ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8514/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 mai

2004, contestatorul D.N. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei nr.

233 din 23 ianuarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ, în dosarul nr. 3102/2003.

În motivarea contestației, arată că

prin decizia nr. 233/2004 s-a admis recursul declarat de Baroul Suceava,

împotriva sentinței nr. 85 din 14 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, sentința fiind casată, iar pe fond i s-a respins acțiunea, fără ca

instanța să verifice data la care i-a fost comunicată decizia Comisiei Permanente

a Uniunii Avocaților din România și data la care aceasta a fost contestată,

situație în care putea ajunge la concluzia că a contestat în termen, decizia.

Mai arată că Baroul Suceava,

nejustificat nu a dat curs cererii sale din 10 ianuarie 2001, de primire în

profesia de avocat, nu i-a comunicat data la care trebuia să se prezinte pentru

interviu și că la 17 mai 2002 s-a prezentat la interviu, iar ultimul său demers

s-a considerat ca o nouă cerere.

Temeiul de drept invocat de

contestator, în susținerea contestației, a fost art. 318 alin. (1) C. proc.

civ.

Contestația în anulare este

nefondată.

Conform prevederilor art. 318 alin.

(1) C. proc. civ. (invocate de contestator) „Hotărârile instanțelor de recurs

mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare”.

Analizând motivele invocate în

contestație, prin prisma dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., se reține că

instanța a analizat excepția tardivității promovării acțiunii, excepție

invocată de Baroul Suceava, ca motiv de recurs, apreciind că este întemeiată,

în raport cu probele administrate în cauză.

Celelalte motive invocate în

contestația de față, privesc fondul cauzei, care nu poate fi pus în discuție în

cadrul contestației în anulare.

Ca atare, nu se constată existența

unor greșeli materiale ce ar fi fost săvârșite de către instanța de recurs

(care ar privi greșeli procedurale, nu de judecată) și nici că s-ar fi omis a

se cerceta vreunul dintre motivele de recurs, așa cum prevede art. 318 C. proc.

civ.

Astfel fiind, contestația în anulare

va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de D.N., împotriva deciziei nr. 233 din 23 ianuarie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2004.