ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2189/2009

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 27 din 17 februarie

2009 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenții F.M., C.N., P.I. și S.M. împotriva Rezoluției nr. 679/II/2/2008 din 22

august 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a

corupției.

Instanța a reținut că

la data de 20 aprilie 2008 petiționarul F.M., în calitate de reprezentant al

Asociației de Locatari nr. X Galați a sesizat Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Galați cu privire la săvârșirea mai multor infracțiuni de

către judecătorul B.A., de la Judecătoria Galați, avocat Z.I.C. precum și de

către membrii actualei conduceri a asociației de proprietari.

Audiat, F.M. a arătat

că a fost schimbat din funcția de președinte al asociației la data de 17

decembrie 2006 prin hotărârea Adunării Generale a Locatarilor.

Contestația sa și a

celorlalți membri ai fostei conduceri a fost înregistrată la Dosarul civil nr.

192/233/2007 al Judecătoriei Galați.

Judecătorul B.A.,

învestit cu soluționarea cauzei, la termenul din 28 ianuarie 2008 a ridicat din

oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F.M., pe

care a admis-o fără să țină cont de actele depuse la dosar.

Petiționarul a

considerat că acest lucru s-ar datora primirii de către judecător a unor

foloase materiale sau a unor astfel de promisiuni de la actuala conducere a

asociației de locatari, prin intermediul avocatei Z.I.C.

Prin Rezoluția nr.

53/P/2008 din 17 iunie 2008 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul

B.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu

referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, față de Z.I.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și față de V.M., P.F.,

T.V., S.V., P.V., D.T., C.E., N.D., C.F. și P.T. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 din Legea

nr. 78/2000.

A disjuns cauza față

de B.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. precum și

față de celelalte persoane reclamate și a declinat competența de soluționare la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În motivarea soluției

procurorul a reținut că din actele premergătoare nu rezultă dovezi că

judecătorul ar fi pretins sau primit bani ori alte foloase de la părțile

implicate în Dosarul civil nr. 192/233/2007 al Judecătoriei Galați prin

intermediul avocatei Z.I.C.

Refuzul judecătorului

de a ține seama de dovezile depuse de reclamantul F.M. ar putea constitui

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., pentru care însă este competent să

efectueze urmărirea penală Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, căruia

i-a trimis dosarul în legătură cu această faptă dar și cu cele reclamate ca

săvârșite de alte persoane.

Plângerea

petiționarului F.M. împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă

prin Rezoluția nr. 679/II-2/2008 a procurorului șef al Secției de combatere a

corupției din Direcția Națională Anticorupție.

Împotriva acestei

rezoluții petiționarii F.M., S.M., P.I. și C.N. au formulat plângere, în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la judecătorul Curții de Apel

Galați care, așa cum s-a arătat, prin Sentința penală nr. 27 din 17 februarie

2009 a respins-o ca nefondată.

Instanța a reținut că

soluția de neurmărire este legală și temeinică, din actele premergătoare

nerezultând dovezi ale săvârșirii infracțiunilor de dare și luare de mită.

Împotriva hotărârii

sus-menționate petiționarul F.M. (nu și ceilalți petiționari în cereri

anterioare, care nu au semnat cererea de față ) a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât i-a fost respinsă cererea de

desemnare apărător din oficiu, neavând posibilități materiale, nu a motivat

suma la plata căreia a fost obligat cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, urmărirea penală nu este completă, nu s-a făcut urmărirea penală și

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 - 248 C. pen. cu referire la art.

132 din Legea nr. 78/2000 și pentru multe alte infracțiuni indicate în cererea

de recurs, nu s-a făcut cercetare față de avocata Z.I.C. și nici nu s-a dat

soluție.

Petiționarul pe

întinderea cererii solicită și desemnarea unui avocat din oficiu întrucât nu

are cunoștințele necesare să-și motiveze recursul.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar precum și a înscrisurilor

depuse de petiționar sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Instanța de fond a

analizat temeinicia și legalitatea Rezoluției de neurmărire nr. 53/P/2008 din

17 iunie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați

în raport de competențele conferite prin dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., respectiv strict a dispozițiilor de neîncepere a

urmăririi penale față de persoanele reclamate.

