ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5568/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții B.C. și B.E. au chemat în judecată pe pârâții V.F. și Primăria municipiului Târgoviște și a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 5779 din 5 septembrie 2002 emis pe numele pârâtei nr. 1 de către pârâta nr. 2, evacuarea pârâtei nr. 1 din apartamentul situat în Târgoviște, reintegrarea în respectiva locuință. În motivarea acțiunii se arată că pârâta nr. 1 a cumpărat locuința reclamanților în urma unei licitații, ca urmare a unei executării silite la cererea creditoarei R.D., executare silită și proces-verbal de licitație anulate prin sentința civilă nr. 1920 din 11 iunie 2003 a Judecătoriei Târgoviște.

Pârâta V.F. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii și în subsidiar obligarea reclamanților la plata îmbunătățirilor aduse locuinței și instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului până la achitarea pretențiilor sale. Aceeași pârâtă a formulat cerere de chemare în garanție a creditoarei R.D. la cererea căreia s-a pornit executarea silită asupra apartamentului în litigiu. Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 1592 din 6 mai 2004 a fost admisă în partea acțiunea principală: a fost anulat titlul de proprietate nr. 5779 din 5 noiembrie 2002 emis de Primăria municipiului Târgoviște; s-a dispus evacuarea condițională a pârâtei–reclamante V.F.

din apartamentul în litigiu până la plata sumei de 18.129.368 lei contravaloarea îmbunătățirilor efectuate; a fost respinsă cererea privind reintegrarea ca o consecință a evacuări condiționate și instituirii dreptului de retenție; a fost admisă în parte cererea reconvențională și au fost obligații reclamanții-pârâți la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 18.129.368 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului și s-a dispus instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei-reclamante până la achitarea sumei de 18.129.368 lei ce va fi calculată cu aplicarea indicelui de inflație. Instanța a reținut că pârâta-reclamantă V.F. a cumpărat, în cadrul unei proceduri de executare silită, apartamentul în litigiu proprietatea reclamanților-pârâți B.C.

și E., procedură declanșată la cererea creditoarei R.D. Procedura de executare silită, inclusiv procesul verbal de licitație au fost însă anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel încât apartamentul a revenit în proprietatea reclamanților, pârâta V.F. pierzând dreptul de proprietate asupra apartamentului. În ce privește cererea reconvențională, aceasta a fost admisă în limita dovezilor făcute, inclusiv printr-un raport de expertiză efectuată într-un alt dosar. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă de instanță prin încheierea din 23 aprilie 2004, eventualele pretenții putând fi valorificate în alt litigiu separat. Apelul declarat de pârâții V.F. a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 2475 din 23 septembrie 2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta V.F.

Se susține, în esență, că apartamentul în litigiu a fost inclus în lotul reclamantului B.C., iar instanțele nu au aplicat efectele acestei atribuiri ce trebuia să aibă drept consecință menținerea actului de adjudecare (la licitație) în favoarea sa, părțile trebuiau puse în situația anterioară, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție. Recursul se privește ca nefondat. În prezentul litigiu instanțele nu au avut la examinat legalitatea și temeinicia executării silite asupra apartamentului în litigiu ce a avut drept rezultat vânzarea acestuia la licitație și adjudecarea lui de către recurentă, deoarece aceste probleme au fost soluționate printr-o altă hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 1920 din 11 iunie 2003 a Judecătoriei Târgoviște) rămasă definitivă și irevocabilă, deci intrate în autoritate de lucru judecat.

Prin aceeași hotărâre au fost anulate formele de executare silită, inclusiv procesul-verbal de licitație. Acestea, instanțele în prezenta cauză, au procedat la restabilirea situației anterioare, ce s-a realizat în limitele investirii și pe baza probelor administrate. Prin cererea de chemare în garanție a creditoarei ce a declanșat procedura executării silite, pârâta recurentă nu a formulat pretenții concrete și temeiuri de drept aplicabile. Prevederile art. 1444 C. civ. invocate reglementează alte situații decât cea în care se găsește recurenta. Desigur, pentru recuperarea prețului plătit pentru apartamentul cumpărat la licitație ce ulterior a fost anulată, precum și pentru eventualele alte daune pricinuite de cei implicați, inclusiv creditoarea urmăritoare, pârâta-reclamantă are deschisă în limitele și condițiile legii, acțiune ori acțiuni separate.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta V.F. împotriva deciziei nr. 2475 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 iunie 2005.