ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5805/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 6312/2002, petiționara T.C. a contestat dispoziția nr. 2385 din 15 iulie 2002 emisă de Primăria municipiului Târgoviște, prin care s-a respins notificarea nr. 761/2001 privind restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 1220 mp, situat în Târgoviște, solicitând acordarea în natură a terenului nr. 939 mp ce poate fi restituit sub această formă, fie despăgubiri bănești. Motivând cererea, a arătat că imobilul solicitat l-a dobândit în baza unui act de vânzare cumpărare încheiat cu B.E.

la 4 octombrie 1967, sub forma unei chitanțe de mână, că în mod eronat primăria a reținut că nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului deși în planurile cadastrale este menționată ca titulară împreună cu soțul său, ca de altfel și în decretul de expropriere din 1974 prin care s-a expropriat casa, în baza Legii nr. 4/1974. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 704 din 4 decembrie 2002, a admis acțiunea petiționarei T.C., a dispus restituirea în natură a suprafeței de 209 mp teren situat în Târgoviște, identificat conform schiței din raportul de expertiză întocmit de expertul A.E.G. și aflată la fila 47 dosar, și a constatat că petiționara este îndreptățită să primească despăgubiri bănești pentru suprafața de 730 mp teren situat la aceiași adresă și care nu poate fi restituită în natură.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel intimata Primăria municipiului Târgoviște care a fost admis prin decizia civilă nr. 55 din 20 martie 2003 iar pe fond a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de petiționara T.C. împotriva dispoziției nr. 761/2001 emisă de Primăria municipiului Târgoviște în baza prevederilor Legii nr. 10/2001. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că petiționara nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care l-a solicitat prin notificarea adresată apelantei, că a primit despăgubiri pentru imobilul construcție și teren expropriat precum și faptul că, din totalul suprafeței de 1254 mp teren ce a fost preluat de stat este neafectată de construcții doar suprafața de 209 mp.

Nici asupra acestei suprafețe nu se putea dispune restituirea în natură, întrucât este o porțiune de teren între blocuri și aleile de acces la acestea, ocupate de 12 garaje, construite cu autorizații date de organul administrativ competent. Contra acestei hotărâri a declarat recurs petiționara T.C. pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs fondat pe motivele prevăzute de art. 304, pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Recursul nu este fondat pentru cele ce succed. Motivul prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi primit deoarece instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În accepțiunea petentei, chiar dacă instanța nu a acceptat chitanța de mână prin care a cumpărat imobilul în litigiu ca dovadă a dreptului său de proprietate, trebuia să o considere proprietară pentru faptul că a avut posesia și folosința bunului, ca efect al uzucapiunii, fără a dovedi că a solicitat instanțelor judecătorești constatarea acestui pretins drept. Nici cel de al doilea motiv de recurs invocat nu subzistă, hotărârea dată în apel fiind legală, cu aplicarea strictă a prevederilor legale în materie. În mod corect instanța de apel a reținut că petiționara nu a făcut dovada titlului său de proprietate iar din probatoriul administrat rezultă că aceasta a primit despăgubiri în sumă totală de 56.986 lei, atunci când s-a expropriat locuința, fapt necontestat de aceasta.

Din actele depuse la dosar (f.26-27 dosar fond) rezultă că, în cuantumul despăgubirilor, a fost inclusă și suma de 2.822 lei, reprezentând suma cuvenită pentru terenul de 1254 mp. Față de aceste împrejurări, petiționara nu putea cere restituirea în natură sau în echivalent a terenului, decât în condițiile exprese prevăzute de Legea nr. 10/2001, în sensul de a face dovada că suma de care a primit-o drept despăgubire pentru teren, a fost pusă la dispoziția statului în cuantum reactualizat. Cel de al treilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304, pct. 10 C. proc. civ. potrivit căruia, în opinia reclamantei, instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii nu poate fi primit deoarece, din dezvoltarea acestui motiv, nu rezultă în ce constă omisiunea instanței și nici nu se face vreo dovadă în sensul celor susținute.

Față de cele ce preced, recursul se va primi ca nefondat, motiv pentru care urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta T.C. împotriva deciziei civile nr. 55 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.