Dispoziția de

disjungere a cauzei față de B.A. și alții sub aspectul săvârșirii unor

infracțiuni, nu este supusă controlului instanței, astfel încât critica

petiționarului recurent pentru nepronunțarea prin rezoluția de neurmărire și

pentru celelalte infracțiuni, este neîntemeiată.

De altfel, potrivit

art. 222 C. proc. pen., care reglementează conținutul plângerii, ca mod de

sesizare a organelor de urmărire penală, încadrarea juridică a faptelor

reclamate nu este de competența persoanei vătămate, aceasta fiind atributul

organului de urmărire penală.

Așa cum rezultă din

prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă

datele de identificare, domiciliul și calitatea petiționarului, descrierea

faptei reclamate, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor

de probă.

Petiționarul a

„încadrat” faptele reclamate - că judecătorul a invocat din oficiu o excepție

în defavoarea petiționarului fără să țină seama de dovezile aflate la dosar și

aceasta pentru că prin intermediar avocat a pretins, primit ori acceptat bani

și alte foloase - în numeroase texte C. pen. și alte legi penale, evident pentru

a da greutate sesizării, însă magistratul este cel dator să califice personal

și corect faptele, așa cum, de altfel, s-a procedat în cauză.

Soluția adoptată de

procuror și menținută implicit de instanță, prin respingerea plângerii, este

legală și temeinică.

Nici din plângerea

petiționarului, nici din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii că

părțile adverse din procesul civil ar fi promis sau remis, direct ori prin

avocatul intermediar, bani sau alte bunuri judecătorului cauzei.

Hotărârea instanței

de respingere a cererii petiționarului de a-i fi desemnat un apărător, luată

prin Încheierea din 25 noiembrie 2008, este întemeiată.

Potrivit art. 173

alin. (2) C. proc. pen., organul judiciar dispune luarea măsurilor pentru

desemnarea unui apărător atunci când apreciază că din anumite motive partea

vătămată nu și-ar putea face singură apărarea.

Ori, față de obiectul

cauzei și conduita procesuală activă a petiționarului, constând în cereri de

ordin procedural și substanțial, inclusiv recuzări, precedate și însoțite de

memorii cu conținut care nu lasă loc îndoielii în privința posibilităților sale

de a-și face singură apărarea, cererea acestuia de desemnare a unui apărător nu

se justifică.

De altfel, aceleași

argumente le are în vedere și Înalta Curte pentru a nu lua măsuri de desemnare

a unui apărător, la cererea petiționarului făcută prin motivele de recurs .

Cât privește modul de

calcul a sumei de 50 RON la care a fost obligat petiționarul cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, urmează a se constata că acesta este prevăzut

de art. 189 alin. (1) C. proc. pen., aplicat la cheltuielile concrete pentru

efectuarea actelor de procedură din cauză.

Curtea nu-și

însușește concluziile procurorului de ședință privind nepronunțarea de către

instanța de fond asupra temeiniciei și legalității Rezoluției nr. 53/P/2008 din

17 iunie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați,

ci numai a Rezoluției nr. 679/II-2/2008 din 22 august 2008 a procurorului șef

Secție din Direcția Națională Anticorupție.

Este adevărat că,

formal, prin minuta și dispozitivul hotărârii, Curtea de Apel Galați a respins

plângerea împotriva rezoluției procurorului șef al Secției din Direcția

Națională Anticorupție, ori, potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., plângerea se formulează împotriva rezoluției de netrimitere în judecată.

Din considerentele

hotărârii, însă, rezultă explicit că instanța a verificat temeinicia și

legalitatea atât a Rezoluției nr. 53/P/2008 din 17 iunie 2008, de neurmărire,

cât și a Rezoluției nr. 679/II-2/2008 din 22 august 2008, de respingere a

plângerii petiționarului.

Față de cele ce

preced, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul

petiționarului F.M. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea sus

numitului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu

prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara Asociația de Locatari nr. X, reprezentată

legal de F.M., împotriva Sentinței penale nr. 27 din 17 februarie 2009 a Curții

de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2009.