ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2189/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 27 din 17 februarie 2009 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții F.M., C.N., P.I. și S.M. împotriva Rezoluției nr. 679/II/2/2008 din 22 august 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției. Instanța a reținut că la data de 20 aprilie 2008 petiționarul F.M., în calitate de reprezentant al Asociației de Locatari nr. X Galați a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați cu privire la săvârșirea mai multor infracțiuni de către judecătorul B.A., de la Judecătoria Galați, avocat Z.I.C. precum și de către membrii actualei conduceri a asociației de proprietari.

Audiat, F.M. a arătat că a fost schimbat din funcția de președinte al asociației la data de 17 decembrie 2006 prin hotărârea Adunării Generale a Locatarilor. Contestația sa și a celorlalți membri ai fostei conduceri a fost înregistrată la Dosarul civil nr. 192/233/2007 al Judecătoriei Galați. Judecătorul B.A., învestit cu soluționarea cauzei, la termenul din 28 ianuarie 2008 a ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F.M., pe care a admis-o fără să țină cont de actele depuse la dosar. Petiționarul a considerat că acest lucru s-ar datora primirii de către judecător a unor foloase materiale sau a unor astfel de promisiuni de la actuala conducere a asociației de locatari, prin intermediul avocatei Z.I.C.

Prin Rezoluția nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul B.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, față de Z.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și față de V.M., P.F., T.V., S.V., P.V., D.T., C.E., N.D., C.F. și P.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000. A disjuns cauza față de B.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

precum și față de celelalte persoane reclamate și a declinat competența de soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. În motivarea soluției procurorul a reținut că din actele premergătoare nu rezultă dovezi că judecătorul ar fi pretins sau primit bani ori alte foloase de la părțile implicate în Dosarul civil nr. 192/233/2007 al Judecătoriei Galați prin intermediul avocatei Z.I.C. Refuzul judecătorului de a ține seama de dovezile depuse de reclamantul F.M. ar putea constitui infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., pentru care însă este competent să efectueze urmărirea penală Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, căruia i-a trimis dosarul în legătură cu această faptă dar și cu cele reclamate ca săvârșite de alte persoane.

Plângerea petiționarului F.M. împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă prin Rezoluția nr. 679/II-2/2008 a procurorului șef al Secției de combatere a corupției din Direcția Națională Anticorupție. Împotriva acestei rezoluții petiționarii F.M., S.M., P.I. și C.N. au formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., la judecătorul Curții de Apel Galați care, așa cum s-a arătat, prin Sentința penală nr. 27 din 17 februarie 2009 a respins-o ca nefondată. Instanța a reținut că soluția de neurmărire este legală și temeinică, din actele premergătoare nerezultând dovezi ale săvârșirii infracțiunilor de dare și luare de mită. Împotriva hotărârii sus-menționate petiționarul F.M.

(nu și ceilalți petiționari în cereri anterioare, care nu au semnat cererea de față ) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât i-a fost respinsă cererea de desemnare apărător din oficiu, neavând posibilități materiale, nu a motivat suma la plata căreia a fost obligat cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmărirea penală nu este completă, nu s-a făcut urmărirea penală și pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 - 248 C. pen. cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și pentru multe alte infracțiuni indicate în cererea de recurs, nu s-a făcut cercetare față de avocata Z.I.C. și nici nu s-a dat soluție. Petiționarul pe întinderea cererii solicită și desemnarea unui avocat din oficiu întrucât nu are cunoștințele necesare să-și motiveze recursul.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar precum și a înscrisurilor depuse de petiționar sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Instanța de fond a analizat temeinicia și legalitatea Rezoluției de neurmărire nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați în raport de competențele conferite prin dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., respectiv strict a dispozițiilor de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele reclamate. Dispoziția de disjungere a cauzei față de B.A. și alții sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni, nu este supusă controlului instanței, astfel încât critica petiționarului recurent pentru nepronunțarea prin rezoluția de neurmărire și pentru celelalte infracțiuni, este neîntemeiată.

De altfel, potrivit art. 222 C. proc. pen., care reglementează conținutul plângerii, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, încadrarea juridică a faptelor reclamate nu este de competența persoanei vătămate, aceasta fiind atributul organului de urmărire penală. Așa cum rezultă din prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă datele de identificare, domiciliul și calitatea petiționarului, descrierea faptei reclamate, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă. Petiționarul a „încadrat” faptele reclamate - că judecătorul a invocat din oficiu o excepție în defavoarea petiționarului fără să țină seama de dovezile aflate la dosar și aceasta pentru că prin intermediar avocat a pretins, primit ori acceptat bani și alte foloase - în numeroase texte C. pen.

și alte legi penale, evident pentru a da greutate sesizării, însă magistratul este cel dator să califice personal și corect faptele, așa cum, de altfel, s-a procedat în cauză. Soluția adoptată de procuror și menținută implicit de instanță, prin respingerea plângerii, este legală și temeinică. Nici din plângerea petiționarului, nici din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii că părțile adverse din procesul civil ar fi promis sau remis, direct ori prin avocatul intermediar, bani sau alte bunuri judecătorului cauzei. Hotărârea instanței de respingere a cererii petiționarului de a-i fi desemnat un apărător, luată prin Încheierea din 25 noiembrie 2008, este întemeiată. Potrivit art. 173 alin. (2) C. proc.

pen., organul judiciar dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător atunci când apreciază că din anumite motive partea vătămată nu și-ar putea face singură apărarea. Ori, față de obiectul cauzei și conduita procesuală activă a petiționarului, constând în cereri de ordin procedural și substanțial, inclusiv recuzări, precedate și însoțite de memorii cu conținut care nu lasă loc îndoielii în privința posibilităților sale de a-și face singură apărarea, cererea acestuia de desemnare a unui apărător nu se justifică. De altfel, aceleași argumente le are în vedere și Înalta Curte pentru a nu lua măsuri de desemnare a unui apărător, la cererea petiționarului făcută prin motivele de recurs . Cât privește modul de calcul a sumei de 50 RON la care a fost obligat petiționarul cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmează a se constata că acesta este prevăzut de art. 189 alin. (1) C. proc.

pen., aplicat la cheltuielile concrete pentru efectuarea actelor de procedură din cauză. Curtea nu-și însușește concluziile procurorului de ședință privind nepronunțarea de către instanța de fond asupra temeiniciei și legalității Rezoluției nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, ci numai a Rezoluției nr. 679/II-2/2008 din 22 august 2008 a procurorului șef Secție din Direcția Națională Anticorupție. Este adevărat că, formal, prin minuta și dispozitivul hotărârii, Curtea de Apel Galați a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului șef al Secției din Direcția Națională Anticorupție, ori, potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea se formulează împotriva rezoluției de netrimitere în judecată.

Din considerentele hotărârii, însă, rezultă explicit că instanța a verificat temeinicia și legalitatea atât a Rezoluției nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008, de neurmărire, cât și a Rezoluției nr. 679/II-2/2008 din 22 august 2008, de respingere a plângerii petiționarului. Față de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul petiționarului F.M. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea sus numitului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Asociația de Locatari nr. X, reprezentată legal de F.M., împotriva Sentinței penale nr. 27 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta petiționară la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.