ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5805/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Dâmbovița sub nr. 6312/2002, petiționara T.C. a contestat dispoziția nr. 2385

din 15 iulie 2002 emisă de Primăria municipiului Târgoviște, prin care s-a

respins notificarea nr. 761/2001 privind restituirea în natură a imobilului,

teren în suprafață de 1220 mp, situat în Târgoviște, solicitând acordarea în

natură a terenului nr. 939 mp ce poate fi restituit sub această formă, fie

despăgubiri bănești.

Motivând cererea, a arătat că imobilul

solicitat l-a dobândit în baza unui act de vânzare cumpărare încheiat cu B.E. la

4 octombrie 1967, sub forma unei chitanțe de mână, că în mod eronat primăria a

reținut că nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului deși în

planurile cadastrale este menționată ca titulară împreună cu soțul său, ca de

altfel și în decretul de expropriere din 1974 prin care s-a expropriat casa, în

baza Legii nr. 4/1974.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința

civilă nr. 704 din 4 decembrie 2002, a admis acțiunea petiționarei T.C., a

dispus restituirea în natură a suprafeței de 209 mp teren situat în Târgoviște,

identificat conform schiței din raportul de expertiză întocmit de expertul A.E.G.

și aflată la fila 47 dosar, și a constatat că petiționara este îndreptățită să

primească despăgubiri bănești pentru suprafața de 730 mp teren situat la

aceiași adresă și care nu poate fi restituită în natură.

Împotriva acestei sentințe civile a

declarat apel intimata Primăria municipiului Târgoviște care a fost admis prin

decizia civilă nr. 55 din 20 martie 2003 iar pe fond a fost respinsă, ca

neîntemeiată, contestația formulată de petiționara T.C. împotriva dispoziției

nr. 761/2001 emisă de Primăria municipiului Târgoviște în baza prevederilor

Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

a reținut, în esență, că petiționara nu a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra terenului pe care l-a solicitat prin notificarea adresată apelantei, că

a primit despăgubiri pentru imobilul construcție și teren expropriat precum și

faptul că, din totalul suprafeței de 1254 mp teren ce a fost preluat de stat

este neafectată de construcții doar suprafața de 209 mp. Nici asupra acestei

suprafețe nu se putea dispune restituirea în natură, întrucât este o porțiune

de teren între blocuri și aleile de acces la acestea, ocupate de 12 garaje,

construite cu autorizații date de organul administrativ competent.

Contra acestei hotărâri a declarat recurs

petiționara T.C. pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs fondat pe motivele

prevăzute de art. 304, pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat pentru cele ce

succed.

Motivul prevăzut de pct. 8 al art. 304 C.

proc. civ. nu poate fi primit deoarece instanța de apel nu a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia.

În accepțiunea petentei, chiar dacă

instanța nu a acceptat chitanța de mână prin care a cumpărat imobilul în

litigiu ca dovadă a dreptului său de proprietate, trebuia să o considere

proprietară pentru faptul că a avut posesia și folosința bunului, ca efect al

uzucapiunii, fără a dovedi că a solicitat instanțelor judecătorești constatarea

acestui pretins drept.

Nici cel de al doilea motiv de recurs

invocat nu subzistă, hotărârea dată în apel fiind legală, cu aplicarea strictă

a prevederilor legale în materie.

În mod corect instanța de apel a reținut

că petiționara nu a făcut dovada titlului său de proprietate iar din

probatoriul administrat rezultă că aceasta a primit despăgubiri în sumă totală

de 56.986 lei, atunci când s-a expropriat locuința, fapt necontestat de

aceasta. Din actele depuse la dosar (f.26-27 dosar fond) rezultă că, în

cuantumul despăgubirilor, a fost inclusă și suma de 2.822 lei, reprezentând

suma cuvenită pentru terenul de 1254 mp.

Față de aceste împrejurări, petiționara

nu putea cere restituirea în natură sau în echivalent a terenului, decât în

condițiile exprese prevăzute de Legea nr. 10/2001, în sensul de a face dovada

că suma de care a primit-o drept despăgubire pentru teren, a fost pusă la

dispoziția statului în cuantum reactualizat.

Cel de al treilea motiv de recurs

întemeiat pe prevederile art. 304, pct. 10 C. proc. civ. potrivit căruia, în

opinia reclamantei, instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau

asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii nu poate fi primit deoarece, din dezvoltarea acestui motiv, nu rezultă

în ce constă omisiunea instanței și nici nu se face vreo dovadă în sensul celor

susținute.

Față de cele ce preced, recursul se

va primi ca nefondat, motiv pentru care urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta T.C.

împotriva deciziei civile nr. 55 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie

2004.