ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1678/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002, Tribunalul București, a condamnat, printre alții, pe inculpații: I.T. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din același act normativ, art. 37 lit. b) și art. 74 lit. c) C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, privind arestarea preventivă, de la 7 februarie 2002, la zi. - I.V.C.

la 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru instigare la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., cât și a prevederilor art. 14 din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la aceeași infracțiune. În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa aplicată în cauză a fost contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 2202/2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la 4 mai 2001, la zi. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul I.T., cantitatea de 0,4 gr. heroină. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cursul lunilor septembrie și octombrie 2001, în timp ce se afla în executarea unei pedepse în Penitenciarul Jilava, inculpatul I.V.C., prin cereri repetate, a determinat pe tatăl său inculpatul I.T. să procure diverse cantități de heroină, pe care i le-a trimis apoi la locul de deținere, în scop de consum. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 183 din 8 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile prin care cei doi inculpați solicitau redozarea pedepselor.

Împotriva menționatelor hotărâri, inculpații I.T. și I.V.C. au declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel referitoare la greșita individualizare a pedepselor. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în cele două recursuri, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind corespunzătoare. Din probele administrate (procesele verbale de constatare întocmite de organele poliției cu ocazia percheziției domiciliare și a verificării coletelor expediate de inculpatul I.T. fiului său, coinculpatul I.V.C. la locul de deținere, rapoartele subofițerilor care asigurau paza deținuților, raportul de constatare tehnico științifică a probelor de scris și de analiză a drogurilor descoperite în coletele inculpatului I.C.C., dovada depunerii coletului de către inculpatul I.T., declarațiile coinculpatei M.B.

și ale martorei M.C., care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu, că în perioada septembrie – octombrie 2001, în timp ce se afla în executarea unei pedepse în Penitenciarul Jilava, inculpatul I.V.C., prin cereri repetate, l-a determinat pe tatăl său, coinculpatul I.T., să procure diverse cantități de heroină pe care i le-a trimis apoi la locul de deținere, în scop de consum. Referitor la pedepsele aplicate celor doi inculpați, se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanța de fond, respectând criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen. S-a avut în vedere atât pericolul social concret al faptelor comise (procurarea unor droguri de mare risc și introducerea lor într-un loc de deținere în scop de consum) numărul actelor comise, cât și împrejurările ce caracterizează persoana inculpaților, care au mai săvârșit fapte penale, aflându-se în stare de recidivă.

Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpații I.T. și I.V.C., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 88 C. pen., se vor deduce din pedepsele aplicate, perioadele cât inculpații au fost arestați preventiv, pentru inculpatul I.T. de la 30 mai 2002 la 25 martie 2004, iar pentru inculpatul I.V.C. de la 7 februarie 2002, la zi. Onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.V.C. și I.T. împotriva deciziei penale nr. 183 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive de la 7 februarie 2002 la 25 martie 2004, pentru inculpatul I.V.C. și de la 30 mai 2002 la 25 martie 2004, pentru inculpatul I.T. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2004.