ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4603/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC M. SA Suceava a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4039, pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, la data de 20

noiembrie 2003, în dosarul 2611/2003, fiind invocate drept temei, dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanței de recurs a fost

rezultatul unei greșeli materiale.

A motivat contestatoarea că în mod

eronat a fost respins ca tardiv, recursul său, instanța reținând greșit că

sentința recurată a fost comunicată la 21 mai 2003, iar încheierea de

suspendare a executării procesului-verbal de control, pronunțată la 14

februarie 2003, nu a fost comunicată, așa că trebuia să se constate că pentru

aceasta era un termen de recurs. A mai argumentat contestatoarea că sentința recurată

nu a fost comunicată și primită de reprezentantul său legal, primirea fiind

efectuată de o persoană fără calitate legală, cel care a primit este juristul

unității.

Contestația se privește a fi

nefondată.

În conformitate cu prevederile art.

318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Rezultă că greșeala motivată la care

se referă art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să fie incidentă, săvârșită

de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date

materiale importante, determinate în soluționarea formulată de instanță, a

cărei hotărâre este atacată. Rezultă că acest text vizează numai greșeli, de

fapt, involuntare, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a

probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui

incident procedural.

Susținerile contestatoarei privind

comunicarea și primirea sentinței recurate, se constată că nu îndeplinesc

cerințele art. 318 C. proc. civ., dar sunt și interpretate eronat, iar efectele

unei suspendări se produc până la soluționarea litigiului.

În raport cu considerentele expuse,

Înalta Curte de Casație arată că motivele invocate de contestatoare sunt

nefondate, neregăsindu-se în temeiurile și prevederile art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., astfel că urmează a se respinge ca nefondată, contestația în

anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC M. SA Suceava împotriva deciziei nr. 4039 din 20 noiembrie 2003

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2004.