ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6101/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 22 decembrie

2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3419/2002, Curtea de Apel București, secția

I penală, a admis cererea formulată de inculpatul B.Ș.L. și a dispus înlocuirea

măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

S-a reținut că din materialul

probator administrat în cauză rezultă că inculpatul B.Ș.L. a avut o contribuție

minoră și diferită de a celorlalți, ceea ce este dovedit și prin împrejurarea

că acesta a fost arestat ulterior celorlalți coinculpați.

Pentru aceste argumente, la care se

adaugă și acela legat de finalizarea cercetării judecătorești, Curtea de Apel

București, secția I penală, a constatat ca întemeiată cererea formulată de

inculpatul B.Ș.L. de înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a

nu părăsi localitatea și a admis-o, în consecință.

Împotriva încheierii de ședință din

22 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București a declarat, în termen,

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin motivele scrise, parchetul a

susținut, în esență, următoarele:

- nelegalitatea și netemeinicia

hotărârii atacate prin aceea că au fost încălcate prevederile art. 139 C. proc.

pen., deoarece în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea

măsurii preventive, pentru inculpatul B.Ș.L.

În drept, au fost invocate în

susținerea motivului de recurs, prevederile art. 385

9

alin. (1) pct.

17

1

C. proc. pen., temei în baza căruia hotărârea atacată urmează a

fi examinată, constatându-se, că recursul declarat de parchet este fondat.

Într-adevăr, potrivit art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură

preventivă, când s-au schimbat temeiurile, care au determinat luarea măsurii.

În cauză, la luarea măsurii

arestării preventive au fost apreciate prin prisma dispozițiilor art. 148 lit.

h) C. proc. pen., întrunirea cumulativă a condițiilor solicitate expres de

acest text, existând și în prezent aceleași situații vizând datele privind

comiterea unei infracțiuni și pericolul pentru ordinea publică, prin lăsarea în

libertate a inculpatului.

Cu privire la acest aspect, nu se

poate ignora calitatea inculpatului de polițist, care a fost trimis în judecată

pentru o infracțiune de corupție la Legea nr. 78/2000, deși, potrivit

statutului său avea obligația respectării legilor, a drepturilor și

libertăților cetățenești, a ordinii de drept, în ansamblu.

Cauza se află în curs de judecată în

fața primei instanțe, așa încât, până la acest moment funcționează temeiurile

de fapt și de drept care au condus la luarea măsurii arestării preventive.

Acesta este motivul pentru care

recursul declarat de parchet este fondat și potrivit art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen., se va admite, încheierea atacată urmând a fi casată,

în parte.

Procedând la rejudecare, în limitele

casării, se va respinge ca nefondată, cererea formulată de inculpatul B.Ș.L. de

înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi

localitatea, fiind menținută măsura arestării preventive, ca legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva încheierii de ședință

din 22 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

în dosarul nr. 3419/2002, privind pe inculpatul B.Ș.L.

Casează încheierea numai cu privire

la inculpatul B.Ș.L.

Respinge, cererea de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea

formulată de acest inculpat.

Menține starea de arest a inculpatului

B.Ș.L.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 decembrie 2003.