ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2475/2004

Deliberând asupra recursului de față, constată: Prin sentința penală nr. 269 din 22 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, au fost condamnați inculpații: 1. P.F.D. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. 2. L.Șt. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de 1.500.000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 265/2002 a Judecătoriei Năsăud și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de cea stabilită pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive și conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepselor, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2003 la zi pentru fiecare inculpat. Inculpații au fost obligați în solidar, la plata sumei de 35.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.I. și la 686.907 lei către Spitalul clinic de chirurgie B.M.F. Cluj. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-au reținut următoarele: Partea vătămată C.I. s-a înțeles cu inculpatul P.F.D. să-i procure și să-i vândă niște cai. În acest scop, partea vătămată s-a deplasat în ziua de 24 septembrie 2003, la locuința inculpatului din satul Florești cu un autoturism condus de martorul T.V.

Partea vătămată a intrat singură în casă și a constatat că acolo se afla și inculpatul L.Șt. După ce a băut o cafea, la invitația inculpatului P.F.D., partea vătămată a mers la grajd pentru a vedea caii. Aici se aflau două iepe și un mânz, iar partea vătămată i-a spus inculpatului că va cumpăra numai iepele cu 6.000.000 lei. Inculpatul P.F.D. a lăsat să se înțeleagă că este de acord și au intrat în casă unde a fost invitat și martorul T.V. Partea vătămată a scos din buzunar 10.000.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei și a început să numere suma convenită pentru cumpărarea cailor. În acest timp, inculpatul P.F.D. a ieșit din casă, revenind cu un topor în mână. Inculpatul i-a reproșat părții vătămate că își bate joc de ei, întrucât a investit o sumă mai mare de bani pentru cumpărarea cailor, după care a lovit-o cu palma peste față și a amenințat-o cu toporul, smulgânu-i din mână teancul de bani după care a întrebat-o dacă mai are bani.

La răspunsul afirmativ al acesteia, inculpatul P.F.D. a percheziționat-o și i-a luat din buzunarele exterioare ale vestei cu care era îmbrăcată, două teancuri a câte 10.000.000 lei. La rândul său, inculpatul L.Șt., care ținea o bâtă în mână a lovit și el partea vătămată și i-a luat două teancuri a câte 10.000.000 lei, pe care le-a dat inculpatului P.F.D. După aceea, inculpații au condus-o pe partea vătămată pe un teren viran din apropiere unde i-au arătat un mânz mort, susținând că îl cumpăraseră pentru ea și ca atare, trebuie plătit. La întoarcere, inculpații au aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un bici și cu bâta pentru a o determina să accepte să cumpere și doi mânji. Când au ajuns la locuința inculpatului P.F.D., partea vătămată a constatat că în autocamion erau încărcate cele două iepe, precum și cei doi mânji, pe care a refuzat să-i cumpere și le-a cerut inculpaților să-i restituie banii, dar aceștia au refuzat obligând-o să plece cu cei patru cai.

Partea vătămată s-a dus direct la Postul de poliție Nimigea unde a reclamat cele întâmplate. S-a reținut că partea vătămată C.I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, fiind și internată în Clinica de chirurgie B.M.F. Cluj-Napoca cu diagnosticul „fractură de unghi mandibular drept prin agresiuni”. Prin decizia penală nr. 55 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și a menținut starea de arest, obligându-i pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a reținut că este nefondată critica formulată de inculpați, în sensul că s-a dat faptei o greșită încadrare juridică, întrucât este cert dovedit că inculpații au exercitat violențe asupra părții vătămate cu scopul de a o deposeda de suma de bani pe care o avea asupra sa.

Așa fiind, în speță sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. S-a mai reținut că nu este întemeiată nici critica referitoare la individualizarea pedepselor, având în vedere scopul urmărit de inculpați, modalitatea în care aceștia au acționat și urmările produse. Inculpații au declarat recurs. Printr-o cerere din 25 martie 2004, înaintată Curții, inculpatul L.Șt. a solicitat să se ia act că își retrage recursul. Potrivit art. 385 4 alin. (2), raportat la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat. Legea nu prevede posibilitatea a se reveni asupra retragerii recursului așa cum prevede în art. 385 4 alin. (2), raportat la art. 368 C. proc.

pen., în cazul renunțării la recurs, când părțile pot reveni asupra renunțării înăuntrul termenului de recurs. În consecință, Curtea nu se poate pronunța asupra recursului inculpatului L.Șt. ci va lua act de retragerea căii de atac. Recursul declarat de inculpatul P.F.D. își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., dar este nefondat. Susținerea inculpatului, în sensul că suma de bani luată prin violență de la partea vătămată, reprezintă prețul cailor pe care se înțelesese să-i vândă nu poate fi avută în vedere. Astfel, din probe nu rezultă că ar fi existat o înțelegere anterioară cu privire la numărul cailor și nici cu privire la prețul pe care partea vătămată urma să-l plătească, iar dacă prețul oferit de aceasta ar fi fost necorespunzător, nimic nu-l obliga pe inculpat să-i vândă caii.

În condițiile în care vânzarea-cumpărarea ca orice convenție are la bază acordul de voință al părților, iar în speță acest acord nu s-a realizat nici cu privire la preț și nici cu privire la obiectul vânzării, luarea banilor din posesia părții vătămate s-a făcut fără drept și deci constituie furt în înțelesul art. 208 C. pen. Întrucât furtul a fost realizat prin violență, fapta întrunește atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., violențele fiind exercitate în scopul însușirii banilor.

Este neîntemeiată și critica vizând individualizarea pedepsei în condițiile în care ea se situează aproape de limita minimă prevăzută de lege, iar fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea în care a fost comisă, valoarea mare a pagubei și numărul mare de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produse prin violență. Este de reținut și faptul că vârsta inculpatului și faptul că acesta nu are antecedente penale, nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen. Cum din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă pentru inculpatul P.F.D. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.D. împotriva deciziei penale nr. 55 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 30 septembrie 2003 la 6 mai 2004. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul L.Șt. împotriva deciziei penale sus-menționată. Obligă pe recurenți să plătească câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2004.