ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2270/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7/ F din 6

februarie 2006, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul S.V. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale

din 19 septembrie 2005 dată în dosarul nr. 100/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

S-a reținut, în fapt, că printr-o

plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați petiționarul a

solicitat efectuarea de cercetări față de comisarul P.G. și subcomisarul Z.F. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că la data de 10 mai 2005

în mod abuziv i-au cerut să predea gestiunea A.P. Galați, unde era

administrator, au pătruns fără drept în sediul asociației, însoțiți de

reprezentanți ai primăriei și mai mulți locatari, de unde au ridicat două

chitanțiere cu regim special, l-au scos forțat din sediul asociației, aplicând

sigiliul pe ușa de la intrare și în mod abuziv l-au condus la sediul poliției,

unde după ce a fost legitimat i s-a permis să plece.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză a rezultat că urmare nemulțumirilor produse în rândul locatarilor care

făceau parte din A.P. din municipiul Galați a cărui administrator era de circa

10 ani, petiționarul S.V., în luna aprilie 2005 s-a constituit un comitet de

inițiativă care a convocat adunarea generală a proprietarilor, la data de 16

aprilie 2005, la care s-a ales un nou comitet executiv, o nouă comisie de

cenzori și s-a dispus înlocuirea din funcția de președinte a lui S.V., iar ulterior

prin decizia nr. 1 din 28 aprilie 2005, i s-a desfăcut contractul de muncă.

La data de 7 aprilie 2005, s-a

înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, dosarul nr. 2105/P/2005,

în care S.A., membră a comisiei de cenzori reclama pe S.V. pentru săvârșirea

mai multor fapte penale, cauză care a fost trimisă la I.P.J. Galați, fiind

repartizată pentru efectuarea cercetărilor, comisarului Z.F. din cadrul S.I.F.

Noua conducere a asociației și

reprezentanții primăriei au solicitat sprijin în identificarea și inventarierea

documentelor asociației și pentru preluarea gestiunii întrucât S.V. refuza

acest lucru. Pe baza înțelegerii cu reprezentanții asociației și primăriei, la

data de 10 mai 2005, s-au deplasat la sediul asociației Z.F., împreună cu inspectorul

primăriei, M.M. și mai mulți membri ai comitetului executiv, solicitându-i lui S.V.

să predea cheile și toată gestiunea.

Întrucât S.V. a avut o reacție

violentă și de amenințare la adresa persoanelor care s-au prezentat la sediul

asociației, ofițerul de poliție a solicitat sprijin comisarului P.G., șeful secției

3 poliție, care a trimis imediat un echipaj de poliție, după care a mers

personal la sediul asociației.

Întrucât S.V. și o altă persoană

care a refuzat să se legitimeze au refuzat să predea documentele,

comportându-se în continuare violent, cei doi au fost conduși la sediul

poliției unde au fost sancționați contravențional.

S-a reținut în rezoluția atacată că

cei doi ofițeri de poliție, intimații din cauza de față, în ziua de 10 mai 2005,

s-au aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu atunci când s-au deplasat la

sediul A.P. Galați unde au avut o comportare în conformitate cu legea și în

limitele atribuțiilor pe care le aveau, astfel că nu au săvârșit infracțiunea

de abuz în serviciu sau vreo altă faptă penală care să atragă răspunderea

penală a acestora.

Examinând actele și lucrările de la

dosar prima instanță a constatat că în mod corect s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimați atâta timp cât cei doi ofițeri de poliție nu

au îndeplinit nici un act contrar dispozițiilor legale, acționând în

exercitarea atribuțiilor de serviciu și cu respectarea prevederilor legale.

Împotriva sentinței pronunțate de

prima instanță a declarat recurs petiționarul care a criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând în esență că instanța nu a cercetat fondul cauzei și

a concluzionat în mod greșit că intimații în ziua de 10 mai 2005 au acționat

legal, în limitele atribuțiilor de serviciu.

Recurentul petiționar a solicitat

admiterea recursului declarat, casarea hotărârii primei instanțe, trimiterea

cauzei spre rejudecare și exonerarea sa de la plata cheltuielilor judiciare

către stat la care a fost obligat deoarece consideră că nu el a cauzat aceste

cheltuieli.

Recursul declarat de petiționar este

nefondat.

Verificând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate cât

și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată, că la data de 6 aprilie 2005, un comitet de

inițiativă din cadrul A.P. Galați având în vedere nemulțumirile locatarilor

față de activitatea administratorului S.V. a convocat adunarea generală a

proprietarilor, ocazie cu care a fost ales un nou comitet executiv și o nouă

comisie de cenzori, precum și cadrele de conducere ale acestora.

Ulterior, la data de 8 aprilie 2005,

președinta comisiei de cenzori, S.A. a depus o plângere penală la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Galați solicitând efectuarea de cercetări față de S.V.

pentru săvârșirea mai multor fapte penale în activitatea de administrare

desfășurată de acesta în cadrul A.P., plângerea fiind trimisă I.P.J. Galați

pentru efectuarea de cercetări penale.

Plângerea înregistrată la I.P.J.

Galați a fost repartizată pentru cercetări subcomisarului Z.F. care pentru

soluționarea plângerii și având în vedere și solicitarea comitetului executiv

al A.P. s-a deplasat la data de 10 mai 2005 însoțit și de membrii comitetului

nou ales și de un inspector din cadrul Primăriei Galați la sediul asociației.

Mai reține Înalta Curte că anterior

datei de 10 mai 2005 petiționarului S.V. i se solicitase să predea gestiunea

față de împrejurarea că acesta fusese înlocuit din funcție, comunicându-i-se de

către Primăria Galați că „în cazul în care își menține refuzul de a efectua predarea,

noul comitet executiv are dreptul și posibilitatea legală de a apela la

ajutorul instituțiilor abilitate”.

