ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 779/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În baza art. 409 și a art. 410 alin. (1), partea I, pct. 4, 7 și 8 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 281 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Oltenița, deciziei penale nr. 323 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Călărași și a deciziei penale nr. 572 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București pentru două motive: 1. Instanțele de control judiciar au dat o greșită încadrare juridică în dispozițiile art. 197 alin. (1) în loc de art. 201 alin. (4) C. pen. și, urmare unei erori grave de fapt, au dispus achitarea acestuia.

2. Instanțele au aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. S-a reținut că Judecătoria Oltenița, prin sentința penală menționată, l-a condamnat pe inculpatul G.V.V. la pedepsele de 4 ani închisoare și, respectiv, 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și perversiune sexuală, prevăzute de art. 197 alin. (1) și art. 201 alin. (1) și (4) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Totodată, s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută, iar perioada executată a fost dedusă de la 10 aprilie 2002, la zi.

S-a reținut că, în noaptea de 6 aprilie 2002, prin constrângere, inculpatul a întreținut raporturi sexuale normale, orale și anale cu partea vătămată D.M. Tribunalul Călărași a admis apelul declarat de inculpat și a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea acestuia pentru infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., cu motivarea că art. 197 alin. (1) din același cod, sancționează atât raporturile sexuale normale, cât și relațiile de perversiune sexuală. Totodată, a respins apelul declarat de procuror. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis recursurile declarate de procuror și inculpat, a schimbat încadrarea juridică din art. 201 alin. (1) și (4) în art. 197 alin. (1) C. pen.

și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru această infracțiune. De asemenea, a redus pedeapsa de la 4 ani la 3 ani închisoare, pentru cealaltă infracțiune de viol reținută în sarcina inculpatului. La adoptarea acestei soluții, instanța a considerat că actele de perversiune sexuală se încadrează tot în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., însă, în cazul acestora, a apreciat că ele au fost comise fără constrângere și, ca atare, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și condamnarea inculpatului G.V.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., la pedepse majorate, cu aplicarea unui spor justificat de pluralitatea și gravitatea faptelor comise. Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Din analiza actelor și lucrărilor cauzei, Curtea constată că, prin constrângerea victimei la întreținerea de acte sexuale, de orice natură, inculpatul G.V.V.

a săvârșit infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., acestei încadrări juridice subsumându-i-se și cea prevăzută de articolul 201 alin. (4) C. pen., datorită paralelismului creat de legiuitor ca urmare a modificării conținutului art. 197 alin. (1) C. pen., prin care sunt absorbite și prevederile textului incriminator al infracțiunii de perversiune sexuală în teza alineatului 4 al articolului 201 C. pen. Curtea constată că infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpatului conține întreaga activitate materială desfășurată de inculpat, iar încadrarea juridică corespunde situației de fapt și vinovăției inculpatului, neimpunându-se schimbarea acesteia.

Cât privește modul de individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., Curtea constată că acesta contravine dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen. Întrucât comportamentul victimei anterior și în timpul săvârșirii faptei a prezentat evidente ambiguități sub aspectul modului în care a transmis inculpatului refuzul său de a întreține acte sexuale, având în vedere atitudinea sinceră a făptuitorului care a relatat amănunțit modul de săvârșire a infracțiunii, vârsta acestuia de 24 ani, lipsa antecedentelor penale și conduita bună avută anterior comiterii faptei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să caseze decizia penală nr. 572 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.V.V. Făcând aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., Curtea va reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la un an și 10 luni închisoare. Curtea consideră că, prin cuantumul și modalitatea de executare, această pedeapsă este necesară și suficientă reeducării sociale a inculpatului. Curtea constată că pedeapsa a fost executată în perioada 10 aprilie 2002 – 10 februarie 2004 și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 414 1 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 281 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Oltenița, deciziei penale nr. 323 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Călărași și deciziei penale nr. 572 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul G.V.V. Casează decizia penală nr. 572 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Face aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la un an și 10 luni închisoare.

Constată că pedeapsa a fost executată în perioada 10 aprilie 2002 – 10 februarie 2004 și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat G.V.V., în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.