ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4914/2007

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54/ F din 26 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 684/44/2007, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 80/P/2007 din 28 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiționarul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: La data de 8 martie 2007, persoana vătămată B.P.

a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care solicita a se efectua cercetări față de procurorul N.C.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. Din conținutul plângerii a rezultat că persoana vătămată B.P. este nemulțumită deoarece procurorul N.C.M. a dispus trimiterea acesteia în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 26 raportat la art. 281 C. pen., fără a fi citată în mod legal, fără a fi audiată și fără a i se prezenta materialul de urmărire penală.

De asemenea, persoana vătămată a afirmat că procurorul N.C.M. nu a depus la dosar probele depuse de acesta în apărare și în mod greșit a aplicat dispozițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. În final, persoana vătămată a precizat că în cuprinsul actului de sesizare a instanței de judecată procurorul a menționat date nereale, în sensul că este o persoană fără ocupație, nedemnă să practice avocatura și că a refuzat să dea curs citației în vederea prezentării materialului de urmărire penală.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză au rezultat următoarele: Prin rechizitoriul cu nr. 1106/P/2006 din 19 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus, printre altele, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.P., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii, în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că inculpatul B.P., cu intenție, a înlesnit inculpaților S.B.C., G.A., C.V.V., A.T. și T.G. exercitarea, fără drept, a profesiei de avocat. La data de 21 noiembrie 2006, fiind legal citată, persoana vătămată B.P.

a fost audiată de către organele de poliție, cu respectarea drepturilor procesuale. Cu această ocazie, persoana vătămată a solicitat un termen pentru a-și angaja un avocat ales și pentru a depune documentele în baza cărora s-a înființat Uniunea Barourilor din România. De asemenea, persoana vătămată a precizat că nu dorește să dea declarații decât în prezența avocatului ales și a afirmat că se va prezenta la audieri la sediul I.P.J. Galați în data de 23 noiembrie 2006, ceea ce, în realitate, nu s-a întâmplat. Ulterior, organele de poliție au făcut verificări la A.N.P. și s-a constatat că numitul B.P. nu este încarcerat în vreun penitenciar din țară. De asemenea, s-au efectuat cercetări de către organele de poliție și s-a constatat că numitul B.P.

nu a părăsit teritoriul României. În cursul cercetărilor, procurorul N.C.M. a precizat că organele de poliție l-au citat pe numitul B.P. în vederea audierii și prezentării materialului de urmărire penală, iar dovezile de citare sunt atașate în dosarul cu nr. 9265/233/2006 al Judecătoriei Galați. De asemenea, procurorul N.C.M. a menționat faptul că toate actele depuse de părți sunt atașate la dosarul cauzei. În final, magistratul procuror N.M.C. a precizat că doar instanța de judecată este în măsură să aprecieze, în mod corect, care este încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.P. Cu privire la faptul că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, conform dispozițiilor prevăzute de art. 250 și următoarele C. proc.

pen., precum și faptul că încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă, s-a arătat că este evident faptul că aceste aspecte pot face obiectul unor cereri, pe care persoana vătămată are posibilitatea să le formuleze în fața instanței de judecată. Analizând întreg materialul probator s-a reținut că aspectele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală. În consecință, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.M.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere petentul B.P., iar prin rezoluția nr. 481/II/2/2007 din 02 mai 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată. A apreciat că în dosarul nr. 80/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați trebuia să fie audiați martorii E.C. și Ț.S., pentru a se dovedi că dosarul nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost trimis instanței de judecată incomplet. A solicitat trimiterea în judecată a procurorului N.M.C., pentru faptele sesizate. Verificând plângerea petentului și actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 80/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a constatat că plângerea este nefondată.

S-a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută de procuror în rezoluția criticată de petent. Prin rechizitoriul nr. 1106/P/2006, din 19 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, întocmit de procurorul N.M.C., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.P., pentru complicitate la infracțiunea exercitarea fără drept a unei profesii în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., în referire la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că acesta, cu intenție, a înlesnit inculpaților S.B.C., G.A., C.V., A.T. și T.G. să exercite fără drept profesia de avocat. În dosarul nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, urmărirea penală a fost efectuată de organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul I.P.J.

