ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4597/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 ianuarie 2001, reclamanta S.C. I. S.A. Ploiești a chemat în judecată pârâta S.C. C.I.M.I. S.A. București, pentru obligarea la plata sumei de 259.310.419 lei preț actualizat, cu dobânzi comerciale și cheltuieli de judecată. În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat executarea lucrărilor de proiectare, în temeiul contractului de proiectare nr. 50/1998 privind obiectivul „Rampa auto” încărcare produse petroliere la S.C. P.L., precum și executarea acestui obiectiv, respectiv a lucrărilor de construcții montaj, conform contractului de subantrepriză încheiat cu pârâta, cu nr. 47/1998.

Deși, lucrările au fost executate și recepționate, prețul a fost achitat parțial, astfel că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata lucrurilor rămase neachitate, reactualizate cu indicele de inflație, cu dobânzi comerciale. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 1601 din 28 februarie 2001 a respins acțiunea. În pronunțarea acestei hotărâri, în esență, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate prin contractul de proiectare și cel de subantrepriză.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel București, secția V-a comercială, prin decizia nr. 132 din 13 septembrie 2002. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că pretențiile reclamantei sunt nefondate, întrucât aceasta nu a făcut dovada predării întregii documentații în termenul convenit de părți, situațiile de plată nu au reflectat stadiul fizic al execuției documentației, ci numai privind lucrările de subantrepriză din contractul nr. 47/1998. Instanța de apel a reținut că, nu se poate pune la îndoială existența unui proiect de execuție câtă vreme în temeiul acesteia reclamanta a executat lucrările de construcții montaj, dar nu s-a făcut dovada datei predării documentației.

Reține instanța de apel că, potrivit procesului verbal nr. 38 din 11 octombrie 1999, pct. 5, documentația a fost incompletă. S-a mai reținut că facturile refuzate la plată nu au acoperire în situațiile de lucrări, iar expertiza contabilă efectuată în apel, nu a elucidat data predării documentației. Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit s-a reținut, contrar probelor din dosar că documentația tehnică nu a fost predată pârâtei în întregime; - procesul verbal de recepție nr. 38 din 11 octombrie 1999 a fost interpretat greșit, întrucât pct. 5 care se referă la anexa 1, privește, așa cum rezultă din cuprinsul acestei anexe, documentația privind alt proiectant și anume S.C.

P. S.A.; - greșit s-a reținut că facturile emise nu au acoperire în situațiile de lucrări, întrucât la dosar s-au depus toate situațiile de lucrări. Recursul este întemeiat pentru următoarele motive: Pretențiile în litigiu își au temeiul în două raporturi juridice distincte: 1.- contractul de proiectare nr. 50/1998 privind elaborarea documentației pentru „rampă auto” încărcare produse petroliere la S.C. P.L. S.A. cu acte adiționale anexă; 2.- contractul de subantrepriză nr. 47/1998 privind lucrările de investiții (construcții montaj) pentru obiectul Rampă auto încărcare. Reclamanta este, în primul contract, proiectantul lucrărilor și executant în cel de al doilea, contractul de subantrepriză.

Potrivit expertizei contabile, valoarea lucrărilor de proiectare neachitată însumează 102.469.173 lei, iar a celor de construcții montaj 47.530.827 lei, în total 150.000.000 lei, care actualizată reprezintă 359.772.353 lei. Privitor la lucrările de proiectare, instanțele au reținut fără temei, contrar actelor și probelor din dosar, că reclamanta nu a făcut dovada executării și predării documentației și au respins pretențiile pentru plata prețului. În acest sens este de reținut că, contractul de subantrepriză nr. 47/1998 a avut ca obiect executarea de către reclamantă a lucrării proiectată de aceasta, rampă încărcare produse petroliere, iar în art. 2.1 părțile au prevăzut că documentația de execuție, anexată este însușită de antreprenorul general, adică de pârâtă.

Pe de altă parte, atât timp cât reclamanta a executat lucrările de construcții montaj a rampei încărcare, și au fost recepționate, iar pârâta a achitat parțial documentația de execuție cât și lucrările din contractul de subantrepriză, nu se poate reține lipsa proiectelor. Reținerile instanței de apel referitoare la lipsa parțială a documentației menționată în procesul verbal de recepție nr. 38 din 11 octombrie 1999, sunt greșite, întrucât anexa 1 invocată privește alte lucrări (amenajare fostă clădire de desfacere, cu destinația vestiar) a cărui proiectant nu era reclamanta, ci S.C. P. S.A. Ca urmare, respingerea pretențiilor privind lucrările de proiectare neachitate, reactualizate cu indicele de inflație și cu plata de dobânzi comerciale pentru întârzierea plății facturilor, nu-și avea temei.

În ce privesc pretențiile privind lucrările de construcții montaj executate de reclamantă în temeiul contractului de subantrepriză nr. 47/1998, se reține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină respingerea acestora. Toate argumentările privind respingerea acțiunii privesc pretențiile aferente documentației tehnice. Expertiza contabilă nu a avut ca obiectiv verificarea efectuării lucrărilor de construcții montaj facturate și neachitate și, de altfel, acest obiectiv putea să fie examinat numai printr-o expertiză tehnică de specialitate. Instanțele nu s-au pronunțat asupra temeiniciei pretențiilor privind lucrările în subantrepriză efectuate de reclamantă și recepționate, respectiv dacă valorile facturate își găsesc corespondent în situațiile de lucrări acceptate de beneficiar.

Ca urmare, recursul urmează să fie admis, decizia atacată să fie casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru administrarea probei cu expertiză tehnică în vederea stabilirii valorii lucrărilor executate în subantrepriză în raport de situațiile de lucrări și pentru determinarea valorii reactualizate a prețului documentației de execuție. În temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 și art. II alin. (2) din același act normativ, competența de soluționare în fond în raport de sediul pârâtei revine Judecătoriei sector 4 București, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.C. I. S.A. Ploiești împotriva deciziei nr. 132 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel București. Casează hotărârea - decizia nr. 132 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel București și sentința nr. 1601 din 28 februarie 2001 a Tribunalului București și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.