ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1078/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

aprilie 2003, reclamantul M.I. a solicitat anularea parțială a hotărârii nr. 1507

din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, în sensul

de a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada

6 septembrie – 10 decembrie 1940, când a fost strămutat din motive etnice, din

localitatea de domiciliu.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 149 din 20

mai 2003, prin care a respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că în

condițiile Legii nr. 189/2000, reclamantul nu a dovedit începerea perioadei de

persecuție pe motive etnice, din luna septembrie 1940 și că, în atare situație,

nu există temeiuri de anulare parțială a actului administrativ emis de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond nu a analizat toate probele administrate în cauză și prin care a dovedit

că, de la data de 2 septembrie 1940, a fost persecutat din motive etnice și s-a

refugiat din localitatea de domiciliu, în localitatea Cugir, unde s-a angajat la Uzinele Metalurgice.

În recurs, s-au depus ca înscrisuri

noi, declarațiile autentificate, date de martorii B.V. și B.I.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

În hotărârea nr. 1507 din 30

ianuarie 2003, Comisia Județeană de Pensii Mureș a stabilit că recurentul are

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 decembrie

1940 – 6 martie 1945.

Hotărârea comisiei intimate a fost

greșit menținută de instanța de fond, întrucât recurentul a dovedit

îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru întreaga

perioadă indicată în cererea sa și anume, de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie

1945.

Astfel, din mențiunile înscrise în

carnetul de muncă seria M.n. nr. 193634, rezultă că recurentul a lucrat la Uzinele Metalurgice din Cugir, în perioada 15 septembrie 1940 – 22 martie 1946, perioadă în

care s-a refugiat din motive etnice, din Târgu-Mureș, unde locuise împreună cu

familia, până în luna septembrie 1940.

Strămutarea din motive etnice a

recurentului, cu începere din luna septembrie 1940, când acesta a părăsit

localitatea de domiciliu, a fost confirmată și de martori, ale căror declarații

autentificate au fost prezentate în recurs.

În consecință, recurentul este în

drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru întreaga

perioadă de persecuție pe motive etnice și cererea sa a fost greșit respinsă de

instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite prezentul recurs, va casa hotărârea instanței de fond, urmând ca în

baza art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, să fie admisă acțiunea și să se

modifice hotărârea nr. 1507 din 30 ianuarie 2003, a Casei Județene de Pensii

Mureș, în sensul că reclamantul M.I. beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, în loc de 10 decembrie 1940

– 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.I.

împotriva sentinței civile nr. 149 din 20 mai 2003, a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează hotărârea atacată și pe fond,

admite acțiunea.

Modifică hotărârea nr. 1507 din 30

ianuarie 2003, a Casei Județene de Pensii Mureș, în sensul că reclamantul

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945, în loc de 10 decembrie 1940 – 6 martie 1945.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2004.