ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2606/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 530 din 17 aprilie 2002,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamantul M.L. pentru declararea dispariției pârâtei M.C.

Instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit

afirmația că este fiul pârâtei și nici că aceasta a dispărut, singura probă

oferită de reclamant a fost certificatul de deces al lui M.H., tatăl pârâtului,

decedat la 18 iunie 1981.

Apelul declarat de reclamantul M.L. împotriva

sentinței a fost admis de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin

decizia civilă nr. 374 din 3 octombrie 2002, care a anulat sentința apelată și

a reținut cauza pentru evocarea fondului.

Motivul admiterii apelului și anulării

sentinței, s-a arătat în considerentele deciziei, îl constituie nerespectarea de

către prima instanță a prevederilor art. 36-39 din Decretul nr. 32/1954 privind

culegerea de informații referitor la persoana dispărută prin autoritatea

administrativă și de poliție de la ultimul domiciliu al dispărutei și privind

afișarea cererii la ultimul domiciliu și la autoritatea administrativă, cu

invitația ca orice persoană care ar putea da informații despre dispărută să le

comunice instanței.

Prin decizia civilă nr. 215 din 10 aprilie 2003,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a hotărât în fond respingerea

cererii de declarare a dispariției formulată de reclamant privind pe M.C.,

apreciind că reclamantul nu a prezentat sau propus dovezi pentru a demonstra

temeinicia cererii supuse judecății.

Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei

civile nr. 215 din 10 aprilie 2003, susținând că în realitate M.C., mama sa, nu

a plecat în străinătate, ci în stațiunea Păltiniș, de unde nu s-a mai reîntors

și răspunsul comunicat de organele de poliție nu reflectă adevărul.

Recursul reclamantului este nefondat și se va

respinge ca atare.

Pentru a putea promova o acțiune în instanță

legea cere celui care pune în mișcare acțiunea să facă dovada interesului de a

declanșa procesul, interes care trebuie să fie legitim, personal, născut și

actual.

În cauză, recurentul nu a demonstrat prin probe

interesul său în a se declara pe cale judecătorească dispariția lui M.C., fosta

soție a tatălui său M.H., la a cărei moștenire el nu are vocație succesorală

legală, neexistând nici un raport de rudenie între recurent și mama sa vitregă,

iar despre o eventuală moștenire testamentară recurentul nu a făcut nici o

amintire, așadar recurentul nu justifică un interes legitim în promovarea

acțiunii.

De precizat că persoana a cărei dispariție s-a solicitat

a se dispune nu este mama recurentului, cum acesta a menționat uneori în

cererile sale depuse în instanță. Din copia certificatului de naștere al

recurentului rezultă că mama acestuia era M.R. și că el s-a născut la 4

noiembrie 1925.

Critica formulată de recurent referitoare la

adresa nr. 1.350.054 din 2 aprilie 2003 a sectorului 5 Poliție din cadrul

Direcției generale poliției municipiului București, în sensul că nu conține

date reale, este neîntemeiată.

Datele comunicate prin adresă au fost obținute

din evidențele informatizate ale Ministerului de Interne, în parte sunt

confirmate de actele depuse la dosar de recurent și el nu a oferit probe de

natură să înlăture cele menționate în cuprinsul adresei.

Reținând injustețea criticilor recurentului,

urmează a se respinge recursul său ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul M.L. împotriva deciziei nr. 215 din 10 aprilie 2003 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.