ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5568/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții B.C. și B.E. au chemat în

judecată pe pârâții V.F. și Primăria municipiului Târgoviște și a solicitat

anularea titlului de proprietate nr. 5779 din 5 septembrie 2002 emis pe numele

pârâtei nr. 1 de către pârâta nr. 2, evacuarea pârâtei nr. 1 din apartamentul

situat în Târgoviște, reintegrarea în respectiva locuință.

În motivarea acțiunii se arată că pârâta

nr. 1 a cumpărat locuința reclamanților în urma unei licitații, ca urmare a unei

executării silite la cererea creditoarei R.D., executare silită și

proces-verbal de licitație anulate prin sentința civilă nr. 1920 din 11 iunie

2003 a Judecătoriei Târgoviște.

Pârâta V.F. a formulat întâmpinare și

cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii și în

subsidiar obligarea reclamanților la plata îmbunătățirilor aduse locuinței și

instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului până la achitarea

pretențiilor sale.

Aceeași pârâtă a formulat cerere de

chemare în garanție a creditoarei R.D. la cererea căreia s-a pornit executarea

silită asupra apartamentului în litigiu.

Judecătoria Târgoviște, prin sentința

civilă nr. 1592 din 6 mai 2004 a fost admisă în partea acțiunea principală: a

fost anulat titlul de proprietate nr. 5779 din 5 noiembrie 2002 emis de

Primăria municipiului Târgoviște; s-a dispus evacuarea condițională a pârâtei–reclamante

V.F. din apartamentul în litigiu până la plata sumei de 18.129.368 lei

contravaloarea îmbunătățirilor efectuate; a fost respinsă cererea privind

reintegrarea ca o consecință a evacuări condiționate și instituirii dreptului

de retenție; a fost admisă în parte cererea reconvențională și au fost

obligații reclamanții-pârâți la plata către pârâta-reclamantă a sumei de

18.129.368 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului

și s-a dispus instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei-reclamante

până la achitarea sumei de 18.129.368 lei ce va fi calculată cu aplicarea

indicelui de inflație.

Instanța a reținut că pârâta-reclamantă V.F.

a cumpărat, în cadrul unei proceduri de executare silită, apartamentul în

litigiu proprietatea reclamanților-pârâți B.C. și E., procedură declanșată la

cererea creditoarei R.D. Procedura de executare silită, inclusiv procesul

verbal de licitație au fost însă anulate prin hotărâre judecătorească

irevocabilă, astfel încât apartamentul a revenit în proprietatea reclamanților,

pârâta V.F. pierzând dreptul de proprietate asupra apartamentului.

În ce privește cererea reconvențională,

aceasta a fost admisă în limita dovezilor făcute, inclusiv printr-un raport de

expertiză efectuată într-un alt dosar.

Cererea de chemare în garanție a fost

respinsă de instanță prin încheierea din 23 aprilie 2004, eventualele pretenții

putând fi valorificate în alt litigiu separat.

Apelul declarat de pârâții V.F. a fost

respins de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 2475 din 23

septembrie 2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta V.F.

Se susține, în esență, că apartamentul în

litigiu a fost inclus în lotul reclamantului B.C., iar instanțele nu au aplicat

efectele acestei atribuiri ce trebuia să aibă drept consecință menținerea

actului de adjudecare (la licitație) în favoarea sa, părțile trebuiau puse în

situația anterioară, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție.

Recursul se privește ca nefondat.

În prezentul litigiu instanțele nu au

avut la examinat legalitatea și temeinicia executării silite asupra

apartamentului în litigiu ce a avut drept rezultat vânzarea acestuia la

licitație și adjudecarea lui de către recurentă, deoarece aceste probleme au

fost soluționate printr-o altă hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 1920

din 11 iunie 2003 a Judecătoriei Târgoviște) rămasă definitivă și irevocabilă,

deci intrate în autoritate de lucru judecat.

Prin aceeași hotărâre au fost anulate

formele de executare silită, inclusiv procesul-verbal de licitație. Acestea,

instanțele în prezenta cauză, au procedat la restabilirea situației anterioare,

ce s-a realizat în limitele investirii și pe baza probelor administrate.

Prin cererea de chemare în garanție a

creditoarei ce a declanșat procedura executării silite, pârâta recurentă nu a

formulat pretenții concrete și temeiuri de drept aplicabile. Prevederile art. 1444

C. civ. invocate reglementează alte situații decât cea în care se găsește

recurenta.

Desigur, pentru recuperarea prețului

plătit pentru apartamentul cumpărat la licitație ce ulterior a fost anulată,

precum și pentru eventualele alte daune pricinuite de cei implicați, inclusiv

creditoarea urmăritoare, pârâta-reclamantă are deschisă în limitele și

condițiile legii, acțiune ori acțiuni separate.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta V.F. împotriva deciziei nr. 2475 din 23 septembrie

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23

iunie 2005.