ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6420/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 850 din 22 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a admis cererea formulată de condamnatul V.M.C . S-a dispus în baza art. 449 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen., contopirea pedepselor de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 605 din 19 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală a Curții de Apel București nr. 487 din 1 septembrie 2003 și pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 215 din 4 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2800 din 28 octombrie 2000 a Curții de Apel București, condamnatul având de executat pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 793 din 3 octombrie 2003 emis în baza sentinței penale nr. 605 din 19 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, precum și a mandatului de executare nr. 260 din 12 noiembrie 2003 emis în baza sentinței penale nr. 215 din 4 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală și emiterea unui nou mandat de executare de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a condamnatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția acestuia de la data de 9 octombrie 2002 la 22 iunie 2004. În temeiul art. 191 C. proc.

pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 2414/2004 pe rolul Tribunalului București, secția I penală, petentul condamnat V.C. a solicitat contopirea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 605 din 19 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 487 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel București și pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 215 din 4 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4800 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București.

S-au depus la dosar mandatele de executare a pedepsei pentru cele două sentințe penale, rămase definitive și sentințele penale nr. 605 din 19 iunie 2003 și nr. 215 din 4 martie 2003. Analizând cererea, instanța a constatat că prima sentință penală rămasă definitivă este nr. 605 din 19 iunie 2003 prin decizia penală nr. 487 din 1 septembrie 2003 în raport de decizia penală nr. 4.800 din 28 octombrie 2003 privind sentința penală nr. 215 din 4 martie 2003. Văzând sentințele penale puse în discuție pentru contopire, instanța Tribunalul București este competentă material a judeca cauza.

S-a reținut că în sentința penală nr. 605 din 19 iunie 2003, petentul condamnat a fost judecat pentru o infracțiune de tâlhărie calificată, săvârșită la data de 22 martie 2002, iar prin sentința penală nr. 215 din 4 martie 2003 a fost condamnat pentru o infracțiune de tâlhărie calificată, săvârșită la data de 1 august 2002. S-a constatat că ambele infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a vreunei sentințe penale, supuse contopirii, deci înainte de 1 septembrie 2003, astfel că în baza art. 449 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a admis cererea, s-a dispus contopirea celor două pedepse aplicate, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul V.C., care a solicitat deducerea din pedeapsa rezultantă și a perioadei executată anterior de la data de 14 august 2001 până la data de 18 februarie 2002. Prin decizia penală nr. 577 din 3 august 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de condamnatul V.C., desființând, în parte, sentința atacată și, rejudecând, a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și perioada executată de la 14 august 2001 la 18 februarie 2002. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și, pe fond, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Recurentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 215 din 4 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, modificată prin decizia penală nr. 4800 din 28 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., fiind arestat preventiv la 9 octombrie 2002. Prin sentința penală nr. 605 din 19 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 487 a Curții de Apel București, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., fiind arestat în altă cauză.

Astfel încât, în mod corect, prima instanță, contopind cele două pedepse, a dedus perioada executată de la 9 octombrie 2002 la 22 iunie 2004. Analizând dispozitivul sentinței penale nr. 605 din 19 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, se constată că, în mod greșit, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen., cu privire la computarea perioadei de la 14 august 2001 la 18 februarie 2002, pentru condamnatul V.C., în realitate aceasta fiind executată de un alt inculpat, D.A.L., din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1607/2001 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1278/2002 a Curții de Apel București.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis recursul declarat de parchet, se va casa decizia atacată și, rejudecând, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul V.C.M. împotriva sentinței penale nr. 850 din 22 iunie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2414/2004, sentință care se va menține. Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 577 din 3 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe condamnatul V.C.M. Casează decizia penală atacată, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul V.C.M. împotriva sentinței penale nr. 850 din 22 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2414/2004, sentință pe care o menține. Conform dispozițiilor art. 189 C. proc. pen., suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2004.