ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5035/2003

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 298 din 1 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 6158/2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpații:

- Ț.S.,

- R.L.,

- D.B.P.,

- C.M. și

- Ț.V. la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., iar pentru inculpatul C.M. și cu aplicarea art. 37 lit. a) și pentru inculpatul Ț.V. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a menținut beneficiul liberării condiționate aplicate inculpatului C.M. pentru restul de 284 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 658/1999 a Judecătoriei Vaslui.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 pentru toți inculpații.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile H.O., suma de 15.000.000 lei despăgubiri materiale.

S-a constatat că părțile vătămate B.A. și Spitalul Clinic de Urgență Iași nu au formulat pretenții civile.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și prelungită cu 30 de zile.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și a arestării preventive începând cu 29 martie 2002 la zi.

Instanța a reținut că toți cei 5 inculpați locuiau împreună la domiciliul fraților Ț. din comuna R., satul D.

În noaptea de 25 martie 2002, toți inculpații au hotărât să meargă la locuința părții vătămate B.A., pentru a sustrage porumb.

În jurul orei 1,00, inculpații au pătruns fără drept în curtea părții vătămate și au sustras dintr-un coșar metalic un sac cu porumb. Sacul a fost luat de C.M., fiind văzut pe drum de H.O., vecinul părții vătămate. Acesta a început să strige „hoții, hoții!”, iar partea vătămată B.A. a ieșit din locuință, observându-i pe ceilalți 4 inculpați în curtea sa. Inculpații au plecat în fugă după C.M.

Pentru a-și asigura scăparea și a putea pleca cu bunul sustras, toți cei 5 inculpați au lovit pe H.O. cu un par peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesit 45-50 de zile de îngrijiri medicale. Zgomotele produse de agresori au fost auzite de martorii C.N., J.A.F., C.C. și S.S. care i-au văzut și recunoscut pe inculpați în momentul în care îl agresau pe H.O.

Prin decizia penală nr. 241 din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de toți inculpații, a desființat sentința menționată, în latura penală, și rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. (articol modificat prin Legea nr. 169/2002) (M. Of. nr. 261/18.04.2002), cu aplicarea art. 13 C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., menținând condamnarea inculpaților la pedepsele aplicate. A fost dedusă în continuare perioada arestării preventive și menținută arestarea inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri, toți inculpații au declarat recurs, considerând că instanțele au pronunțat hotărâri contrare legii în ceea ce privește soluționarea laturii penale: recurenții Ț.V. și C.M. solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., iar recurentul Ț.S., în art. 180 alin. (2) C. pen. Inculpații D.B.P. și R.L. au solicitat reducerea pedepselor aplicate. În subsidiar și ceilalți inculpați au solicitat reducerea pedepselor.

Recursurile inculpaților sunt nefondate, sub toate aspectele invocate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie, și furtul urmat de întrebuințarea de violențe pentru păstrarea bunului furat, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Or, în speță, inculpații după ce au reușit să intre în curtea părții vătămate B.A. și să sustragă un sac de porumb, au folosit violențe atât pentru păstrarea bunului furat cât și, îndeosebi, pentru a-și asigura scăparea, fiind observați de partea vătămată H.O. Agresiunea împotriva acestei părți vătămate a fost deosebit de violentă, inculpații provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare, 45-50 zile de îngrijiri medicale.

Faptele inculpaților constituie, în mod evident, infracțiunea de tâlhărie (furt și violențe), iar nu doar infracțiunea de furt și infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., specific infracțiunii de tâlhărie fiind tocmai complexitatea ei, respectiv săvârșirea unui furt prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori pentru păstrarea bunului sustras, sau pentru a-și asigura scăparea.

Înalta Curte constată că fapta inculpaților a fost corect încadrată juridic în infracțiunea de tâlhărie, de instanța de apel, cu aplicarea art. 13 C. pen., dispozițiile art. 211 alin. (2) C. pen., în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 169/2002, fiind mai favorabile inculpaților.

Sub aspectul individualizării pedepselor, Înalta Curte reține că ambele instanțe au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei de tâlhărie (comisă de 5 persoane, cu violențe, în timpul nopții, prin pătrundere fără drept în curtea părții vătămate), precum și persoana infractorilor (doi dintre ei fiind recidiviști, iar alții cu antecedente penale).

Chiar dacă, datorită împrejurărilor faptei, inculpații au reușit să sustragă un bun care nu are o valoare deosebită, pericolul faptei lor este păstrat prin circumstanțele descrise mai sus (violențele exercitate pentru a-și asigura scăparea, traumele fizice și psihice produse celor două părți vătămate care nici nu s-au mai constituit părți civile).

În consecință, Curtea va respinge, ca nefondate recursurile declarate de toți inculpații.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedepse, perioadele reținerii și a arestării preventive pentru toți inculpați de la 28 martie 2002 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de inculpații Ț.V., Constantin Marcel, R.L., D.B.P. și Ț.S. împotriva deciziei penale nr. 241 din 26 iunie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondate.

Compută din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 28 martie 2002 la zi.

Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se includ și onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.