Petiționarul a fost înlocuit din

funcția de administrator, în locul său fiind numită S.N. conform procesului

verbal nr. 2 din 08 aprilie 2005, iar ulterior prin decizia nr. 1 din 28

aprilie 2005 a A.P. acestuia i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu

data de 01 mai 2005.

Anterior luării acestei măsuri, la

solicitarea locatarilor Primăria Galați a efectuat un control de specialitate

la A.P. și constatând încălcări ale legii a informat despre această situație

reprezentantul locatarilor, recomandând convocarea de urgență a adunării

generale a proprietarilor pentru alegerea comitetului executiv, a comisiei de

cenzori și analizarea oportunității menținerii în funcția de administrator a

petiționarului S.V.

În aceste împrejurări, având în

vedere actele prezentate și plângerea repartizată spre soluționare intimatul Z.F.

s-a deplasat la sediul A.P. Galați, în ziua de 10 mai 2005, însă petiționarul

i-a interzis accesul atât ofițerului de poliție cât și oricărei persoane,

manifestând o atitudine violentă, astfel cum au relatat martorii O.F., D.M.N.,

C.I., C.V. și L.Șt.

Față de această situație intimatul Z.F.

a solicitat sprijinul comisarului P.G., șeful secției 3 Poliție, în

circumscripția căreia își are sediul asociația de proprietari, care împreună cu

un echipaj de poliție s-a deplasat la sediul asociației și pentru că

petiționarul a continuat să manifeste același comportament agresiv a fost

condus la sediul poliției împreună și cu numitul T.V. care a avut și el o

atitudine violentă, fiind sancționată contravențional.

În raport de cele reținute, Înalta

Curte apreciază că în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a

dispus neîncercarea urmăririi penale față de cei doi intimați, ofițeri de

poliție, care în virtutea atribuțiilor de serviciu s-au deplasat în ziua de 10

mai 2005 la sediul A.P. Galați unde au desfășurat acțiuni specifice în limita

dispozițiilor legale, astfel încât nu se poate reține în sarcina acestora

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Cât privește susținerea recurentului

S.V. în sensul că nu a cunoscut faptul că a fost înlocuit din funcția de

administrator decât la data de 14 iunie 2005 când a primit scrisoarea nr. 10470din

iunie 2005 a I.P.J. Galați, Înalta Curte constată, că afirmația petiționarului

este contrazisă de adresa nr. 31510 din 25 aprilie 2005 a Primăriei Galați, din

conținutul căreia rezultă că petiționarului S.V. i s-a adus la cunoștință

obligația de a preda documentele și arhiva asociației de proprietari, deoarece

Adunarea generală a proprietarilor întrunită statutar a decis ca acesta să nu

mai ocupe funcția de administrator.

De altfel și anterior acestei date

petiționarul a cunoscut despre obligația sa de a preda gestiunea asociației

astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la 15 aprilie 2005, când a

refuzat să efectueze predarea și să recunoască comitetul executiv ales de

Adunarea generală a proprietarilor și din preavizul comunicat la data de 11

aprilie 2005.

Rezultă așadar, că la data de 10 mai

2005, când intimații s-au deplasat la sediul asociației de proprietari, pe

rolul organelor de cercetare penală era înregistrată o plângere penală

împotriva petiționarului cu privire la activitatea desfășurată de acesta în

calitate de administrator, exista o hotărâre a adunării generale a

proprietarilor în sensul că acesta să nu mai fie menținut în funcția de

administrator; la data de 08 aprilie 2005 fusese numit un alt administrator de

către comitetul executiv cu participarea și a președintelui comisiei de cenzori

a asociației, act confirmat de Primăria Galați; petiționarul fiind

încunoștiințat despre obligația sa de a preda actele asociației.

Așa fiind, chiar dacă ulterior, la

30 august 2005, printr-o hotărâre judecătorească Tribunalul Galați a constatat

nulitatea absolută a deciziei nr. 1 din 28 aprilie 2005 emisă de A.P. Galați

(prin care a fost desfăcut contractul de muncă al petiționarului) din motive

procedurale, este de observat că la momentul la care s-au desfășurat acțiunile

pe care petiționarul le califică ca fiind abuzive (10 mai 2005), actele pe baza

cărora s-au întemeiat acțiunile respective erau în ființă, producând efecte.

Ca urmare, intimații nu au

îndeplinit acte în disprețul legii, ci cu respectarea prevederilor legale și în

exercitarea atribuțiilor care le reveneau, astfel că neînceperea urmăririi

penale față de aceștia dispusă de procuror este o soluție corectă, ca de altfel

și hotărârea primei instanțe de menținere a rezoluției atacate, prin

respingerea plângerii formulată de petent.

Referitor la cererea recurentului de

a se dispune înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat

este de arătat că potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., „în cazul

declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri,

cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins

ori și-a retras apelul, recursul ori cererea”. Cum în speță plângerea formulată

de petiționar reprezintă o „cerere” în sensul dispozițiilor legale menționate,

iar aceasta i-a fost respinsă, sunt aplicabile prevederile alin. (2) al art. 192

C. proc. pen., astfel cum corect a procedat instanța.

Pentru considerentele arătate

recursul declarat de petiționar apare ca nefondat, ca și cererea recurentului

de a se casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, atât timp

cât instanța a examinat rezoluțiile date de procuror, actele premergătoare

efectuate în cauză, pronunțându-se motivat asupra acestora, așa încât, reluarea

judecății nu se justifică.

Urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) recursul să fie respins și văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., Înalta Curte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul petiționar S.V. împotriva sentinței penale nr. 7/ F din

6 februarie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2006.