelor administrate este atributul completului de judecată, iar împotriva unor hotărâri, considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.

A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar. Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate. Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de părți, iar hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

Cum din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea magistratului reclamat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.F.V.F. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.F.V.F. împotriva sentinței penale nr. 59/ A din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2006.