ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6913/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 422 din 15

octombrie 2003, Tribunalul Brașov a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului C.M.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13

și art. 41 alin. (2) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. iar, în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a

achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1)

și (2) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat preventiv în perioada 19 aprilie 2000 – 14 februarie 2001.

Totodată, s-a respins acțiunea

formulată de partea civilă S.L., prin reprezentant legal.

Pentru a pronunța achitarea s-a

reținut că, potrivit celor constatate la examinarea medico-legală, în perioada

februarie - martie 2000, inculpatul nu a întreținut raporturi sexuale anale cu

partea vătămată S.L., în vârstă de 11 ani. De asemenea, nu a rezultat că

inculpatul a imobilizat-o pe partea vătămată, legând-o de mâini și de picioare.

Prin decizia penală nr. 99/ Ap din

29 martie 2004, Curtea de Apel Brașov, admițând apelul parchetului, a

desființat, în parte, sentința, în sensul schimbării încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 200 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.,

și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare,

pedeapsă referitor la care s-a constatat incidența grațierii în temeiul art. 1

din Legea nr. 543/2002.

Ulterior, Înalta Curte de Casație și

Justiție, admițând recursul parchetului și inculpatului, a casat în parte

decizia nr. 99/ Ap din 29 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, numai privitor

la omisiunea pronunțării instanței de apel, respectiv la infracțiunea prevăzută

de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., dispunând, sub acest aspect, trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

Curtea de Apel Brașov, secția pentru

minori și familie, rejudecând cauza în limitele arătate prin decizia penală nr.

6/ Ap din 12 aprilie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, a desființat sentința, cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., și a schimbat temeiul achitării

inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., din art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

în art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Totodată, a fost respins apelul

inculpatului.

S-a constatat că, prin decizia

penală nr. 6145 din 19 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

au fost menținute dispozițiile deciziei penale nr. 99 din 29 martie 2004 a

Curții de Apel Brașov.

Împotriva deciziei sus-menționate,

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul C.M.

Prin recursul declarat, procurorul a

solicitat înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.

În ședința publică din 8 decembrie

2005, reprezentantul parchetului a declarat că își retrage recursul.

Drept urmare, în baza art. 385

4

raportat la art. 369 C. proc. pen., se va lua act de retragerea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin recursul declarat, inculpatul a

reiterat motivele invocate în apel solicitând restituirea cauzei la procuror, a

susținut că sentința penală nr. 422/2003 a Tribunalului Brașov este lovită de

nulitate și a cerut achitarea pentru aceleași motive expuse în scris și

susținute oral.

Totodată, a mai solicitat, printr-o

cerere depusă în ședința publică din 8 decembrie 2005, daune morale în valoare

de 1.000.000 RON.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului

rezultă următoarele:

Criticile formulate de inculpatul

recurent, identice cu cele invocate în apel, au fost temeinic verificate de

către instanța de apel și corect soluționate prin decizia nr. 6/ Ap/M.F. din 12

aprilie 2005.

Se constată, totodată, că recurentul

inculpat repetă aceleași critici pe care le-a formulat și susținut în apel,

fără să aibă în vedere că prin decizia penală nr. 6145 din 19 noiembrie 2004

Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut dispozițiile deciziei penale nr.

99 din 29 martie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Având în vedere că în urma

verificării legalității și temeiniciei deciziei atacate, se constată că

aceleași critici, invocate și susținute de recurent, au fost corect examinate

și justificat respinse, pentru considerentele cuprinse în conținutul deciziei nr.

6/Ap/2005 iar, pe de altă parte că cele dispuse anterior prin decizia penală nr.

99 din 29 martie 2004 a Curții de Apel Brașov au fost menținute prin decizia

penală nr. 6145/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează ca

recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la

despăgubiri civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei

penale nr. 6/ AP din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori

și familie.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie 2005.