Galați, iar supravegherea cercetărilor a fost exercitată de procurorul N.M.C. Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, „în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege”. La întocmirea rechizitoriului nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, procurorul N.M.C. a avut în vedere probele administrate în cauză, aspect care rezultă din declarația acestuia și din expozitivul rechizitoriului. Aspectele invocate de procuror în cuprinsul rechizitoriului sunt cele care au rezultat din actele dosarului. Potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (1) C. proc.

pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată, încă în cursul efectuării cercetării judecătorești atât în situația de fapt cât și încadrarea juridică reținute prin rechizitoriu pot suferi modificări, întrucât părțile în proces pot formula cereri, apărări, pot propune probe noi în fața instanței de judecată. Chiar dacă ar fi reală susținerea petentului în sensul că anumite acte din dosar nu au fost avute în vedere de procuror la întocmirea rechizitoriului, s-a arătat că aceste acte vor fi avute în vedere de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii în cauză. Petentul a precizat că au fost trimise la dosar după primele termene de judecată. Eventualele încălcări ale unor dispoziții procedural penale în cursul urmăririi penale (susținute de petent în plângerea sa) nu atrag răspunderea penală a procurorului, întrucât acestea pot fi invocate în fața instanței de judecată în condițiile prevăzute de lege.

De asemenea, faptul că procurorul N.M.C. nu ar fi înțeles diferența dintre anumite instituții ale dreptului procesual penal nu atrage răspunderea penală a acestuia. Având în vedere cele precizate mai sus, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.M.C., prin rezoluția criticată de petent. Aspectele sesizate de petent constituie, de fapt, apărări pe care acesta urmează să le facă în fața instanței de judecată, în dosarul care îl privește, și nu fapte penale în sarcina procurorului N.M.C. Împotriva rezoluției procurorului, persoana vătămată B.P. a formulat plângere la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Galați. S-a apreciat că plângerea împotriva rezoluției procurorului este nefondată, motivele invocate de petiționar putând constitui, eventual, motive care să conducă la restituirea cauzei la parchet dar în niciun caz antrenarea răspunderii penale a procurorului care a instrumentat cauza.

Împotriva hotărârii, în termen legal, a declarat recurs, petiționarul B.P., solicitând casarea sentinței, invocând aceleași motive expuse în plângerea inițială: nepronunțarea de către procuror a materialului de urmărire penală în cauza în care a avut calitatea de învinuit, necitarea sa în condițiile legii, greșita încadrare juridică a faptei; consemnarea, în rechizitoriu, a unor aspecte nereale și trimiterea înscrisurilor depuse de petiționar, instanței învestite cu judecarea cauzei, după primele termene de judecată, interpretarea greșită a noțiunii de denunț și plângere, respectiv diferența dintre infracțiunea de pericol și infracțiunea de rezultat. Examinând recursul, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art. 385 14 C. proc. pen., pe baza actelor și înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penală să facă plângere împotriva acestora. În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În același timp, însă, nu se poate crea un paralelism între judecata pe fond a unei cauze și soluționarea unei plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. În speța dedusă judecății petiționarul B.P. invocă instrumentarea defectuoasă de către procurorul N.M.C. a dosarului nr. 1106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a înlesnit, exercitarea fără drept a profesiei de avocat de către inculpații S.B.C., G.A., C.V.V., A.T.

și T.G. Criticile expuse de petiționar în plângerea sa pot fi invocate în fața instanței învestită cu judecarea fondului cauzei care, dacă apreciază ca fiind îndeplinite condițiile legi, poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. De asemenea, în cadrul cercetării judecătorești sunt administrate probele considerate ca fiind utile pentru stabilirea corectă a stării de fapt și a încadrării juridice a faptei. Pe de altă parte, potrivit dispozițiile art. 200 C. proc. pen., „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.

Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis și concret regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal. Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, atunci când datele infirmă existența infracțiunii, devin incidente dispozițiile art. 10 C. proc. pen., prin care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. În cauză, magistratul procuror N.M.C. a administrat probele pe care le-a apreciat ca fiind utile, necesare, pertinente soluționării cauzei, dispunând trimiterea în judecată a inculpatului B.P. În condițiile în care nu există indicii din care să rezultă că, în timpul efectuării urmăririi penale, magistratul procuror și-ar fi încălcat, cu știință, atribuțiile de serviciu, hotărârea pronunțată de instanța de fond cât și soluția de netrimitere în judecată sunt legale și temeinice.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționatul B.P. împotriva sentinței penale nr. 54/ F din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.P. împotriva sentinței nr. 54/ F din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2007.