ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2266/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30/ F din 30 mai 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.C. împotriva rezoluției nr. 133/P/2004 din 21 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, susținând că în perioada 11 august 2004 – 20 august 2004 a fost lipsit de libertate în mod ilegal și, deși a solicitat relații prin care să i se comunice din dispoziția cui, în ce temei și începând cu ce dată s-a instituit paza sa, răspunsurile primite au ascuns, în opinia petentului, intenționat adevărul, astfel că persoanele care au conceput și semnat cele două adrese, comunicate petiționarului, se fac vinovate de infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin rezoluția atacată s-a dispus neurmărirea penală față de ofițerii și subofițerii de poliție, intimați în cauza de față sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 189, 246 și 289 C. pen., reținându-se că, din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în perioada 11 august – 20 august 2004 petiționarului nu i-au fost încălcate drepturile sale, având libertate de mișcare în aceeași măsură ca și ceilalți bolnavi internați în Spitalul Militar Galați. Ulterior, la data de 20 august 2004, când petiționarul s-a externat, acestuia i s-a adus la cunoștință faptul că s-a dispus arestarea sa, fiind introdus în arestul I.P.J. Galați, după ce a fost prezentat unui judecător de la Tribunalul Galați care a confirmat mandatul de arestare.

În motivarea rezoluției de neurmărire penală s-a arătat că I.P.J. Galați, prin adresa nr. 25278 din 14 septembrie 2004, a comunicat data încarcerării petiționarului în arestul I.P.J. Galați, și durata mandatului de arestare preventivă nr. 109 din 11 august 2004, confirmat de judecător la 20 august 2004. S-a mai reținut că I.P.J. nu a instituit paza petentului-inculpat în acea cauză, ci o supraveghere a acestuia, așa cum de altfel rezultă din adresa nr. 18075 din 12 august 2004 adresată Spitalului Militar Galați prin care s-a solicitat acordul pentru supraveghere, fiind vorba de o unitate militară. Față de conținutul adresei nr. 25278/2004 semnată de intimatul B.T., în calitatea sa de șef al I.P.J.

Galați și avându-se în vedere actele premergătoare efectuate în cauză s-a apreciat că în sarcina acestuia nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor imputate, respectiv de abuz în serviciu și fals intelectual, deoarece acesta a răspuns unei solicitări în limita activităților desfășurate de lucrătorii de poliție în ceea ce privește executarea mandatului de arestare nr. 109 din 11 august 2004 emis pe numele petentului. În ce-l privește pe intimatul R.I., șeful Secției 4 Poliție din municipiul Galați, s-a reținut că acesta a semnat adresa nr. 441691 din 9 septembrie 2004 în calitatea pe care o avea, confirmând o situație reală, în sensul că la secția de poliție pe care o conduce nu existau date în legătură cu mandatul de arestare preventivă invocat, operațiunile legate de punerea în executare a acestuia intrând în sarcina Serviciului de investigare criminală, compartimentul „Urmăriți”.

Ca urmare, s-a dispus neurmărirea penală față de intimatul R.I. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., deoarece adresa de răspuns semnată de acesta și adresată avocatului ales al petiționarului a cuprins date reale, respectând condițiile legale. Referitor la intimații P.M., V.I.I., A.I., C.M., M.M. și M.L. s-a constatat că în sarcina acestora nu poate fi reținută săvârșirea infracțiuni de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 C. pen., atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, în perioada 11 august – 20 august 2004, petiționarului G.C. nu i-au fost îngrădite drepturile, având libertate de mișcare, în condițiile în care se afla, internat în Spitalul Militar Galați, fiind supus regulilor instituite în acea unitate medicală.

În perioada respectivă petiționarul, care avea calitatea de inculpat a fost supravegheat, activitate organizată de compartimentul „Urmăriți” din cadrul I.P.J. Galați, cu respectarea dispozițiilor legale, fără a-i fi împiedicată libertatea de mișcare sau alte drepturi și doar cu scopul de a-l împiedica să părăsească țara în condițiile în care acesta poseda pașaport turistic, iar în cauza în care era cercetat, existau alte două persoane urmărite penal care părăsiseră țara. Instanța de fond a mai reținut că petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale care a fost respinsă prin rezoluția B/II/2/2005 din 4 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petentul adresându-se ulterior instanței în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. S-a constatat că în mod corect s-a dispus neurmărirea penală față de intimații P.M., V.I., A.I., C.M., M.M. și M.L. deoarece aceștia nu s-au făcut vinovați de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 189 C. pen., infracțiune care în speță nu există. Corectă a fost apreciată și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații B.T. și R.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., deoarece intimații, în calitatea pe care o aveau au semnat adresele de răspuns, comunicând petiționarului datele solicitate, conținutul adreselor respective exprimând realitatea.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a declarat recurs petiționarul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile formulate anterior în plângerile sale și a solicitat casarea hotărârii, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, apreciind că se impune completarea verificărilor de către parchet. Verificând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la data de 6 august 2004, G.C. a fost prezentat Judecătoriei Galați, cu propunerea de arestare preventivă, iar după ce a fost audiat de către judecător, instanța a respins cererea de arestare preventivă a acestuia.

