ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2475/2004

Deliberând asupra recursului de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 269 din 22

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, au fost condamnați

inculpații:

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și

alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin.

(2

1

) lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de

1.500.000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 265/2002 a

Judecătoriei Năsăud și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de cea

stabilită pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive și conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din

durata pedepselor, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie

2003 la zi pentru fiecare inculpat.

Inculpații au fost obligați în

solidar, la plata sumei de 35.000.000 lei despăgubiri civile către partea

civilă C.I. și la 686.907 lei către Spitalul clinic de chirurgie B.M.F. Cluj.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Partea vătămată C.I. s-a înțeles cu

inculpatul P.F.D. să-i procure și să-i vândă niște cai. În acest scop, partea

vătămată s-a deplasat în ziua de 24 septembrie 2003, la locuința inculpatului

din satul Florești cu un autoturism condus de martorul T.V.

Partea vătămată a intrat singură în

casă și a constatat că acolo se afla și inculpatul L.Șt.

După ce a băut o cafea, la invitația

inculpatului P.F.D., partea vătămată a mers la grajd pentru a vedea caii. Aici

se aflau două iepe și un mânz, iar partea vătămată i-a spus inculpatului că va

cumpăra numai iepele cu 6.000.000 lei.

Inculpatul P.F.D. a lăsat să se

înțeleagă că este de acord și au intrat în casă unde a fost invitat și martorul

T.V.

Partea vătămată a scos din buzunar

10.000.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei și a început să numere suma

convenită pentru cumpărarea cailor. În acest timp, inculpatul P.F.D. a ieșit

din casă, revenind cu un topor în mână.

Inculpatul i-a reproșat părții

vătămate că își bate joc de ei, întrucât a investit o sumă mai mare de bani

pentru cumpărarea cailor, după care a lovit-o cu palma peste față și a

amenințat-o cu toporul, smulgânu-i din mână teancul de bani după care a

întrebat-o dacă mai are bani. La răspunsul afirmativ al acesteia, inculpatul

P.F.D. a percheziționat-o și i-a luat din buzunarele exterioare ale vestei cu

care era îmbrăcată, două teancuri a câte 10.000.000 lei.

La rândul său, inculpatul L.Șt.,

care ținea o bâtă în mână a lovit și el partea vătămată și i-a luat două

teancuri a câte 10.000.000 lei, pe care le-a dat inculpatului P.F.D.

După aceea, inculpații au condus-o

pe partea vătămată pe un teren viran din apropiere unde i-au arătat un mânz

mort, susținând că îl cumpăraseră pentru ea și ca atare, trebuie plătit.

La întoarcere, inculpații au aplicat

părții vătămate mai multe lovituri cu un bici și cu bâta pentru a o determina

să accepte să cumpere și doi mânji. Când au ajuns la locuința inculpatului

P.F.D., partea vătămată a constatat că în autocamion erau încărcate cele două

iepe, precum și cei doi mânji, pe care a refuzat să-i cumpere și le-a cerut

inculpaților să-i restituie banii, dar aceștia au refuzat obligând-o să plece

cu cei patru cai.

Partea vătămată s-a dus direct la

Postul de poliție Nimigea unde a reclamat cele întâmplate.

S-a reținut că partea vătămată C.I.

a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri

medicale, fiind și internată în Clinica de chirurgie B.M.F. Cluj-Napoca cu

diagnosticul „fractură de unghi mandibular drept prin agresiuni”.

Prin decizia penală nr. 55 din 9

februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați și a menținut starea de arest, obligându-i pe inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că este

nefondată critica formulată de inculpați, în sensul că s-a dat faptei o greșită

încadrare juridică, întrucât este cert dovedit că inculpații au exercitat

violențe asupra părții vătămate cu scopul de a o deposeda de suma de bani pe

care o avea asupra sa.

Așa fiind, în speță sunt întrunite

toate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

S-a mai reținut că nu este

întemeiată nici critica referitoare la individualizarea pedepselor, având în

vedere scopul urmărit de inculpați, modalitatea în care aceștia au acționat și

urmările produse.

Inculpații au declarat recurs.

Printr-o cerere din 25 martie 2004,

înaintată Curții, inculpatul L.Șt. a solicitat să se ia act că își retrage

recursul.

Potrivit art. 385

4

alin.

(2), raportat la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor

oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.

Legea nu prevede posibilitatea a se

reveni asupra retragerii recursului așa cum prevede în art. 385

4

alin. (2), raportat la art. 368 C. proc. pen., în cazul renunțării la recurs,

când părțile pot reveni asupra renunțării înăuntrul termenului de recurs.

În consecință, Curtea nu se poate

pronunța asupra recursului inculpatului L.Șt. ci va lua act de retragerea căii

de atac.

Recursul declarat de inculpatul

P.F.D. își găsește temeiul în dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14

C. proc. pen., dar este nefondat.

Susținerea inculpatului, în sensul

că suma de bani luată prin violență de la partea vătămată, reprezintă prețul

cailor pe care se înțelesese să-i vândă nu poate fi avută în vedere.

Astfel, din probe nu rezultă că ar

fi existat o înțelegere anterioară cu privire la numărul cailor și nici cu

privire la prețul pe care partea vătămată urma să-l plătească, iar dacă prețul

oferit de aceasta ar fi fost necorespunzător, nimic nu-l obliga pe inculpat

să-i vândă caii.

În condițiile în care

vânzarea-cumpărarea ca orice convenție are la bază acordul de voință al

părților, iar în speță acest acord nu s-a realizat nici cu privire la preț și

nici cu privire la obiectul vânzării, luarea banilor din posesia părții

vătămate s-a făcut fără drept și deci constituie furt în înțelesul art. 208 C.

pen.

Întrucât furtul a fost realizat prin

violență, fapta întrunește atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect

subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu ale

infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., violențele

fiind exercitate în scopul însușirii banilor.

Este neîntemeiată și critica vizând

individualizarea pedepsei în condițiile în care ea se situează aproape de

limita minimă prevăzută de lege, iar fapta comisă prezintă un grad ridicat de

pericol social, având în vedere modalitatea în care a fost comisă, valoarea

mare a pagubei și numărul mare de îngrijiri medicale necesare vindecării

leziunilor produse prin violență.

Este de reținut și faptul că vârsta

inculpatului și faptul că acesta nu are antecedente penale, nu justifică

reținerea unor circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen.

Cum din examinarea cauzei din oficiu

nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul va

fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă pentru inculpatul P.F.D.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.F.D. împotriva deciziei penale nr. 55 din 19 februarie

2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 30 septembrie 2003 la 6 mai

2004.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul L.Șt. împotriva deciziei penale sus-menționată.

Obligă pe recurenți să plătească

câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

mai 2004.