ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4597/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4597/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4 ianuarie 2001,

reclamanta S.C. I. S.A. Ploiești a chemat în judecată pârâta S.C. C.I.M.I. S.A.

București, pentru obligarea la plata sumei de 259.310.419 lei preț actualizat,

cu dobânzi comerciale și cheltuieli de judecată.

În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat

executarea lucrărilor de proiectare, în temeiul contractului de proiectare nr. 50/1998

privind obiectivul „Rampa auto” încărcare produse petroliere la S.C. P.L.,

precum și executarea acestui obiectiv, respectiv a lucrărilor de construcții

montaj, conform contractului de subantrepriză încheiat cu pârâta, cu nr. 47/1998.

Deși, lucrările au fost executate și

recepționate, prețul a fost achitat parțial, astfel că reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata lucrurilor rămase neachitate, reactualizate cu

indicele de inflație, cu dobânzi comerciale.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința nr. 1601 din 28 februarie 2001 a respins acțiunea.

În pronunțarea acestei hotărâri, în esență, s-a

reținut că reclamanta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate prin

contractul de proiectare și cel de subantrepriză.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de

Curtea de Apel București, secția V-a comercială, prin decizia nr. 132 din 13

septembrie 2002.

S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că

pretențiile reclamantei sunt nefondate, întrucât aceasta nu a făcut dovada

predării întregii documentații în termenul convenit de părți, situațiile de

plată nu au reflectat stadiul fizic al execuției documentației, ci numai

privind lucrările de subantrepriză din contractul nr. 47/1998.

Instanța de apel a reținut că, nu se poate pune

la îndoială existența unui proiect de execuție câtă vreme în temeiul acesteia

reclamanta a executat lucrările de construcții montaj, dar nu s-a făcut dovada

datei predării documentației.

Reține instanța de apel că, potrivit procesului

verbal nr. 38 din 11 octombrie 1999, pct. 5, documentația a fost incompletă.

S-a mai reținut că facturile refuzate la plată

nu au acoperire în situațiile de lucrări, iar expertiza contabilă efectuată în

apel, nu a elucidat data predării documentației.

Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a

declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., formulând

următoarele critici:

- greșit s-a reținut, contrar

probelor din dosar că documentația tehnică nu a fost predată pârâtei în

întregime;

- procesul verbal de recepție nr. 38 din 11

octombrie 1999 a fost interpretat greșit, întrucât pct. 5 care se referă la

anexa 1, privește, așa cum rezultă din cuprinsul acestei anexe, documentația

privind alt proiectant și anume S.C. P. S.A.;

- greșit s-a reținut că facturile emise nu au

acoperire în situațiile de lucrări, întrucât la dosar s-au depus toate

situațiile de lucrări.

Recursul este întemeiat pentru

următoarele motive:

Pretențiile în litigiu își au temeiul în două

raporturi juridice distincte:

1.- contractul de proiectare nr. 50/1998

privind elaborarea documentației  pentru „rampă auto” încărcare produse

petroliere la S.C. P.L. S.A. cu acte adiționale anexă;

2.- contractul de subantrepriză nr. 47/1998

privind lucrările de investiții (construcții montaj) pentru obiectul Rampă auto

încărcare.

Reclamanta este, în primul contract,

proiectantul lucrărilor și executant în cel de al doilea, contractul de

subantrepriză.

Potrivit expertizei contabile, valoarea

lucrărilor de proiectare neachitată însumează 102.469.173 lei, iar a celor de

construcții montaj 47.530.827 lei, în total 150.000.000 lei, care actualizată

reprezintă 359.772.353 lei.

Privitor la lucrările de proiectare, instanțele

au reținut fără temei, contrar actelor și probelor din dosar, că reclamanta nu

a făcut dovada executării și predării documentației și au respins pretențiile

pentru plata prețului.

În acest sens este de reținut că, contractul de

subantrepriză nr. 47/1998 a avut ca obiect executarea de către reclamantă a

lucrării proiectată de aceasta, rampă încărcare produse petroliere, iar în art.

2.1 părțile au prevăzut că documentația de execuție, anexată este însușită de

antreprenorul general, adică de pârâtă.

Pe de altă parte, atât timp cât reclamanta a

executat lucrările de construcții montaj a rampei încărcare, și au fost

recepționate, iar pârâta a achitat parțial documentația de execuție cât și

lucrările din contractul de subantrepriză, nu se poate reține lipsa

proiectelor.

Reținerile instanței de apel referitoare la

lipsa parțială a documentației menționată în procesul verbal de recepție nr. 38

din 11 octombrie 1999, sunt greșite, întrucât anexa 1 invocată privește alte

lucrări (amenajare fostă clădire de desfacere, cu destinația vestiar) a cărui

proiectant nu era reclamanta, ci S.C. P. S.A.

Ca urmare, respingerea pretențiilor privind

lucrările de proiectare neachitate, reactualizate cu indicele de inflație și cu

plata de dobânzi comerciale pentru întârzierea plății facturilor, nu-și avea

temei.

În ce privesc pretențiile privind lucrările de

construcții montaj executate de reclamantă în temeiul contractului de

subantrepriză nr. 47/1998, se reține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se sprijină respingerea acestora.

Toate argumentările privind respingerea acțiunii

privesc pretențiile aferente documentației tehnice.

Expertiza contabilă nu a avut ca obiectiv

verificarea efectuării lucrărilor de construcții montaj facturate și neachitate

și, de altfel, acest obiectiv putea să fie examinat numai printr-o expertiză

tehnică de specialitate.

Instanțele nu s-au pronunțat asupra temeiniciei

pretențiilor privind lucrările în subantrepriză efectuate de reclamantă și

recepționate, respectiv dacă valorile facturate își găsesc corespondent în

situațiile de lucrări acceptate de beneficiar.

Ca urmare, recursul urmează să fie admis,

decizia atacată să fie casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța

de fond, pentru administrarea probei cu expertiză tehnică în vederea stabilirii

valorii lucrărilor executate în subantrepriză în raport de situațiile de

lucrări și pentru determinarea valorii reactualizate a prețului documentației

de execuție.

În temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 și art. II alin. (2) din

același act normativ, competența de soluționare în fond în raport de sediul

pârâtei revine Judecătoriei sector 4 București, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.C. I. S.A. Ploiești împotriva deciziei nr. 132 din 13 septembrie

2002 a Curții de Apel București.

Casează hotărârea - decizia nr. 132 din 13

septembrie 2002 a Curții de Apel București și sentința nr. 1601 din 28

februarie 2001 a Tribunalului București și trimite cauza spre rejudecare la

instanța de fond.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2003.