ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5137/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12/ F din 1martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 111/2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluției din 15 noiembrie 2005, dată în dosarul nr. 240/P/2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Totodată, s-a dispus obligarea petentului la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin plângerea formulată de petentul C.V. a solicitat infirmarea rezoluției din data de 15 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul penal nr. 240/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și preluarea în vederea efectuării urmăririi penale de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea plângerii formulate se arată că soluția reflectă lipsa de obiectivitate a procurorilor care au instrumentat dosarul și care au tergiversat în mod voit soluționarea urmăririi penale. Plângerea a fost înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost ulterior înaintată Parchetului Curții de Apel Brașov, fiind înregistrată sub nr. 111/2006. O plângere similară petentul a înaintat-o direct Curții de Apel Brașov, plângere ce a fost înregistrată sub nr. 46/P/2006. Prin sentința penală nr. 8 din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, plângerea petentului C.V. ce a făcut obiectul dosarului nr. 46/P/2006 al acestei instanțe, a fost admisă, iar rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 240/P/2004 a fost desființată în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la făptuitoarea S.M., menținându-se celelalte dispoziții ale rezoluției ca fiind legale și temeinice.

În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei privind făptuitoarea S.M. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Dată fiind pronunțarea acestei soluții în dosarul mai sus menționat, în prezenta cauză petentul C.V. a fost citat cu mențiunea de a preciza dacă își mai menține plângerea formulată, petentul precizând însă că obiectul prezentului dosar nu poate avea semnificația unei plângeri în înțelesul art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată în temeiul acestui articol fiind soluționată prin sentința penală nr. 8/2006 a Curții de Apel Brașov, ci constituie o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 209 alin. (6) C. proc.

pen. Examinând actele și lucrările dosarului curtea a reținut următoarele: Cererea înaintată de către petentul C.V. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deși întemeiată pe dispozițiile art. 209 alin. (6) C. proc. pen., îmbracă caracteristicile unei plângeri împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de numiții T.G.O., G.I., S.M. și Ț.N., împotriva cărora petentul C.V. formulase plângere penală. Reținând că o plângere similară, îndreptată împotriva aceleiași rezoluții, a fost deja soluționată, instanța de fond a constatat că plângerea din prezenta cauză a rămas fără obiect. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, motivând că, în mod greșit a fost obligat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare întrucât nu se face vinovat de faptul că instanța nu a verificat legalitatea sesizării.

Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte constată că prin sentința recurată s-a procedat la o corectă aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora „în cazul introducerii .. oricărei cereri, cheltuielile sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins cererea”. Prin hotărârea primei instanțe s-a pronunțat o soluție de respingere a plângerii, astfel că, în mod corect, autorul plângerii respinse a fost obligat la cheltuieli judiciare. Instanța nu este ținută de calificarea pe care partea o dă cererii sale, astfel că, în mod corect a constatat că plângerea petentului îmbracă forma prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., singurul text ce reglementează dreptul unei persoane interesate de a ataca soluțiile de netrimitere ale procurorului.

Invocarea art. 209 alin. (6) C. proc. pen., de către petent nu putea fi primită, neexistând o reglementare care să prevadă că partea se poate adresa instanței cu o atare solicitare, respectiv cu solicitarea ca parchetul superior să preia o cauză de la parchetul inferior. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.V. împotriva sentinței penale nr. 12/ F din 1 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2006.