ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 779/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În baza art. 409 și a art. 410 alin.

(1), partea I, pct. 4, 7 și 8 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare

împotriva sentinței penale nr. 281 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Oltenița, deciziei

penale nr. 323 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Călărași și a deciziei

penale nr. 572 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București pentru două

motive:

dat o greșită încadrare juridică în dispozițiile art. 197 alin. (1) în loc de

art. 201 alin. (4) C. pen. și, urmare unei erori grave de fapt, au dispus

achitarea acestuia.

greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

S-a reținut că Judecătoria Oltenița,

prin sentința penală menționată, l-a condamnat pe inculpatul G.V.V. la

pedepsele de 4 ani închisoare și, respectiv, 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de viol și perversiune sexuală, prevăzute de art. 197

alin. (1) și art. 201 alin. (1) și (4) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani închisoare.

Totodată, s-a dispus interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3

ani.

Măsura arestării preventive a

inculpatului a fost menținută, iar perioada executată a fost dedusă de la 10

aprilie 2002, la zi.

S-a reținut că, în noaptea de 6

aprilie 2002, prin constrângere, inculpatul a întreținut raporturi sexuale

normale, orale și anale cu partea vătămată D.M.

Tribunalul Călărași a admis apelul

declarat de inculpat și a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea acestuia pentru infracțiunea de

perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., cu

motivarea că art. 197 alin. (1) din același cod, sancționează atât raporturile

sexuale normale, cât și relațiile de perversiune sexuală.

Totodată, a respins apelul declarat

de procuror.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a admis recursurile declarate de procuror și inculpat, a schimbat

încadrarea juridică din art. 201 alin. (1) și (4) în art. 197 alin. (1) C. pen.

și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

l-a achitat pe inculpat pentru această infracțiune. De asemenea, a redus

pedeapsa de la 4 ani la 3 ani închisoare, pentru cealaltă infracțiune de viol

reținută în sarcina inculpatului.

La adoptarea acestei soluții,

instanța a considerat că actele de perversiune sexuală se încadrează tot în

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., însă, în cazul

acestora, a apreciat că ele au fost comise fără constrângere și, ca atare,

faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului

în anulare, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și condamnarea

inculpatului G.V.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197

alin. (1) și art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., la pedepse majorate, cu

aplicarea unui spor justificat de pluralitatea și gravitatea faptelor comise.

Examinând recursul în anulare,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat pentru

motivele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza actelor și lucrărilor

cauzei, Curtea constată că, prin constrângerea victimei la întreținerea de acte

sexuale, de orice natură, inculpatul G.V.V. a săvârșit infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., acestei încadrări juridice

subsumându-i-se și cea prevăzută de articolul 201 alin. (4) C. pen., datorită

paralelismului creat de legiuitor ca urmare a modificării conținutului art. 197

alin. (1) C. pen., prin care sunt absorbite și prevederile textului

incriminator al infracțiunii de perversiune sexuală în teza alineatului 4 al

articolului 201 C. pen.

Curtea constată că infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpatului

conține întreaga activitate materială desfășurată de inculpat, iar încadrarea

juridică corespunde situației de fapt și vinovăției inculpatului,

neimpunându-se schimbarea acesteia.

Cât privește modul de

individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.,

Curtea constată că acesta contravine dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Întrucât comportamentul victimei

anterior și în timpul săvârșirii faptei a prezentat evidente ambiguități sub

aspectul modului în care a transmis inculpatului refuzul său de a întreține

acte sexuale, având în vedere atitudinea sinceră a făptuitorului care a relatat

amănunțit modul de săvârșire a infracțiunii, vârsta acestuia de 24 ani, lipsa

antecedentelor penale și conduita bună avută anterior comiterii faptei, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita

minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197

alin. (1) C. pen.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să caseze decizia penală nr.

572 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu

privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.V.V.

Făcând aplicarea art. 74 lit. a) și

art. 76 C. pen., la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C.

pen., Curtea va reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la un an și 10 luni

închisoare.

Curtea consideră că, prin cuantumul și modalitatea

de executare, această pedeapsă este necesară și suficientă reeducării sociale a

inculpatului.

Curtea constată că pedeapsa a fost

executată în perioada 10 aprilie 2002 – 10 februarie 2004 și va dispune punerea

de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 281 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Oltenița,

deciziei penale nr. 323 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Călărași și

deciziei penale nr. 572 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, privind pe inculpatul G.V.V.

Casează decizia penală nr. 572 din

27 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu privire la

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.

Face aplicarea art. 74 lit. a), art.

76 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și reduce

pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la un an și 10 luni

închisoare.

Constată că pedeapsa a fost

executată în perioada 10 aprilie 2002 – 10 februarie 2004 și dispune punerea de

îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu asigurată intimatului inculpat G.V.V., în sumă de 400.000 lei se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2004.