ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4914/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4914/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/

F din 26 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 684/44/2007,

s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.P. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 80/P/2007 din 28 martie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat petiționarul la plata sumei de 40 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 8 martie 2007,

persoana vătămată B.P. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați, prin care solicita a se efectua cercetări față de

procurorul N.C.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sub aspectul

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și fals

intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Din conținutul plângerii a

rezultat că persoana vătămată B.P. este nemulțumită deoarece procurorul N.C.M. a

dispus trimiterea acesteia în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 26

raportat la art. 281 C. pen., fără a fi citată în mod legal, fără a fi audiată

și fără a i se prezenta materialul de urmărire penală.

De asemenea, persoana

vătămată a afirmat că procurorul N.C.M. nu a depus la dosar probele depuse de

acesta în apărare și în mod greșit a aplicat dispozițiile prevăzute de art. 41 alin.

(2) C. pen.

În final, persoana vătămată

a precizat că în cuprinsul actului de sesizare a instanței de judecată

procurorul a menționat date nereale, în sensul că este o persoană fără

ocupație, nedemnă să practice avocatura și că a refuzat să dea curs citației în

vederea prezentării materialului de urmărire penală.

Din actele premergătoare

începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză au rezultat

următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 1106/P/2006

din 19 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus,

printre altele, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată

a inculpatului B.P., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

exercitarea fără drept a unei profesii, în formă continuată, prevăzută de art. 26

raportat la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că inculpatul B.P.,

cu intenție, a înlesnit inculpaților S.B.C., G.A., C.V.V., A.T. și T.G. exercitarea,

fără drept, a profesiei de avocat.

La data de 21 noiembrie 2006,

fiind legal citată, persoana vătămată B.P. a fost audiată de către organele de

poliție, cu respectarea drepturilor procesuale. Cu această ocazie, persoana

vătămată a solicitat un termen pentru a-și angaja un avocat ales și pentru a

depune documentele în baza cărora s-a înființat Uniunea Barourilor din România.

De asemenea, persoana vătămată a precizat că nu dorește să dea declarații decât

în prezența avocatului ales și a afirmat că se va prezenta la audieri la sediul

I.P.J. Galați în data de 23 noiembrie 2006, ceea ce, în realitate, nu s-a

întâmplat.

Ulterior, organele de

poliție au făcut verificări la A.N.P. și s-a constatat că numitul B.P. nu este

încarcerat în vreun penitenciar din țară.

De asemenea, s-au efectuat

cercetări de către organele de poliție și s-a constatat că numitul B.P. nu a

părăsit teritoriul României.

În cursul cercetărilor,

procurorul N.C.M. a precizat că organele de poliție l-au citat pe numitul B.P.

în vederea audierii și prezentării materialului de urmărire penală, iar

dovezile de citare sunt atașate în dosarul cu nr. 9265/233/2006 al Judecătoriei

Galați. De asemenea, procurorul N.C.M. a menționat faptul că toate actele

depuse de părți sunt atașate la dosarul cauzei.

În final, magistratul

procuror N.M.C. a precizat că doar instanța de judecată este în măsură să

aprecieze, în mod corect, care este încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatului B.P.

Cu privire la faptul că nu i

s-a prezentat materialul de urmărire penală, conform dispozițiilor prevăzute de

art. 250 și următoarele C. proc. pen., precum și faptul că încadrarea juridică

dată faptelor nu este corectă, s-a arătat că este evident faptul că aceste

aspecte pot face obiectul unor cereri, pe care persoana vătămată are

posibilitatea să le formuleze în fața instanței de judecată.

Analizând întreg materialul

probator s-a reținut că aspectele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală.

În consecință, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.M.C. de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Galați, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în

serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289

alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

în termen legal, a formulat plângere petentul B.P., iar prin rezoluția nr. 481/II/2/2007

din 02 mai 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată.

A apreciat că în dosarul nr.

80/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați trebuia să fie

audiați martorii E.C. și Ț.S., pentru a se dovedi că dosarul nr. 1106/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost trimis instanței de judecată

incomplet.

A solicitat trimiterea în

judecată a procurorului N.M.C., pentru faptele sesizate.

Verificând plângerea

petentului și actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 80/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a constatat că plângerea este

nefondată.

S-a apreciat că situația de

fapt a fost corect reținută de procuror în rezoluția criticată de petent.

Prin rechizitoriul nr. 1106/P/2006,

din 19 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, întocmit

de procurorul N.M.C., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului B.P., pentru complicitate la infracțiunea

exercitarea fără drept a unei profesii în formă continuată, prevăzută de art. 26

C. pen., în referire la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

S-a reținut că acesta, cu

intenție, a înlesnit inculpaților S.B.C., G.A., C.V., A.T. și T.G. să exercite

fără drept profesia de avocat.

În dosarul nr. 1106/P/2006

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, urmărirea penală a fost

efectuată de organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul I.P.J.

Galați, iar supravegherea cercetărilor a fost exercitată de procurorul N.M.C.

Potrivit dispozițiilor art. 64

alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,

„în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de

lege”.

