ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3934/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 595 din 20

octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 5809/P/2002,

inculpatul P.M. a fost condamnat la un an închisoare, în baza art. 208, art.

209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. f) C. pen. și la 8 luni închisoare, în

baza art. 276 C. pen., ambele texte și cu aplicarea art. 74 lit. a) și c),

raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 și art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an

închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

S-a reținut că inculpatul în noaptea

de 6 noiembrie 2000 a rupt 3 funii de cupru cu lungimea de 3,2 m fiecare, o

altă funie de cupru cu lungimea de 1,6 m, precum și o funie de oțel de 1,6 m

din sistemul de semnalizare a căii ferate Ișalnița - Coțofeni, secțiunea YF 1 AD.

Din același sistem a mai sustras la

9 noiembrie 2000, 4 funii de cupru de diferite lungimi, iar la data de 8

ianuarie 2001 a sustras 2 funii de cupru din sistemul de semnalizare al căii

ferate Coțofeni – Brădești la km 273 + 65.

La individualizarea pedepselor

instanța de fond a apreciat că pot fi reținute în sarcina inculpatului

circumstanțe atenuante constând în faptul că inculpatul este infractor primar

și a avut o poziție procesuală sinceră fără de care nu s-ar fi putut stabili

săvârșirea unor acte materiale la diferite intervale de timp.

Împotriva hotărârii instanței de

fond Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a declarat apel, criticând-o pentru

motive de nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că ambele infracțiuni

au fost săvârșite în formă continuată, dar instanța a omis să aplice

prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. și că pedepsele aplicate sunt blânde în

raport de gradul ridicat de pericol social al acestor fapte.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 172 din 16 aprilie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Dolj și desființând în parte sentința, a dispus

condamnarea inculpatului la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 208, art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat la 3

ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă arestarea

preventivă de la 17 ianuarie 2002 la 17 ianuarie 2003.

A motivat instanța de fond că actele

materiale care intră în conținutul celor două infracțiuni au fost săvârșite de

inculpat în baza unei rezoluții infracționale unice și prin urmare trebuia să

se facă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Reținerea de circumstanțe atenuante

este nejustificată față de pericolul social al faptelor și împrejurarea că

inculpatul nu a întreprins nici un fel de măsuri pentru acoperirea

prejudiciului.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea

pedepselor și a solicitat menținerea pedepselor aplicate de instanța de fond.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Faptele săvârșite de inculpat conțin

un pericol social sporit punând în pericol siguranța mijloacelor de transport

pe căile ferate, prin sustragerea funiilor de cupru și de oțel de la sistemul

de semnalizare a căii ferate Ișalnița – Coțofeni.

Caracterul repetat al faptelor

imprimă acestora o periculozitate sporită, împrejurare față de care corect

instanța de apel a înlăturat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului.

În legătură cu individualizarea

pedepselor aplicate de instanța de apel, acestea au fost stabilite la limita

minimă a textelor de lege incriminatorii.

Critica formulată de inculpat cu

privire la individualizarea pedepselor nu este întemeiată, astfel că în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

perioada executată prin arest preventiv.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 172 din 16 aprilie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 17 ianuarie 2002 la 17 ianuarie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.