ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4156/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23/ F din 27 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1824/44/2006, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului B.O., împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dată în dosarul nr. 8/P/2006, privind pe făptuitorul Ș.V. Petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 21 aprilie 2005, petentul B.O. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva făptuitorului D.Șt. pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția nr. 1789/P/2005 din 27 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorului D.Șt., pentru infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen., aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr. 969/II/2/2005 din 28 mai 2005, a prim procurorului Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, ca nefondată. Această rezoluție a fost atacată de petent în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., la Judecătoria Brăila, solicitând desființarea acesteia. Prin sentința penală nr. 2752 din data de 15 noiembrie 2005, pronunțată de judecătorul Ș.V. în dosarul nr. 11.996/2005, a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în cauză.

Nemulțumit de soluția pronunțată de judecător, petentul a formulat împotriva acestuia plângere la Parchetul de pe lângă Curte de Apel Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Plângerea a fost soluționată prin rezoluția nr. 8/P/2006 din 14 februarie 2006, a Parchetului de pe lângă Curte de Apel Galați prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul Ș.V. Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petentul, în condițiile art. 278 C. proc. pen., considerând-o netemeinică și nelegală. Prin rezoluția din data de 9 martie 2006, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 241/II/2/2006, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petent împotriva rezoluției nr. 8/P/2006 din 14 februarie 2006. În condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., petentul a formulat plângere la instanța competentă. Curtea de Apel Galați sesizată cu soluționarea acestei plângeri, verificând rezoluțiile date de Parchet, a constatat că acestea sunt bine documentate, fundamentate pe actele premergătoare efectuate în cauză, din a căror analiză a rezultat că, nu există fapta de abuz în serviciu, reclamată de petent. Pentru aceste considerente, curtea, pin sentința penală nr. 23/ F din 27 aprilie 2007, a respins, ca nefondată, plângerea petentului împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Galați, în dosarul nr. 8/P/2006 din data de 14 februarie 2006, privind pe făptuitorul Ș.V. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul B.O.

solicitând casarea acesteia întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina făptuitorului Ș.V. în actul de sesizare și a dat o interpretare greșită probelor de la dosar atunci când „l-a achitat pe inculpat”. Deși petentul invocă aceste motive de recurs, reproducând textul din Codul de procedură penală, nu arată care sunt faptele asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, de ce consideră că hotărârea este nemotivată, iar în ce privește achitarea inculpatului, petentul este în eroare întrucât sentința nu face vorbire de achitarea făptuitorului. A mai invocat faptul că pentru termenul din data de 27 aprilie 2006, la care a fost legal citat, a adresat instanței o cerere de amânare, pentru a-și putea pregăti apărarea, cerere de care instanța nu a ținut cont, întrucât cauza s-a soluționat la acel termen.

Examinând recursul declarat de petentul B.O. împotriva sentinței sus arătată, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10 și 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petentului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Ș.V., judecător la Judecătoria Brăila, a pronunțat sentința penală nr. 2752 din 15 noiembrie 2005, prin care a respins plângerea petentului B.O. formulată împotriva rezoluției dată de procuror prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul D.Șt. pentru infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. Hotărârile instanțelor de judecată sunt supuse numai controlului judecătoresc, la instanțele ierarhic superioare prevăzute de Codul de procedură penală, care au competența să examineze hotărârile supuse controlului, sub aspectul legalității și temeiniciei.

Verificarea hotărârilor judecătorești de o altă autoritate, echivalează cu o încălcare a principiului independenței judecătorului așa cum este prevăzut de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. Astfel, petentul avea posibilitatea să declare recurs împotriva sentinței pronunțată de judecătorul Ș.V., în termen de 10 zile de la comunicare, instanța de control judiciar având competența să examineze hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei. Din actele depuse la dosar: sentința penală nr. 2752 din 15 noiembrie 2005 a Judecătoriei Brăila, rezoluția nr. 1789/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, rezultă că judecătorul Ș.V. a soluționat plângerea petentului, în limita competențelor sale, supunându-se dispozițiilor legale în materie în raport de obiectul cauzei.

Cum în cauză nu există nici o dovadă de incorectitudine sau de lipsă de imparțialitate din partea judecătorului, în soluționarea cauzei, în mod corect procurorul prin rezoluție și prima instanță prin sentința pronunțată, a reținut că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reclamată de petent nu există. Cu privire la ultimul motiv de recurs, se reține că la dosarul primei instanțe se află o cerere de amânare formulată de petent, dar așa cum este consemnat pe ea, a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor, astfel că, în condițiile art. 329 C. proc. pen., instanța nu a luat-o în considerare. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 23/ F din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 23/ F din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 28 iunie 2006.