ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7110/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

septembrie 2003, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană

de Pensii Maramureș, solicitând anularea hotărârii nr. 1141/2003 și obligarea

să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască și să îi acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

A susținut reclamantul în acțiunea

sa, că a suferit persecuții pe motive etnice, în sensul legii sus-menționate,

fiind obligat ca împreună cu unchiul și mătușa, la care era în domiciliu, să se

refugieze în localitatea Unguraș, județul Maramureș.

Prin sentința nr. 1172 din 9

octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a făcut dovada

persecuției etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, susținând că a făcut dovada îndeplinirii

cerințelor legii, dar instanța, prin interpretarea greșită efectuată în dosar,

a aplicat greșit legea.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 189/2000, a fost

aprobată O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.

Potrivit acestui act normativ,

beneficiază de drepturi compensatorii, persoanele care se află într-una din

situațiile expres prevăzute la art. 1, în speță reclamantul-recurent susținând

că are statutul de persoană strămutată.

Prin art. 4 din H.G. nr. 127/2002,

s-a reglementat procedura de urmat de reclamanți, pentru o dovadă că sunt

îndreptățiți a beneficia de drepturile pretinse, acestea fiind dovezi cu acte

oficiale, dar și cu martori.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală, reclamantul nefăcând

dovada că a fost persoană strămutată.

În conformitate cu considerentele

expuse, urmare a examinării cauzei, în raport cu motivele invocate, precum și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este

nefondat și în consecință, va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.G.

împotriva sentinței civile nr. 1172 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.