În aceeași zi, G.C. s-a internat la Spitalul Militar de Urgență Galați, nefiind prezent la Tribunalul Galați, în ziua de 11 august 2004, când s-a judecat recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, formulat împotriva încheierii din 6 august 2004 pronunțată de Judecătoria Galați, și când Tribunalul Galați a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile și a emis mandatul de arestare preventivă împotriva acestuia. Organele de poliție desemnate cu executarea mandatului de arestare preventivă, constatând că G.C. se află internat în spital s-au prezentat la șeful Secției de Neuropsihiatrie unde acesta era internat și au aflat că G.C. nu poate fi externat întrucât nu s-au încheiat investigațiile medicale cu privire la bolile de care acesta suferă.

Întrucât șeful de secție a comunicat că nu garantează că G.C. nu va părăsi spitalul fără știrea medicilor, s-a luat măsura supravegherii acestuia pe timpul internării. Această măsură a fost necesară, pentru a preveni sustragerea de la urmărirea penală a lui G.C., în condițiile în care acesta poseda pașaport turistic, iar alți doi inculpați din aceeași cauză părăsiseră țara sustrăgându-se urmăririi penale. A mai rezultat că pentru efectuarea eficientă a supravegherii, a fost necesar ca G.C. să stea singur într-un salon, iar pe timpul supravegherii polițiștii nu au stat în salonul în care se afla G.C. și pe timp de noapte nu au dormit în salon cu acesta.

Pe toată perioada, petiționarului nu i-au fost impuse nici un fel de restricții, având libertatea de a se plimba în incinta spitalului, a primit vizite de la membrii familiei, avocați, alte persoane străine, a discutat la telefon cu cine a dorit, a primite diferite pachete, fără a exista vreun control din partea agenților care efectuau supravegherea. În ceea ce privește mandatul de arestare preventivă emis la 11 august 2004 pe numele petentului este de observat că acesta nu a fost pus de îndată în executare ca urmare a faptului că petentul se afla internat în Spitalul Militar Galați, iar la data de 12 august 2004 când organele de poliție s-au deplasat la spital, medicii nu s-au putut pronunța cu privire la afecțiunile de care suferea petiționarul și gravitatea acestora și nici cu privire la data externării.

Ca urmare, s-a încheiat un proces verbal în care s-au consemnat cele constatate și față de împrejurarea consemnată, de asemenea, într-un proces verbal că exista riscul ca petiționarul să se sustragă urmăririi penale, părăsind țara, s-a luat măsura supravegherii acestuia, fără a-i fi îngrădită în vreun fel libertatea. Persoanele audiate în cauză, atât polițiștii cât și persoane din cadrele sanitare și alte persoane din afară, au confirmat faptul că supravegherea a fost făcută în mod discret și numai cu scopul de a preveni părăsirea de către petent a spitalului fără încunoștiințarea șefului secției, în condițiile în care medicul respectiv a comunicat polițiștilor care se prezentaseră pentru a aduce la cunoștință că exista un mandat de arestare emis pe numele petiționarului, că nu putea garanta că acesta din urmă nu ar fi părăsit spitalul fără aprobare.

Semnificativ este și faptul că anterior petentul G.C. a fost ofițer în cadrul I.P.J. Galați și cunoștea o parte din polițiștii care efectuau supravegherea, purtând discuții cu aceștia. Așa fiind, susținerea recurentului în sensul că ar fi fost lipsit de libertate în mod ilegal nu poate fi primită, atâta timp, cât în perioada 11 august – 20 august 2004, când se afla internat în spital, acesta a fost doar supravegheat de polițiștii care aveau obligația de a pune în executare mandatul de arestare preventivă de îndată ce era posibil, iar libertatea de mișcare și exprimare a petiționarului și drepturile acestuia nu au fost îngrădite în nici un fel. Martorii E.C., U.M. și T.V., asistenți medicali la spitalul în care a fost internat petentul au afirmat că supravegherea recurentului a fost discretă, nu s-au folosit cătușe, a fost vizitat și a luat legătura cu rudele și avocații săi, a efectuat convorbiri telefonice și s-a plimbat nestingherit în parcul spitalului.

Nici critica referitoare la greșita soluție de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimații B.T. și R.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și 189 C. pen., nu poate fi primită. Cei doi intimați au conceput și semnat adresele la care se face referire ca răspuns la solicitările formulate de petiționar, în limita activităților desfășurate, iar conținutul actelor respective este conform cu realitatea, astfel încât în mod justificat s-a apreciat că faptele imputate nu există. Ca urmare, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror este corectă ca și sentința pronunțată de prima instanță prin care a fost menținută rezoluția atacată, astfel că pentru considerentele arătate, recursul formulat de petiționar apare ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar G.C. împotriva sentinței penale nr. 30/ F din 30 mai 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 6p RON (600.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2006.