ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4156/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/ F din

27 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1824/44/2006,

a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului B.O., împotriva rezoluției

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dată în dosarul nr. 8/P/2006,

privind pe făptuitorul Ș.V.

Petentul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, la data de 21 aprilie 2005, petentul B.O. a

formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva

făptuitorului D.Șt. pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prevăzută

de art. 218 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția nr. 1789/P/2005 din

27 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorului D.Șt., pentru infracțiunea prevăzută de art.

218 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei rezoluții petentul

a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen., aceasta fiind

respinsă prin rezoluția nr. 969/II/2/2005 din 28 mai 2005, a prim procurorului

Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, ca nefondată.

Această rezoluție a fost atacată de

petent în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., la Judecătoria Brăila,

solicitând desființarea acesteia.

Prin sentința penală nr. 2752 din

data de 15 noiembrie 2005, pronunțată de judecătorul Ș.V. în dosarul nr. 11.996/2005,

a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluției prim procurorului

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, menținând rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale pronunțată în cauză.

Nemulțumit de soluția pronunțată de

judecător, petentul a formulat împotriva acestuia plângere la Parchetul de pe

lângă Curte de Apel Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea a fost soluționată prin rezoluția

nr. 8/P/2006 din 14 februarie 2006, a Parchetului de pe lângă Curte de Apel

Galați prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul Ș.V.

Împotriva acestei rezoluții, a

formulat plângere petentul, în condițiile art. 278 C. proc. pen., considerând-o

netemeinică și nelegală.

Prin rezoluția din data de 9 martie

2006, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, în dosarul nr. 241/II/2/2006, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată,

a plângerii formulată de petent împotriva rezoluției nr. 8/P/2006 din 14

februarie 2006.

În condițiile art. 278

1

C.

proc. pen., petentul a formulat plângere la instanța competentă.

Curtea de Apel Galați sesizată cu

soluționarea acestei plângeri, verificând rezoluțiile date de Parchet, a

constatat că acestea sunt bine documentate, fundamentate pe actele premergătoare

efectuate în cauză, din a căror analiză a rezultat că, nu există fapta de abuz

în serviciu, reclamată de petent.

Pentru aceste considerente, curtea,

pin sentința penală nr. 23/ F din 27 aprilie 2007, a respins, ca nefondată,

plângerea petentului împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curte

de Apel Galați, în dosarul nr. 8/P/2006 din data de 14 februarie 2006, privind

pe făptuitorul Ș.V.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs petentul B.O. solicitând casarea acesteia întrucât nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază, instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte

reținute în sarcina făptuitorului Ș.V. în actul de sesizare și a dat o

interpretare greșită probelor de la dosar atunci când „l-a achitat pe

inculpat”.

Deși petentul invocă aceste motive

de recurs, reproducând textul din Codul de procedură penală, nu arată care sunt

faptele asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, de ce consideră că hotărârea

este nemotivată, iar în ce privește achitarea inculpatului, petentul este în eroare

întrucât sentința nu face vorbire de achitarea făptuitorului.

A mai invocat faptul că pentru

termenul din data de 27 aprilie 2006, la care a fost legal citat, a adresat

instanței o cerere de amânare, pentru a-și putea pregăti apărarea, cerere de

care instanța nu a ținut cont, întrucât cauza s-a soluționat la acel termen.

Examinând recursul declarat de petentul

B.O. împotriva sentinței sus arătată, în raport de motivele invocate ce se vor

analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9,

10 și 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petentului

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Ș.V., judecător la Judecătoria

Brăila, a pronunțat sentința penală nr. 2752 din 15 noiembrie 2005, prin care a

respins plângerea petentului B.O. formulată împotriva  rezoluției dată de

procuror prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul D.Șt.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen.

Hotărârile instanțelor de judecată

sunt supuse numai controlului judecătoresc, la instanțele ierarhic superioare

prevăzute de Codul de procedură penală, care au competența să examineze

hotărârile supuse controlului, sub aspectul legalității și temeiniciei.

Verificarea hotărârilor

judecătorești de o altă autoritate, echivalează cu o încălcare a principiului

independenței judecătorului așa cum este prevăzut de art. 2 alin. (3) din Legea

nr. 303/2004.

Astfel, petentul avea posibilitatea

să declare recurs împotriva sentinței pronunțată de judecătorul Ș.V., în termen

de 10 zile de la comunicare, instanța de control judiciar având competența să

examineze hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei.

Din actele depuse la dosar: sentința

penală nr. 2752 din 15 noiembrie 2005 a Judecătoriei Brăila, rezoluția nr. 1789/P/2005

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, rezultă că judecătorul Ș.V. a

soluționat plângerea petentului, în limita competențelor sale, supunându-se

dispozițiilor legale în materie în raport de obiectul cauzei.

Cum în cauză nu există nici o dovadă

de incorectitudine sau de lipsă de imparțialitate din partea judecătorului, în

soluționarea cauzei, în mod corect procurorul prin rezoluție și prima instanță

prin sentința pronunțată, a reținut că fapta de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, reclamată de petent nu există.

Cu privire la ultimul motiv de

recurs, se reține că la dosarul primei instanțe se află o cerere de amânare

formulată de petent, dar așa cum este consemnat pe ea, a fost depusă la dosar

după închiderea dezbaterilor, astfel că, în condițiile art. 329 C. proc. pen.,

instanța nu a luat-o în considerare.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr.

23/ F din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați.

În conformitate cu art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 23/ F din 27

aprilie 2006 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 28

iunie 2006.