ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1078/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2003, reclamantul M.I. a solicitat anularea parțială a hotărârii nr. 1507 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, în sensul de a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 6 septembrie – 10 decembrie 1940, când a fost strămutat din motive etnice, din localitatea de domiciliu. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 149 din 20 mai 2003, prin care a respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că în condițiile Legii nr. 189/2000, reclamantul nu a dovedit începerea perioadei de persecuție pe motive etnice, din luna septembrie 1940 și că, în atare situație, nu există temeiuri de anulare parțială a actului administrativ emis de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză și prin care a dovedit că, de la data de 2 septembrie 1940, a fost persecutat din motive etnice și s-a refugiat din localitatea de domiciliu, în localitatea Cugir, unde s-a angajat la Uzinele Metalurgice. În recurs, s-au depus ca înscrisuri noi, declarațiile autentificate, date de martorii B.V. și B.I.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente: În hotărârea nr. 1507 din 30 ianuarie 2003, Comisia Județeană de Pensii Mureș a stabilit că recurentul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 decembrie 1940 – 6 martie 1945. Hotărârea comisiei intimate a fost greșit menținută de instanța de fond, întrucât recurentul a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă indicată în cererea sa și anume, de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945. Astfel, din mențiunile înscrise în carnetul de muncă seria M.n.

nr. 193634, rezultă că recurentul a lucrat la Uzinele Metalurgice din Cugir, în perioada 15 septembrie 1940 – 22 martie 1946, perioadă în care s-a refugiat din motive etnice, din Târgu-Mureș, unde locuise împreună cu familia, până în luna septembrie 1940. Strămutarea din motive etnice a recurentului, cu începere din luna septembrie 1940, când acesta a părăsit localitatea de domiciliu, a fost confirmată și de martori, ale căror declarații autentificate au fost prezentate în recurs. În consecință, recurentul este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă de persecuție pe motive etnice și cererea sa a fost greșit respinsă de instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea instanței de fond, urmând ca în baza art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, să fie admisă acțiunea și să se modifice hotărârea nr. 1507 din 30 ianuarie 2003, a Casei Județene de Pensii Mureș, în sensul că reclamantul M.I. beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, în loc de 10 decembrie 1940 – 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 149 din 20 mai 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează hotărârea atacată și pe fond, admite acțiunea. Modifică hotărârea nr. 1507 din 30 ianuarie 2003, a Casei Județene de Pensii Mureș, în sensul că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, în loc de 10 decembrie 1940 – 6 martie 1945. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.