La întocmirea

rechizitoriului nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați,

procurorul N.M.C. a avut în vedere probele administrate în cauză, aspect care

rezultă din declarația acestuia și din expozitivul rechizitoriului.

Aspectele invocate de

procuror în cuprinsul rechizitoriului sunt cele care au rezultat din actele

dosarului.

Potrivit dispozițiilor art. 264

alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței

de judecată, încă în cursul efectuării cercetării judecătorești atât în

situația de fapt cât și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu pot

suferi modificări, întrucât părțile în proces pot formula cereri, apărări, pot

propune probe noi în fața instanței de judecată.

Chiar dacă ar fi reală

susținerea petentului în sensul că anumite acte din dosar nu au fost avute în

vedere de procuror la întocmirea rechizitoriului, s-a arătat că aceste acte vor

fi avute în vedere de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii în cauză.

Petentul a precizat că au fost trimise la dosar după primele termene de

judecată.

Eventualele încălcări ale

unor dispoziții procedural penale în cursul urmăririi penale (susținute de

petent în plângerea sa) nu atrag răspunderea penală a procurorului, întrucât

acestea pot fi invocate în fața instanței de judecată în condițiile prevăzute

de lege.

De asemenea, faptul că

procurorul N.M.C. nu ar fi înțeles diferența dintre anumite instituții ale

dreptului procesual penal nu atrage răspunderea penală a acestuia.

Având în vedere cele

precizate mai sus, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de procurorul N.M.C., prin rezoluția criticată de petent.

Aspectele sesizate de petent constituie, de fapt, apărări pe care acesta

urmează să le facă în fața instanței de judecată, în dosarul care îl privește,

și nu fapte penale în sarcina procurorului N.M.C.

Împotriva rezoluției procurorului,

persoana vătămată B.P. a formulat plângere la instanța competentă, respectiv

Curtea de Apel Galați.

S-a apreciat că plângerea

împotriva rezoluției procurorului este nefondată, motivele invocate de

petiționar putând constitui, eventual, motive care să conducă la restituirea

cauzei la parchet dar în niciun caz antrenarea răspunderii penale a

procurorului care a instrumentat cauza.

Împotriva hotărârii, în

termen legal, a declarat recurs, petiționarul B.P., solicitând casarea

sentinței, invocând aceleași motive expuse în plângerea inițială: nepronunțarea

de către procuror a materialului de urmărire penală în cauza în care a avut

calitatea de învinuit, necitarea sa în condițiile legii, greșita încadrare

juridică a faptei; consemnarea, în rechizitoriu, a unor aspecte nereale și

trimiterea înscrisurilor depuse de petiționar, instanței învestite cu judecarea

cauzei, după primele termene de judecată, interpretarea greșită a noțiunii de

denunț și plângere, respectiv diferența dintre infracțiunea de pericol și

infracțiunea de rezultat.

Examinând recursul, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 385

14

C. proc. pen., pe baza actelor și înscrisurilor existente la dosarul cauzei,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente:

Ca o garanție a respectării

legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penală

să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului,

poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au

fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se

aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de

condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel

nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

În același timp, însă, nu se

poate crea un paralelism între judecata pe fond a unei cauze și soluționarea

unei plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

În speța dedusă judecății

petiționarul B.P. invocă instrumentarea defectuoasă de către procurorul N.M.C.

a dosarului nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați prin

care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

constând în aceea că a înlesnit, exercitarea fără drept a profesiei de avocat

de către inculpații S.B.C., G.A., C.V.V., A.T. și T.G.

Criticile expuse de

petiționar în plângerea sa pot fi invocate în fața instanței învestită cu

judecarea fondului cauzei care, dacă apreciază ca fiind îndeplinite condițiile

legi, poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi

penale.

De asemenea, în cadrul

cercetării judecătorești sunt administrate probele considerate ca fiind utile

pentru stabilirea corectă a stării de fapt și a încadrării juridice a faptei.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiile art. 200 C. proc. pen., „urmărirea penală are ca obiect strângerea

probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea

făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă

este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.

Pentru realizarea obiectului

urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis și concret

regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Astfel, organul competent

efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată

de lege, atunci când datele infirmă existența infracțiunii, devin incidente

dispozițiile art. 10 C. proc. pen., prin care punerea în mișcare sau

exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În cauză, magistratul

procuror N.M.C. a administrat probele pe care le-a apreciat ca fiind utile,

necesare, pertinente soluționării cauzei, dispunând trimiterea în judecată a

inculpatului B.P.

În condițiile în care nu

există indicii din care să rezultă că, în timpul efectuării urmăririi penale,

magistratul procuror și-ar fi încălcat, cu știință, atribuțiile de serviciu,

hotărârea pronunțată de instanța de fond cât și soluția de netrimitere în

judecată sunt legale și temeinice.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționatul B.P.

împotriva sentinței penale nr. 54/ F din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Galați,

secția penală.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.P. împotriva sentinței nr. 54/ F din 26

iunie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 octombrie 2007.