ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2606/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 530 din 17 aprilie 2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M.L. pentru declararea dispariției pârâtei M.C. Instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit afirmația că este fiul pârâtei și nici că aceasta a dispărut, singura probă oferită de reclamant a fost certificatul de deces al lui M.H., tatăl pârâtului, decedat la 18 iunie 1981. Apelul declarat de reclamantul M.L. împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 374 din 3 octombrie 2002, care a anulat sentința apelată și a reținut cauza pentru evocarea fondului.

Motivul admiterii apelului și anulării sentinței, s-a arătat în considerentele deciziei, îl constituie nerespectarea de către prima instanță a prevederilor art. 36-39 din Decretul nr. 32/1954 privind culegerea de informații referitor la persoana dispărută prin autoritatea administrativă și de poliție de la ultimul domiciliu al dispărutei și privind afișarea cererii la ultimul domiciliu și la autoritatea administrativă, cu invitația ca orice persoană care ar putea da informații despre dispărută să le comunice instanței. Prin decizia civilă nr. 215 din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a hotărât în fond respingerea cererii de declarare a dispariției formulată de reclamant privind pe M.C., apreciind că reclamantul nu a prezentat sau propus dovezi pentru a demonstra temeinicia cererii supuse judecății.

Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 215 din 10 aprilie 2003, susținând că în realitate M.C., mama sa, nu a plecat în străinătate, ci în stațiunea Păltiniș, de unde nu s-a mai reîntors și răspunsul comunicat de organele de poliție nu reflectă adevărul. Recursul reclamantului este nefondat și se va respinge ca atare. Pentru a putea promova o acțiune în instanță legea cere celui care pune în mișcare acțiunea să facă dovada interesului de a declanșa procesul, interes care trebuie să fie legitim, personal, născut și actual.

În cauză, recurentul nu a demonstrat prin probe interesul său în a se declara pe cale judecătorească dispariția lui M.C., fosta soție a tatălui său M.H., la a cărei moștenire el nu are vocație succesorală legală, neexistând nici un raport de rudenie între recurent și mama sa vitregă, iar despre o eventuală moștenire testamentară recurentul nu a făcut nici o amintire, așadar recurentul nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii. De precizat că persoana a cărei dispariție s-a solicitat a se dispune nu este mama recurentului, cum acesta a menționat uneori în cererile sale depuse în instanță. Din copia certificatului de naștere al recurentului rezultă că mama acestuia era M.R. și că el s-a născut la 4 noiembrie 1925. Critica formulată de recurent referitoare la adresa nr. 1.350.054 din 2 aprilie 2003 a sectorului 5 Poliție din cadrul Direcției generale poliției municipiului București, în sensul că nu conține date reale, este neîntemeiată.

Datele comunicate prin adresă au fost obținute din evidențele informatizate ale Ministerului de Interne, în parte sunt confirmate de actele depuse la dosar de recurent și el nu a oferit probe de natură să înlăture cele menționate în cuprinsul adresei. Reținând injustețea criticilor recurentului, urmează a se respinge recursul său ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva deciziei nr. 215 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.